Tata in Ro

[simpatic]

Cred ca am raspuns tuturor celor care mi s-au adresat direct. Datorita faptului ca mesajele mele sunt inca in monitorizare vor aparea (candva?) intercalate cu ale voastre . Sper sa nu imi fi scapat nici un raspuns. Ca o concluzie din ceea ce am citit pana acum, reiese ca, mamele nu concep ca un copil sa fie mai atasat de tata, nici macar ipotetic. Citez din postul meu initial: "Incercati sa va imaginati un caz (chair daca pare incredibil), invers, in care , copilul cat de mic ar fi, din motive independente de mama, este mai atasat de tata. Cum credeti ca va reactiona o mama in acest caz ? Va tine cont de copil? Va pune mai presus decat sentimentele ei, sentimentele si binele copilului? Inainte sa va prezint cazul meu , va intreb pe voi, toate mamicile de aici: cum ati reactiona in acest caz? Cum credeti ca reactioneaza "sistemul" in acest caz? In cazuri similare , cat de usoara credeti ca e lupta unui tata pentru copil si cat de usoara lupta unei mame? " Raspunsuri directe nu am primit. Ne-am ascuns in spatele vorbelor de genul "ce mai vrea si asta?" "ce este atasamentul?" , "cum se poate cunatifica?" , "tatii nu au grija de copii, deci nu poate fi mai atasat de tata", "copilul isi iubeste ambii parinti", "nu e normal sa pui copilul sa aleaga" , "nu e normal sa intrebi copilul cu cine sta", "legatura naturala dintre mama si copil este indiscutabila" asta ca sa dau doar cateva exemple. Am incercat sa raspund la toate acestea, si voi rapsunde si in continuare, dar intrebarile raman , chiar daca nu va raspunde nimeni direct.... Un om poate avea totul neavand nimic, sau, poate sa nu aiba nimic avand totul!

[catale]

simpatic, nu am vazut inca niciun caz in care un copil (mic, din cate ai scris in primul mesaj) sa fie mai atasat de tata, poate daca tatal a stat acasa cu copilul, in concediu de ingrijire a copilului. Nu am fost in situatia asta. Sincer, nu stiu daca as avea taria sa renunt in favoarea tatalui, fara sa lupt la tribunal. Poate ar fi mai usor daca copilul ar avea peste 10 ani si asta ar fi si parerea pe care a spus-o judecatorului. Insa daca s-ar ajunge la o situatie extrema, de genul copilul sa sufere groaznic, sa faca crize, sa aiba o cadere ca vrea cu tatal, atunci, da, cred ca as renunta. Cum nu am fost in situatia asta, vorbesc ipotetic.

[ionica]

Simpatic, Ce varsta are copilul? Sophia 2ani [gravi]+15 [fetita]

[Miluna]

Nu contest faptul ca un copil poate fii atasat mai mult de tata decit de mama, in anumite contexte. Cind mama se poarta mai urit cu el, sau pur si simplu nu se ocupa atit de mult de el. Dar daca amindoi parintii s-au ocupat de el, si are o relatie cu ambii parinti, mi se pare foarte greu sa poti decide ca e mai atasat de mama sau de tata. Copiii au preferinte, azi am chef sa stau mai mult cu mama, maine cu tata, preferinte foarte subiective... ca unul i-a cumparat o jucarie noua... sau celalalt s-a jucat ceva cu el.. Cred ca ar fii interesant de stiut si ce virsta (aproximativ) are copilul. Pentru ca una e un copil de 1-2 ani, si alta e un copil mai mare, de 10-12 ani sa zicem. Dar hai sa zicem ca da, ipotetic, pot fii situatii in care un copil e mai atasat mai tare de tata decit de mama. Intrebarea este daca acest fapt este un motiv suficient pentru a acorda custodia tatalui? Cit despre cum reactioneaza o mama in situatia asta, depinde de la persoana la persoana si de la situatie la situatie. Nu se poate generaliza, una poate tine cu dintii de copil, alta poate ca n-o intereseaza, alta poate ca chiar pune interesul copilului mai presus de suferinta ei. Lupta cu sistemul e sigur mai grea pentru un tata. Dar asta se intimpla tocmai din cauza generalizarilor. In majoritatea cazurilor, mamele sunt cele care se ocupa mai mult de copii si de aceea sistemul le protejeaza pe ele. Exista desigur si exceptii, si atunci tatii au de dus o lupta mai grea decit o are o mama.

