limitele relatiei mama-copil

[Elise]

Sint perfect de acord cu Sabina. Iar "iertarea" nu este utila neaparat parintilor. Asa cum a le imputa tot ce ai devenit ca adult nu ii defavorizeaza in primul rind pe ei. Ci pe tine. Inseamna ca te recunosti implicit victima, si inapt sa iesi din niste circumstante triste care altfel te afecteaza doar atit cit le permiti sa te afecteze. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[principe]

sabina , adevarat graiesti,uitarea este balsamul care la oferit dumnezeu sufletelor ranite,daca am rascoli in galeata cu gunoi tot timpul ,am risca sa traim mai mult in ea. cit despre soacra flaviei ,care a fost violata de propiul tata ,ptru mine personal nu exista umilinta mai mare ...poate daca ma viola jumatate de cartier nu ma simteam atit de rau... ma mutam din cartier,puteam uita poate... dar cum faci sa-ti stergi originea??sa uiti cine este tatal tau ??? chiar daca era adolescenta,ea tot copil era ,era copilul lui . nici nu ma uimeste ca viata ei a fost atit de nenorocita, care a fost idea ei de familie?, cui ii putea spune in acele timpuri drama ei, si sa nu fie invinuita ?,deobicei erau invinuite ca se insinuau .apoi sotul sau, ptru ca nu era virgina ,iar a invinuit-o,oare cite sentimente de culpa o fi acumulat in sufletul ei acest om?? nu-i de mirare ca a vrut sa se inece in alcool ,alcoolul poate o facea sa uite nenorocirea ei ,iar despre corpul ei ,cine oare i l-a respectat ??? eu am ptru ea numai compatimire. dragoste si atentia ptru copii nostrii dragostea de parinte cred ca este la fel ptru toti copii lui. cred ca dragostea este multiplicata cu numarul copiilor nu divizata intr-e ei . timpul si atentia este clar ca trebuiesc impartite in functie de etate ,necesitati,etc, si mi se pare normal sa fie asa. pe un sugar trebuie sa-l alimentam din 3 in 3 ore cite o ora o ora si ceva ,pe cind pe unul de 4 ani il hranesti de 3 ori ,deja din start apare un deznivel,dar mie nu mi-e teama de acest fapt,cred ca se poate controla .se pare ca este mai greu cu 2 sau 3 copii decit cu 4. intr-e 2 apare gelozia ,competenta ,iar intr-e 3 apare fenomenul de sanwich,,cel din mijloc in multe familii trece neobservat ,atentia se conc spre cel mare si cel mic,precum si competentele. cu toate astea sunt sigura ca tot mai bine este sa ai frati decit sa cresti de unul singur . inteleg teama de a nu iubi la fel al doilea bb ( nu am nici o trauma ca sora mea a fost mai iubita etc) cred ca se intimpla la multe mame la primul bb ,dragostea este atit de mare ,o dragoste pe care nu ai simtit-o niciodata care te pote paraliza.eu chiar ii ziceam sotului ,(eu cred ca nu ma sa fiu in stare sa mai simt ptru un alt copil aasa dragoste) ,dar mi-a trecut ,m-am obisnuit cu ea ,si cit de curind vreau sa o multiplic,daca DD vrea.si sunt sigura ca toti trei o sa-l iubim ff mult. celor care inca nu sunt mame dar simt ca noi ,dumnezeu sa le implineasca visul. celorlalte cu burtica ,sarcina usoara!! iar la toate mamaicile rabdare si intelepciune. monica mami de print

[MissParker]

quote:

---

Originally posted by Sabina Si DA, parintii trebuie iertati.Numaiprin iubire si iertare putem depasi nemultumirile. Trebuie inteles si omul bun, si cel mai putin bun(sau mai putin priceput)in ale educatiei si exprimarii sentimentelor.

---

J G, degeaba iti dau eu [flo], n-auzi ca TREBUIE sa ierti? TREBUIE, dom'le, asa ca supune-te si sa nu te aud ca mai cracnesti, autoanalizanta egoista ce esti care nu vrei sa-ti asumi raspunderea, asa cum au facut-o parintii cei iubitori. Iarta, pleaca_capul si sa vezi ce armonie interioara te va cuprinde, acea armonie care miroase a cimitir!

