limitele relatiei mama-copil

[J G]

Flaviuta pentru mine iertarea inseamna acceptare si revenire la starea (sentimentele, increderea) initiala. Asta inseamna cu adevarat sa iert. Pe mine nu vad cum m-ar ajuta sa-mi inhib sentimentele naturale care decurg din faptele lor. Chiar din contra. Andrada eu cred ca este suficient sa identifici cauza greselilor, mecanismele ca sa zic asa, pentru a nu repeta. La mine a functionat. Si corect ce spui tu despre introspectie, doar ca in functie de situatie ajungi mai usor sau mai greu la rezultat. Coraly eu sunt ateu. Si consider ca aceasta cerinta de a ierta orice, default, este contra naturii umane. Sorry! Si acum ma retrag de la acest topic! Evident nu sunt in una din zilele mele bune si nu ma exprim pe inteles. Serenity now! J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

[flaviutza]

quote:

---

Originally posted by J G
Flaviuta pentru mine iertarea inseamna acceptare si revenire la starea (sentimentele, increderea) initiale. Asta inseamna cu adevarat sa iert. Pe mine nu vad cum m-ar ajuta sa-mi inhib sentimentele naturale care decurg din faptele lor. Chiar din contra.

---

Eu te-am inteles perfect, de la inceput si-ti trimit un buchet maaare de flori. si eu sunt pe principiu Ai gresit,suporta consecintele.acea iertare divina nu-mi surade . Chiar si Dumnezeu cica ne va chema la judecata de apoi..ne va trimite in Rai sau in Iad...sau sunt eu afoana la capitolul religie [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/"]Alexia 02.05.2004(filmulete)[/url] [url="http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/?action=view¤t=DSC03000.jpg"]mami si Ale[/url]

[MissParker]

quote:

---

Originally posted by Andrada
Eu zic ca daca nu ne iertam parintii facem aceeasi greseala ca si ei. Lasam ceea ce ni s-a intimplat noua, personal, sa ne afecteze modul in care reactionam cu copiii nostri. Si doar asta le reprosam. Ca n-au putut sa treaca peste ce sint ei si cit sint ei ca sa ne vada pe noi asa cum sintem noi. Autoanaliza/psihanaliza/introspectia e buna de abia dupa ai terminat cu ea. Altfel e ca si cum ai spune ca ti-a facut bine statul in spital de aceea ai decis sa il vizitezi zilnic.

---

Da, iertarea e faza finala, asta incerc si eu sa tot explic. Si din moment ce reprimarea sentimentelor duce la imbolnavirea sufletului si a psihicului, nu e normal ca alternativa (trairea constienta a sentimentelor reprimate) sa duca la vindecare? De iertat am iertat totul in copilarie, dar a fost o iertare impusa cu pumnul si de necesitatea supravietuirii sufletesti ca si copil si tocmai de aceea am fost vatamata, pe cand acum sunt adult si nu mai e nevoie sa iert fortat. Cand o veni, o veni. Pana atunci da, se poate spune ca inca sunt in "spital", ai dreptate. Va anunt cand ma externez. [:D]

[flo] Felicia

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ***************************** Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

[Sabina]

eu sunt de acord ca nu trebuie sa reprimi sentimentele, si ca trebuie sa le identifici si sa le urli.Dar intr-o prima, a doua, a treia, a 1000-a faza. nu spun ca poti sa ierti asa, din doi pasi si trei miscari.E multa munca acolo. insa numai dupa iertare spargi buboiul si nu perpetuezi ura. spre asta trebuie sa tindem. PS am zis din prima interventie ca ma refer la acele persoane care au trait evenimente sa zicem...minore de neintelegere cu parintii, nu la abuzuri inimaginabile. ______________ Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! ______________ Sabina si [hippi] [url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1"]Sofia Galagia[/url]

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

[conchita]

quote:

---

Originally posted by MissParker Asa ca nu mai incerc.

---

Doamna, sper ca nu te lasi dovedita de beretele roz:-))) ai fi printre putinele, dealtfel, care le-ar lua in serios zgomotul de fond si le-ar da satisfactie, frustrand comunitatea asta de contributii deosebite in caz ca, intr-adevar, decizi sa nu mai incerci. galagie poate sa faca oricine, sa comunice asa cum o faci tu, mai rar insa. nu renunta, te rog. renunta doar la anumiti parteneri de dialog, adica da ignore, caci sunt o gramada altii carora le-ar face placere sa discute cu tine. [flo] ************ Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! ************ [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=97022"]Alaptatul Help-Line[/url] ************ mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)

[Elise]

eu ma refer si la "abuzuri inimaginabile". Cei care au suferit asa ceva ce trebuie sa faca? Sa poarte amintirea dupa ei toata viata?! Sa se consoleze cu ideea ca nu au cum sa iasa din cerc? Cu atit mai mult cei care au suferit abuzuri trebuie sa isi creeze mecanisme de protectie pe termen lung, ca sa poata merge mai departe. MissParker, la asta ma refeream si eu: la faptul ca ura este utila o perioada, dar urmatorul pas este sa iti permiti sa te detasezi suficient cit de devii indiferenta. Abia atunci "iesi din spital". Cam asta reise si din citatul postat de tine. In sensul asta m-a surprins inversunarea cu care ai sustinut ca NU, nu trebuie sa ierti... de la cimitir pornire. [:D] PS: si nu fii foarte sigura ca ii stii pe cei care au suferit abuzuri - nu sint neaparat cei care striga lucrul asta. JG, in stadiul initial nu ai cum sa revii: poti doar sa te detasezi suficient cit sa nu-ti mai pese si asta inseamna pentru mine "a ierta". Nu ma refer la parinti, ma refer la oricine. In momentul in care iti este indiferent, e un om si nimic mai mult, il tratezi ca pe orice alt om si ii dai exact paharul cu apa pe care l-ai oferi unui anonim - sau nu. In cazul in care ii dai mai putin, e clar ca n-ai reusit nici sa ierti, nici sa te detasezi, si iti ocupi sufletul si mintea cu niste deseuri care nu mai conteaza oricum. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[Andrada]