[Miluna]

Pot sa-ti spun cum a fost in cazul meu. Baiatul meu avea 3 ani cind am divortat, si era foarte atasat de tatal lui. Asta nu inseamna ca nu era atasat si de mine. Dar cu mine statea majoritatea timpului, si cind venea taica-sau acasa, mai rar, era innebunit dupa el. Daca cineva ne-ar fii vazut cind eram toti 3 acasa, ar fii zis copilul asta vrea numai cu tata. Dar in momentul in care am lipsit eu mai mult de acasa, s-au schimbat rolurile. De aceea zic ca la un copil mic e greu sa zici de cine e mai atasat. E atasat de amindoi. Asta din experienta proprie. Fostul meu sot nu a pus totusi problema sa ia el custodia copilului. Nu pentru ca nu-l iubea sau n-ar fii vrut sa-l aiba la el. Dar pur si simplu eu eram cea care s-a ocupat sistematic de el, cu toate problemele zilnice, si a considerat ca vom continua in acelasi mod. Copilul petrece la el doua zile pe saptamina. El a propus programul asta si eu am fost de acord. Nu am facut nimic ca sa impiedic copilul sa fie atasat de tatal lui, au o relatie foarte buna in continuare, petrec destul de mult timp impreuna. De ce sa ne razboim pentru custodie?

[Ingrid S]

Este foarte simplu, dupa mine. Custodia se acorda tatalui in circumstantele in care mama e incapabila sa aiba grija de el, sufera de probleme psihice, este pasare calatoare, azi plec in Spania, maine in Italia (si sunt foarte multe cazuri) sau abuzeaza de copil. Cata vreme mama se dedica puiului ei, il ingrijeste, nu vad de ce sa se acorde custodia tatalui. Custodie comuna, da. Eu mi-as da cu toata increderea copilul sotului jumatate din timp, daca am divorta, deoarece stiu ca ar muri de dorul ei si ca ar putea sa o creasca foarte bine. Si copilul are nevoie de tata, nu 2 weekend-uri pe luna, ci mult mai mult. Vad ca mereu se ajunge la experientele personale, si la subiectul cu asociatia tatilor si aici. Pentru ce? Pentru ce nu putem privi obiectiv o situatie si trebuie sa ne raportam mereu la ce am patit noi? In tarile scandinave, tatii sunt incurajati sa isi ia concediu de paternitate si sa stea acasa cu copiii. Si foarte bine schimba scutece si le dau mancare. Si nu sunt inferiori mamelor deloc. Precum a spus si autorul subiectului, este de dorit sa se urmareasca interesul copilului, daca acesta vrea cu mama, tatal sa nu faca scandal si sa deschida mii de procese, ci sa accepte realitatea si sa faca parte din viata copilului pe cat se poate. Sunt totodata multe mame care din razbunare isi sicaneaza fostii soti, nepermitandu-le accesul la copil. E foarte nedrept si dureros. Eu, intro asemenea situatie, as lupta pt custodia comuna, pana in panzele albe. Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

[ladyJ]

Citat:

