CE ALEGI INTRE SOT SI PARINTI?

[danyelana]

Hai sa va povestesc si eu ceva. Cand a trebuit sa-mi prezint sotul paritilor imi era putin teama de ce vor zice pt ca e cu 23 de ani mai in varsta. Ii anuntasem despre acest lucru dar tot nu stiam ce reactie vor avea asa ca i-am spus lui JM ca daca ai mei fac vreun comentariu si nu il accepta ne luam bagajele si plecam acasa. Nu a fost cazul caci ai mei l-au acceptat ba chiar il iubesc tare mult. Si vreau sa va spun ca eu am o relatie fuzionala cu parintii mei, mai ales cu mami dar nu as fi ezitat sa fac o alegere daca ar fi fost cazul. Pupici. "L'inspiration, c'est de travailler tous les jours." Charles Baudelaire

[monabella]

Ba barbatul, dupa ce te-ai casatorit ti-e cea mai apropiata ruda. Parinti insa isi vor iubi copii toata viata si ii vor ajuta la nevoie chiar daca parintele are de ex. 80 ani si copilul 60 ani. Nu cred ca exista un parinte sanatos la cap care sa nu-si iubeasca copiii. Chiar dupa ce implinesc 18 ani si merg la facultate, chiar dupa ce se casatoresc. Deci la intrebarea ta as alege sotul. familia ta sot-copil ti-e mai aproape decit parintii. Deci ei au prioritate. Apoi urmeaza parintii nr. 2 pe lista de prioritati. Similar cred parintii tai au avut intii grija de tine si abia apoi de parintii lor (bunicii tai)

[danyelana]

Sunt total de acord cu tine Monabella.[flo] Pupici "L'inspiration, c'est de travailler tous les jours." Charles Baudelaire

[iepumic]

Eu nu am gasit inca raspunsul la intrebarea asta...pe care mi-o pun des. Sigur ca sotul meu este prioritar dar nu pot intoarce spatele parintilor mei care mi-au dat efectiv TOTUL. Si uite-asa joc pe sarma si sunt mereu la mijloc...si nimic nu e mai rau decat sa fii mereu la mijloc si sa impaci si capra si varza! Le-am pus ambelor "parti" problema la modul: inteleptul cedeaza primul, daca vrem sa avem o familie armonioasa trebuie sa invatam sa ne acceptam si sa nu mai incercam atata sa ne schimbam unii pe altii, dar mai ganditi-va si la mine!!!!!!! Mare lucru nu am reusit sa rezolv cu asta, va spun eu....mama tot comenteaza aiurea si se baga unde nu ii fierbe oala (si culmea o face din DRAGOSTE, daca sunt sigura de ceva pe lumea asta e ca nu o face cu rautate!), sotul meu tot imbufnat sta cand mergem la ai mei si nu face nici cel mai mic efort sa poarte o conversatie decenta cu ei ba chiar mi se pare ca ii provoaca, abordand mereu subiecte care stie clar ca ii deranjeaza. Si mereu sfarsesc prin a ma enerva si a ma agita incercand sa impac partile si, inevitabil, prin a se supara toti tot pe mine!!! Incerc sa ma stapanesc si sa nu ma ambalez dar nu imi reuseste mereu, stiti doar cum este cu picatura chinezeasca! Azi a culminat printr-un telefon de la mama ocazie cu care mi-a facut sotul in fel si chip...nu o fi el perfect dar nu suport sa il vorbeasca cineva de rau, chiar daca uneori poate are si dreptate! Eu traiesc cu el in casa, eu stiu cel mai bine ce fel de om este si, MAI ALES, eu stiu pentru ce calitati merita trecute cu vederea anumite defecte. I-am zis mamei de zeci de ori ca poate sa creada ce vrea numai sa nu mi-l vorbeasca de rau...I-am zis lui de zeci de ori sa faca un mic efort de fata cu ai mei...TOt in punctul ala am ramas. Si nu pot face alegeri...pentru ca nu ar fi drept fata de parinti, fata de mine etc. Chiar daca nu voi rezolva niciodata aceste probleme...nu voi putea niciodata sa-mi indepartez parintii mai mult decat am facut-o pana acum (in conditiile in care ne vedem numai pe teren "neutru" cu ei, adica la tara, iar la noi in casa poate calca de 2 ori pe an si noi la ei la fel). Pana una alta daca sunt ceea ce sunt este 99,9% datorita lor. Nu mi-as dori ca ai mei copii cand i-oi avea sa ma indeparteze. Sper sa am eu intelepciunea necesara la momentul respectiv sa gestionez relatia cu ei. Scuze de epopee...[flo][flo] Iepumic [iepu] [url="http://good-times.webshots.com/album/561858199FIToTi"]Noi pozici cu Iepi-Mici[/url] [url="http://family.webshots.com/album/560575706QeorwD"]CONCEDIU 2007[/url] All's Well That Ends Well.

[carla2005]

Citat:

citat din mesajul lui floridia Cam asta e si dilema mea.De cand mam casatorit parintii mei mau dat deoparte si au uitat de mine si nu mai contez pentru ei.Pe mine ma doare sufletul sa stiu ca nu pot conta pe ei.Nu ma ajuta cu nimic si nu stiu ce sa mai fac.Am tot incercat dar am ajuns la concluzia ca eu nu voi mai fi niciodata buna pentru ei.Am fost buna pentru ei doar cand am avut grija de fratii mei.CE AR TREBUI SA FAC?Imi iubesc sotul enorm si copilul mai mult mai azi ca orice dar parintii imi tot pun bete in roate,si nu stiu ce sa mai fac<sa rup orice legatura cu ei> si sa merg mai departem.De cand sa nascut fetita mea ei nu au stat nici macar o zi cu ea dar sai mai ia ceva dar nu se opresc sami bage bete in roate

SOTUL...l-am ales atunci cand m-am casatorit cu el si nu mi-as mai pune problema sa mai fac vreo alta alegere la capitolul asta! mama din 16 nov 2006 [url="http://good-times.webshots.com/photo/2063415880101635539ItSsAm"] Draga mea[/url]