Daca e vreo consolare Miss Parker (desi nu e, stiu[:D]) cu totii avem spitalele noastre pe care le tot vizitam. A L’amore che move il sole e l’altre stelle. [url="http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada"]Camera lui Marcu[/url]

[Porumbita]

quote:

---

Originally posted by Elise In momentul in care iti este indiferent, e un om si nimic mai mult, il tratezi ca pe orice alt om si ii dai exact paharul cu apa pe care l-ai oferi unui anonim - sau nu. In cazul in care ii dai mai putin, e clar ca n-ai reusit nici sa ierti, nici sa te detasezi, si iti ocupi sufletul si mintea cu niste deseuri care nu mai conteaza oricum. Elise

---

poti ajunge la momentul la care iti e indiferent cel pe care l-ai urat (sau care te-a facut sa suferi crunt) si fara sa ierti... faptul ca tratezi cu un mare ignor sau cu indiferenta nu inseamna ca ai uitat sau ca ai iertat; pur si simplu ai ajuns la etapa la care ai realizat ca viata ta e mult mai importata decat sa o irosesti cu ganduri pt cineva care nu merita!

[marcellinna]

Imi pare rau ca nu am timp sa citesc tot ce s-a scris duupa ultima mea postare aici;am vazut doar citind cam pe diagonala ca se vorbeste oarecum de persoanele ca mine ca despre "copilul nr 1 si 2 gelos pe copilul nr 3". ei bine fratilor si surioarelor nu-i asa.In cazul meu concret,parintii mei au facut si alti copiii dupa mine(eu nr1)si sora preferata era nr 2.Chiar daca dupa ea s-au mai nascut altii tot ea a ramas preferata mamei.S-a ajuns pana intr-acolo incat a urlat de fata cu sora mea mai mica"niciodata nimeni nu va insemna atat de mult pt mine cat inseamna sora voastra nr2." Eu...oricum devenisem foarte apropiata de sora mea nr 2 inca din copilarie.Daca eu i-as duce mamei un palat de aur n-ar insemna nimic pt ea in comparatie cu un repros pe care sora mea nr 2 i l-ar face. Sora mea nr2 ar putea foarte bine sa o jigneasca pe mama si mama si pt asta i-ar ridica statuie pt simplul fapt ca a fost bagata in seama (lucru pe care nu mi-l doresc si nici ea nu-l face pt ca e o fata foarte simtita si stie ca mama are o problema in asi accepta toti copiii la modul egal). Asta e,e mama mea nu m-a schinguit nu m-a omorat,mi-a facut rau intr-un mod de care doar la varsta adulta mi-am dat seama. As vrea sa o iert,as vrea sa simt ca ma iubeste,nu la fel ca pe sora mea,sa ma iubeasca si atat. Eu am un foarte mare necaz acum.Ea l-a aflat.Credeti ca ma incalzeste sa o aud ca-mi doreste sanatate si ca zice ca e ingrijorata pt mine si fiica mea? Nu-i mai pot simti iubirea,cand spune acele lucruri le iau de parca mi le-ar fi spus o vecina politicoasa.As vrea sa aiba pt mine acelasi rasunet pe care-l are pt voi cele ce ati simtit mereu dragostea mamei voastre,dar nu reusesc.Cred ca exact asa cum ea nu a reusit sa-si faca simtita dragostea pt mine,eu nu reusesc sa i-o impartasesc acum si credeti-ma ca vremea razbunarii la mine a trecut de mult.mi-e sete si foame sa o iubesc si nu pot asa cum as vrea. Si da,ma simt jignita cand aud fraze,pai nu esti destul de puternica sa scapi de umbrele trecutului,iti plagi de mila etc. Nu as dori nimanui sa ajunga sa fie atat de puternic incat sa nu repete greselile parintilor proprii.Si cand spun greseli nu ma refer la trecut pe rosu la semafor sau la a minti copilul cu povestea berzei.Si acuma cred ca putini o sa aibe urechi care si aud si inteleg despre ce vorbesc eu aici.

[principe]

elise, povestea ta este f trista ,dar bblisa ta este exact stimulul de care aveai nevoie,sa lupti ptru voi,sa ajungi sa o vezi mare si cu copii. ce s-a intimplat cu tine a fost ca, o durere a inhibat o alta durere si a declansat acel instinct de aparare care dormea. daca simti mila,dada il compatimesti inseamna ca ai trecut pagina ,ce bine ,daca am putea trece pagina fara sa suferim si sa ne facem atita rau.durerea din suflt isi varsa lacrimile prin bolile noastre. multa sanatate p.s spune-mi te rog cum fac quote??