l-am prins.... DE CE nu recunoaste???

[zepellina]

[flo][flo][flo] Felicitari! Noi te sustinem in alegerea ta, care cred eu ca era cea mai buna. Iti inteleg durerea dar daca ai luat aceasta hotarare de a merge pe aceasta poteca, mergi hotarata si nu mai privi inapoi. Poti sa te gandesti ca viata nimanui nu este perfecta, ca e destul de greu ca doi oameni sa "traiasca fericiti pana la adanci batraneti" iar daca luai cealalta decizie, divortul iti era mult mai greu atat tie cat si copiilor. " oricum ceea ce simt eu este ca ,o parte din mine s-a rupt, ca nu mai sunt ceea ce credeam despre mine, o justitiara, o rationala, viata te invinge, are metodele ei… Va trebui sa gindesc altfel viata, mai detasat mai relaxat, mai a nepasare, asta e cuvintul… oricum fericirea e relativa…iar eu ramin o sensibila, o romantica, poate o naiva si o credula, or sa zica unii....(si au dreptate........) am crezut in oameni, in sinceriate, in loialitate, in frica de dumnezeu pe care o atribuiam oricui fara ezitare..." nu esti singura care simte asta, dar uite ca viata te trezeste la realitate. Mult noroc ![flo] "Cu cit esti mai entuziasmat de viata, cu atit mai multa bucurie vei gasi in ea." zepellina

[szivarvany]

[flo][flo][flo] si de la mine ! Reinventeaza-te. Acum esti o fiinta mai puternica, treci cu vederea, incheie acel capitol, lasa-l departe undeva si punct. Bucura-te si profita de ce ai si atat. ________________________________________ Daria & [zana] [url="http://www.webshots.com/user/giulia16"]GIULIA_(2004_08_16)[/url]

[reiki]

"Ce sfaturi astept acum de la voi? cum pot sa traiesc in continuare, cit de cit in echilibru si toleranta, cum sa reusesc sa ma impac cu mine insami, si sa uit trecutul, sa ma uit la el si prin el altfel, intr-o alta lumina, asa cum e el de fapt si a fost, sa nu mai am resentimente...." Crezi ca prin experienta pe care ai avut-o tu acum ai primit un pumn de la viata? A fost un usor bobarnac asta. Pumn era daca veneai acasa si in cutia postala gaseai hartiile ptr divort, sau daca nu-ti mai gaseai sotul si copiii, sau daca unul dintre ei facea cancer, sau daca murea.... Daca ai indoieli, intr-un moment de liniste mediteaza asupra acestor imagini. Alege una si incearca cit poti tu sa o faci vie in realitatea ta si dupa 20 de minute, vezi cat mai valoreaza daca a avut sau nu o aventura al tau sot. Suna cam dur dar vezi efectul... Vrem sa fim iubiti si daca imaginea pe care o avem despre asta se clatina, univerul nostru se clatina si avem impresia ca ne fuge pamantul de sub picioare. Uitam ca de fapt ne simtim bine atunci cand suntem iubiti dar traim cu adevarat prin iubirea pe care o daruim noi. Oricind putem primi bobarnace, palme sau pumni de la viata. Nu le astepta, nu le cauta si mai ales nu sta cu amintirea lor. Astea nu trebuie sa faca nici 0,01% din viata noastra. Traieste viata, nu trai cu amintiri (fie ele bune sau rele ), sau cu grija viitorului (la cum ar putea sa te judece copii). Daca faci altfel este o pierdere de timp. "lasa-ti inima sa zburde, lasa-ti mintea sa viseze" Nichita

[croitorualin]