[flo] Felicia

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ***************************** Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

[Elise]

Felicia, Pentru ca tu n-ai ajuns sa la indiferentza fata de ce ti sa-a intimplat in copilarie , io zic sa nu trimiti in cimitir pe toata lumea care a reusit. Vindecata de traumele care te-au marcat nu esti atunci cind urasti, ci atunci cind nu te mai afecteaza. Iar asta se numeste indiferentza. Si e urmatorul pas spre vindecare, dupa ura. Asa ca, iti convine sau nu, ar trebui sa te obisnuiesti cu ideea impacarii cu trecutul: mai ales ca o sa ai un bb pe care nu-l vrei marcat de ce ai patit tu. Sau poate il vrei... Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[J G]

Elise ultima remarca e deplasata rau. Dar rau de tot. J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

[Elise]

Mie deplasata rau, da' rau mi s-a parut asta:

quote:

---

Iarta, pleaca_capul si sa vezi ce armonie interioara te va cuprinde, acea armonie care miroase a cimitir!

---

Si asta vine de la cineva care se pregateste sa devina mama.... sconsiderind ca ura fata de cei care te-au facut e cea care te desparte de cimitir ?!? Nu vreau sa reiau teoriile Feliciei ref. la perpetuarea modelului parental, reia-le tu si spune-mi ce ti se pare deplasat in ce am spus. Mie mi se pare doar logic. Tragem atitea semnale de alarma referitoare la ce se intimpla in curtile altora, dar nu ne gindim ce sentimente negative transmitem copiilor nostri. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[J G]

Draga Elise, parintii sunt niste oameni. Oameni. Unii merita respect, altii nu; unii merita iubire, altii nu; unii merita ura, unii inchisoare... De ce trebuie musai sa-i iertam? Chiar crezi ca sa ierti un parinte care te-a dat cu capul de toti peretii in copilarie, in conditiile in care reclami la politie un strain pt acelasi lucru, e ceva ok? Ia gandeste-te putin! De ce aceasta comanda de a-i ierta si de a-i iubi indiferent ce au facut? Ca asa scrie in povestile nemuritoare dupa care isi ghideaza viata Sabina? ERrr... pardon, ma scuzati! J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

[Elise]

JG, trebuie sa ierti si sa uiti PENTRU TINE. Pentru ca, din pacate, e singurul drum spre indiferentza. Iar indiferentza nu permite trecutului sa-ti faca rau in continuare, si sa afecteze un echilibru de care depinde lumea copilului tau. Atit. N-am spus sa ierti ca sa incepi sa iubesti pe cineva care ti-a facut rau. Ci sa ierti ca sa il poti scoate din viata ta definitiv. Eu nu cred in povesti nemuritoare, nici nu sint o persoana religioasa. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[Eliza5]

J_G.. trebuie sa ii ierti pentru ca altfel nu ai cum sa mergi mai departe.. Adica ok, mergi mai departe, dar ingreunat de balastul asta al experientelor negative avute cu parintii tai, cu vinile si reprosurile care orice ai spune iti cam intuneca sufletul. Daca ii ierti, mergi mai departe cu inima mai usoara si cu asumarea propriilor decizii.. Nu mai dai vina pe parintii tai pentru toate lucrurile care nu merg in viata ta sau toate deciziile contestabile luate "din pricina parintilor care uite cat rau mi-au facut". Cu iubirea e cu totul altceva, nu prea poti sa ajungi sa iubesti pe cineva care ti-a facut rau, chiar daca acel cineva este parintele tau. Eliza si Alex (15 nov. 2004)

[J G]

ofof, mai mai... Dupa cum scriam in pagina precedenta eu cred ca de la o varsta incolo desigur, trebuie sa ne luam viata in maini si sa ne reparam/imbunatatim singuri. Si tot acolo am raspuns ca eu, personal, nu-i mai consider raspunzatori pe ai mei pentru dezvoltarea mea, ca am gasit justificari pentru comportamentul lor. Dar nu consider ca trebuie iertati. Asta e cu totul altceva, inseamna ca as considera comportamentul lor ca acceptabil cand de fapt nu este. J si Carlita Carliontz (05.02.2006)