citat din mesajul lui simpatic Citat: citat din mesajul lui ladyJ Mister nou venit care ´´ne citesti demult´´ o mama care-si iubeste copilul nu va renunta la el.Never. Cazurile de tati cu custodie,pe care le cunosc eu, sunt tot timpul dupa acelasi tipar: bunica copilului,iubita tatalui, sunt cele care se ocupa de copil.NU TATAL. Daca mama e o incompetenta sau nu-si doreste sa creasca copilul este alta poveste.DAR sa iei copilul mamei doar pentru ca ti se pare TIE(subiectiv) ca , copilul e mai atasat de tata, este o razbunare patetica. Si sa intrebi un copil mic ´´cu cine vrei sa stai´´ este o dovada de imaturitate.Copiii nu au discernamant. Iar legatura copilului cu mama,o legatura naturala,nu poate fi abolita de asociatia lu´peste. DoamanaJ , un parinte , fie mama fie tata , care isi iubeste copilul, il va pune pe acesta in prin plan si nu sentimentele sau doleantele sale.Ever! Sau gresesc? Nu generaliza plecand de la cazurile tale, cu siguranta ca, daca tatal nu s-a ocupat de copil , copilul nu are cum sa fie mai atasat de tata, deci nu face obiectul acestei discutii. Intreband copilul cu cine vrei sa stai este o mare greseala - acest lucru nu reflecta atasamentul- si sa intrebi un copil de 2-3 ani este aberant. Nu am zis si nu voi zice niciodata asa ceva. Nu stiu si nu ma intereseaza daca "asociatia lu` peste" si-a propus sa aboleasca legatura naturala dintre mama si copil, dar din ce spui tu , rezulta clar ca , esti de parere ca un copil nu poate fi mai atasat de tata. Asa cum am mai raspuns: nu vreau sa intram in cazul meu (nu momentan), ca sa vedem ce "mi se pare mie", cat de "razbunator" sunt, si cine cui ia copilul, dar ipotetic vorbind, inteleg ca sustii ca daca un copil e mai atasat de tata, ESTE NORMAL mama sa nu tina cont de acest lucru , corect? Un om poate avea totul neavand nimic, sau, poate sa nu aiba nimic avand totul!

Domnule Simpatic, dumneata vii cu o ipoteza fara coordonate. E ca si cum te-as intreba eu pe dumneata ´´ce faci daca maine e sfarsitul lumii´´ dar dumneata nu stii ce inseamna sfarsitul lumii. Intai si intai, ce intelegi dumneata prin atasament? Doi la mana, daca un copil e mai ´´atasat´´ de unul din parinti,inseamna ca pe celalat il aruncam la gunoi? Daca nu vii pe caz concret, vei primi raspunsuri in doi peri. Defineste ´´atasament´´,intai si intai,apoi expune cazul daca vrei discutie clara pe un subiect clar.Nici o relatie nu e la fel,familiile nu sunt trase la indigo.

[szivarvany]

Acest subiect ce e, studiu de piata ??? ... Asa, ipotetic vorbind ... [:-@] ________________________________________ Daria & [zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2101180020059491989HUtsSY"]GIULIA(2004 08 16)[/url]

[simpatic]

Citat:

citat din mesajul lui catale simpatic, nu am vazut inca niciun caz in care un copil (mic, din cate ai scris in primul mesaj) sa fie mai atasat de tata, poate daca tatal a stat acasa cu copilul, in concediu de ingrijire a copilului. Nu am fost in situatia asta. Sincer, nu stiu daca as avea taria sa renunt in favoarea tatalui, fara sa lupt la tribunal. Poate ar fi mai usor daca copilul ar avea peste 10 ani si asta ar fi si parerea pe care a spus-o judecatorului. Insa daca s-ar ajunge la o situatie extrema, de genul copilul sa sufere groaznic, sa faca crize, sa aiba o cadere ca vrea cu tatal, atunci, da, cred ca as renunta. Cum nu am fost in situatia asta, vorbesc ipotetic.

Cu siguranta ca aceste cazuri in care un copil (intr-adevar mic) este mai atasat de tata sunt extrem de rare dar sunt.Stiti cat de dureros e si pentru tata si pentru copil daca in aceste cazuri se ajunge la divort? Cu siguranta nu va imaginati! Daca in conditiile date (copilul mult mai atasat de tata) nu veti avea taria sa renuntati in favoarea tatalui , unde este copilul? ce conteaza mai mult , ce simtiti dumneavoastra sau ce simte copilul? In aceste conditii, prin opozitia mamei (asa se intampla si in cazul meu) NICI NU VA IMAGINATI CAT SUFERA COPILUL , si credeti-ma ca nu vorbesc din filme. Un om poate avea totul neavand nimic, sau, poate sa nu aiba nimic avand totul!

[simpatic]

Citat:

citat din mesajul lui ionica Simpatic, Ce varsta are copilul?

Copilul are 2 ani si 9 luni acum Un om poate avea totul neavand nimic, sau, poate sa nu aiba nimic avand totul!