Casnicia mea - incotro?

[cristy74]

Irina20 multumesc frumos. Stai linistita ca am dat si eu cu bata-n balta de multe ori. Problemele nu s-au rezolvat inca, sunt sigura ca vom mai avea astfel de episoade, sper doar sa le pot gestiona mai bine. L-as asculta si pe el mai des, daca mi-ar spune cand il deranjeaza ceva, dar avand in vedere conditiile, faptul ca sta mama la noi, nu prea iesim singuri pentru ca vrem sa petrecem putinul timp care ne ramane dintr-o zi cu copilul nostru, ne face sa nu prea mai putem vorbi, se acumuleaza supararile si la un moment dat izbucnim, ori el, ori eu. Diferenta dintre noi este ca eu gandesc ce spun chiar si la suparare si nu arunc cu vorbe care l-ar putea rani. Pe de alta parte, el vrea sa fie "barbatul in casa", si dupa parerea mea intelege gresit aceasta notiune, iar eu am inceput sa-i mai dau peste cap, ceea ce nu-i convine, doar eu l-am invatat asa ani de zile. In fine, sper sa trecem cu bine peste toate, pentru ca mai presus de orice ne iubim foarte mult si avem o minune de fetita care are nevoie de noi si noi de ea. Cristina, mamica fericita de Eva Maria [url="http://community.webshots.com/user/Cristy74171?vhost=community"]Poze[/url]

[AILUI]

Salve, Cristy74, eu sunt intru totul de acord cu ceea ce a scris Noideea in pag 2, la prima ei postare, cam aceleasiu lucruri ti le-as fi spus si eu.... o sa incerc totusi inca cateva, daca nu te superi: - comportamentul tatilor[greutati] in preajma bb-ilor[bebic] este teribil de ciudat, ori sunt foarte"prinsi" [bis], ori sunt complet "aerieni" [:-/], ca sa ma exprim plastic...si sotul meu se comporta ciudat cand aveam baiatul mic, in primele 2 luni s-a uitat la el doar din usa camerei [fuga], cica ii era TEAMA (parca nascusem un balaur [starwars], cand de fapt Robert al nostru avea doar 2 KG ),dupa cele 2 luni m-am dezmeticit eu [poc], si...iam pus copilul in brate, iam dat un pampers, iam zis ca treb sa merg s-ai cumpar ceva si....i-am lasat singuri.... gasiti OK daca fac exceptie de pampersul care era pus invers, de multele scutece, hainutze si servetele inghesuite in patutul lui Rob (nici pana in ziua de azi nu imi explic de ce a treb sa desfaca tot sifonierul ca sa-i schimbe...un sg pampers; si...exceptand lacul de transpiratie care era pe sotul meu.....restul...era deci ok [soc]!! Cred ca daca mai stateam putin plecata il gaseam plangand dea dreptul pe al meu sot...nu pe copil....in sfarsit, de atunci, cred ca l-am dezmeticit putin, si a inceput sa ma ajute...la orice altceva, numai sa nu-l mai pun sa-l schimbe pe Rob (e ff silos). La un singur lucru nu reusesc sa-l fac sa fie "barbat" pe al meu sot ! atunci and este bolnavior, sau treb sa i fac analize lui Robert....e teroare!!! Incepe sa tremure si ma tot intreaba CE i-am facut, ce NU iam facut copilului, CE iam dat, ce NU iam dat sa manance, etc etc, ca pur si simplu ma duce la disperare.... Noroc ca eu nu ma pierd asa usor, altfel eram 2 lesinati langa copilul nostru bolnav! Robert are acum 6 ani, si sotul meu se comporta la fel de aiurea cand e racit cat de putin, asa ca , asta e...nu ma mai stresez, daca are Rob putina febra, il doftoricesc eu, nu "ii aduc la cunostinta" taticului decat daca avem febra mare, si consider ca treb sa mergem la doctor, iar atunci, am constatat ca, pt a-l calma , treb sa fiu eu cea care tipa mai tare, am constatat ca se pierde complet daca eu sunt cea care sunt mai suparata!! Acum, apropo de amestecul mamelor soacre in ceea ce priveste nepoteii: sa stii ca, in noaptea aceesa cand spuneai ca avea fetita febra, iar soacra ta ii lua temperatura cu termometrul acela, stia ea ce stia...imi pare rau sa ti zic, dar cred ca ai reactionat cam dur....nici nu ti doresc sa afli vreodata cum e sa aiba copilul convulsii, poate ca avea extremitatile (adica manutele si piciorusele) f reci, ceea ce este un SEMN ca va incepe o febra f mare, care la inceput este doar INTERNA, deci la o simpla atingere nu realizezi, iar termometrul in fundulet era cea mai buna metoda sa verifici asta! iti spun asta dintr-o cumplita experienta, traita de noi, deci, poate ca soacra ta poate la asta se gandise... In sfarsit, nu stiu ce sa ti spun, daca acum stati cu mama ta, ai sa vezi, cu timpul, si unele gesturi de ale ei te vor enerva, ele sunt mai in varsta, au alte conceptii despre cresterea copiilor mici, si cat ai vrea sa nu se intample, tot o sa aveti divergente de opinie , fie ca vrei, fie ca nu! Eu, in general, am ascultat ce spun aamandoua( si mama, si soacra), si ...am facut ca mine!! Chiar daca, recunosc, uneori am constatat ca de fapt, aveau mai multa dreptate ELE! asta e, cu timpul o sa va sincronizati, important este sa vrei, din punctul meu de vedere eu multumesc Cerului ca avem ambele mame sanatoase (cat de cat) si inca in putere, ca e mare lucru sa ai ajutor!!! Din cate vad, ai un sot care te iubeste, daca dupa 17 ani impreuna iti mai repeta asta asa des, eu zic ca e super... cred ca ceea ce ar trebui sa faci, ar fi sa incerci sa il implici si pe el in ceva ....in casa, acum, insa, daca a mai venit si mama ta la voi, va fi si mai greu, daca sunt 2 femei in casa....greu il mai prinzi! Important este insa ca va iubiti...e mare lucru asta, sanatate multa , putere si multa intelepciune amandurora !! mami ailuI

[cristy74]

AILUI multumesc frumos pentru sfaturi. Intradevar si mie mi-a placut ca a spus Noideea in pag. 2. Ce pot sa spun, legat de soacra mea, am mai spus si repet, sunt constienta ca are mai multa experienta decat mine si stie mai multe, doar e asistenta medicala de pediatrie, dar in problema cu temperatura n-a avut deloc dreptate. Copilul intra in convulsii cand are febra mare, i-am luat eu temperatura dupa ce am potolit-o si nu avea nici macar 37. Pe de alta parte, ea e obisnuita sa planga copiii pana se invinetesc, eu nu, drept pentru care incercam intai sa o potolesc si apoi sa-i fac ceva, gen luat temperatura. Era cu totul altceva daca intradevar aveam vreo banuiala ca ar avea febra, dar ea mititica plangea de foame. In fine, poate am exagerat, dar eram imediat dupa nastere si depresia posnatala nu m-a ocolit nici pe mine. Cred ca mai curand ea ar fi trebuit sa fie intelegatoare si ea a exagerat. Dar, in alta ordine de idei, lasand la o parte episodul acesta, acum am o relatie buna cu soacra-mea. Ne suna din cand in cand sa vada ce-i face nepotica, pe care recunosc, o iubeste extrem de mult, ma mai invata una, alta, vine sa o vada din cand in cand. Referitor la mama mea, a da stai linistita, ca si acum sunt unele lucruri care ma deranjeaza si pe mine. Ideal ar fi sa ne putem creste copilasul singuri fara a sta la noi nici mama, nici soacra, dar cum nu-mi permit sa stau acasa 2 ani, am ales zic eu solutia cea mai buna. Prefer ca copilul meu sa stea cu o bunica care stiu sigur ca are grija de ea si o iubeste, decat cu o bona pe care nu o cunosc. Si as lasa-o cu cea mai mare incredere si cu soacra-mea, daca mi-ar spune ca-si ia concediu cateva zile si vine sa stea cu Maria, n-as zice nu. Bineinteles ca o prefer pe mama, cred ca fiecare ar face la fel. Legat de implicatul sotului in ale gospodariei, e greu acum, daca n-am facut asta de la inceput. Mi-am amintit acum o chestie, eram bolnava, el a mancat si l-am rugat sa spele vasele si mi-a zis ca el nu stie sa spele farfurii. Bine, mai draga zic eu, ti-o trebui vreo facultate sa inveti sa speli vase. In schimb se duce la cumparaturi, bineinteles cu listuta in buzunar, ma mai suna de 5-6 ori, dar macar am scapat de asta. In rest el este foarte ocupat cu aeromodele lui, e adevarat ca pune foarte mult suflet in treaba asta, se antreneaza, se duce la concursuri, imi reproseaza de multe ori ca nu-i impartasesc pasiunea. Dar mie sincer, sincer mi se pare o copilarie, sunt atatea lucruri mai importante pe lumea asta, noi avem atatea de facut, am ajuns intr-un oarecare impas si ar trebui sa incercam sa petrecem cat mai mult timp impreuna, in loc de asta in fiecare week-end el are program de iesit cu avioanele la zbor, iar eu de stat acasa cu copilul si de facut mancare, curatenie si ce nu apuc sa fac in cursul saptamanii. Si cand imi ies din fire si ma cert cu el imi spune ca nu sunt alaturi de el cum ar fi orice nevasta, ca toti prietenii lui sunt pe camp, si doar el are astfel de probleme cu o nevasta neintelegatoare asa ca mine. Acum nu stiu ce sa mai zic, ori eu sunt nebuna, ori .... Dar s-a intamplat si un lucru bun, nu ne mai certam in privinta modului de crestere al copilului, incepe sa fie de acord cu mine si destul de greu a recunoscut ca a gresit uneori, dar la momentul respectiv nu avea de unde sa stie, timpul a dovedit ca eu am avut dreptate. In fine, ieri am mai intrat si la alte subiecte si am vazut ca problemele mele sunt minore fata de altele, nu se pune problema de inselat, violenta, alcool, jocuri de noroc, etc. Stiu sigur ca ma iubeste, si eu il iubesc, isi iubeste fetita foarte mult. Chiar aveam o teama, la prima ecografie cand a aflat ca este fetita a fost atat de suparat, am crezut ca ma lasa acolo, dar s-a obisnuit incet, incet, iar acum n-ar da-o nici pe 1000 de baietei. Cristina, mamica fericita de Eva Maria [url="http://community.webshots.com/user/Cristy74171?vhost=community"]Poze[/url]