Am citit toate postarile voastre fara sa intervin, insa ultimul mesaj postat de Kores m-a facut sa-mi spun si eu parerea. Te felicit pentru taria de care dai dovada, pt. ca nu cred ca e usor sa traiesti cu indoiala in suflet. Eu daca as afla ca sotul meu ma inseala (repet!! daca as avea certitudinea, nu doar niste mesaje pe un telefon care e al nu stiu cui)nu cred ca as mai sta cu el. DELOC!! Sa-ti explic de ce : pt. ca eu sunt o "scenarista" innascuta; m-as gandi tot timpul cand este cu mine e prezent doar fizic sau cu toata fiinta lui; cand face dragoste cu mine, o face cu mine sau cu ea?cand mergem la o aniversare, ar fi preferat sa fie in alta parte?cand mingaie copiii nostri se gandeste ca si-ar dori copii cu ea? si cate si mai cate... Si stii de ce as face asta? Pt ca el a pierdut toata increderea mea, in ochii mei nu mai valoreaza nimic, nu mai are cuvant si n-as putea sa-l mai cred din momentul acela, l-as privi suspicioasa tot timpul. Pe de alta parte nici el nu cred ca ma mai iubeste sau respecta pe mine sau pe copiii nostri, atata timp cat el cauta refugiu in alta parte, atata timp cat isi saruta copiii cu gura cu care a sarutat-o pe ea, ii mangaie cu mainile murdare de mangaierile ei... Cat vei putea sa joci teatru; tu nu ai si tu un suflet care are nevoie de mangaiere si alinare? de atentie, de dragoste? de respect?am vazut indemnurile fetelor de pe forum sa nu divortezi, copiii au nevoie de tata. Dar au nevoie de un tata care sa le fie exemplu, sa fie responsabil; daca a gasit pe altcineva, foarte bine sa stea cu ea, dar sa nu joace un joc dublu. Eu cunosc pe cineva care la 16 ani a aflat ca taica-su o insela pe maica-sa de ani de zile si care era distrusa : n-as putea sa spun ce a dat-o ata de tare peste cap; poate faptul ca isi inchipuia ca erau familia perfecta, cu o relatie frumoasa, invidiati; poate i-a fost daramat modelul dupa care isi construia un exemplu de relatie; cine stie... Dar a durut-o foarte tare. MINCIUNA DOARE!!! Mintita nu esti doar tu, sunt si copiii vostri, care vor trai atatia ani intr-o poveste tesuta cu grija. Cea mai buna prietena a mea a trecut prin asa ceva, ei au ramas impreuna, dar este un calvar; pt. ca e suspicioasa tot timpul si inteleg de ce : e o rana care nu se inchide niciodata. Iti urez putere multa si sa dea D-zeu sa iei cea mai inteleapta decizie!!!

[caro]

quote:

---

Originally posted by reiki
"Ce sfaturi astept acum de la voi? cum pot sa traiesc in continuare, cit de cit in echilibru si toleranta, cum sa reusesc sa ma impac cu mine insami, si sa uit trecutul, sa ma uit la el si prin el altfel, intr-o alta lumina, asa cum e el de fapt si a fost, sa nu mai am resentimente...." Crezi ca prin experienta pe care ai avut-o tu acum ai primit un pumn de la viata? A fost un usor bobarnac asta. Pumn era daca veneai acasa si in cutia postala gaseai hartiile ptr divort, sau daca nu-ti mai gaseai sotul si copiii, sau daca unul dintre ei facea cancer, sau daca murea.... Daca ai indoieli, intr-un moment de liniste mediteaza asupra acestor imagini. Alege una si incearca cit poti tu sa o faci vie in realitatea ta si dupa 20 de minute, vezi cat mai valoreaza daca a avut sau nu o aventura al tau sot. Suna cam dur dar vezi efectul... Vrem sa fim iubiti si daca imaginea pe care o avem despre asta se clatina, univerul nostru se clatina si avem impresia ca ne fuge pamantul de sub picioare. Uitam ca de fapt ne simtim bine atunci cand suntem iubiti dar traim cu adevarat prin iubirea pe care o daruim noi. Oricind putem primi bobarnace, palme sau pumni de la viata. Nu le astepta, nu le cauta si mai ales nu sta cu amintirea lor. Astea nu trebuie sa faca nici 0,01% din viata noastra. Traieste viata, nu trai cu amintiri (fie ele bune sau rele ), sau cu grija viitorului (la cum ar putea sa te judece copii). Daca faci altfel este o pierdere de timp. "lasa-ti inima sa zburde, lasa-ti mintea sa viseze" Nichita

---

reiki, [floare3] Mama mandra de Dan Andrei (24/03/1996) si Thomas Adrian (18/01/2004) http://community.webshots.com/user/lidia67

[jenyyy]

kores nu vreau sa-ti dau un sfat, dar aceasta neplacuta stare prin care trecu tu,i-as fii creat-o lui ,prin chemarea la divort.ca apoi sa dai inapoi!in chestii din astea sunt egoista si cred ca ,trebuie sa-mi doresc binele si pentru mine!!!sincer cred ca,suferi tacit in adancul sufletului tau si ar trebui sa te eliberezi ,prin ceea ce crezi cu adevarat ca,trebuie sa faci! mai mult ca sigur ca, nu e strain de acele mesaje.comportamentul lui si atentia acordata dupa acel incident il sperie, sa nu actionezi cumva.e caracteristic acestora! ramane ca timpul sa stearga urmele. iti doresc sa te descatusezi cat mai repede din aceasta stare!

[IEPU]

quote:

---

Originally posted by reiki
"Ce sfaturi astept acum de la voi? cum pot sa traiesc in continuare, cit de cit in echilibru si toleranta, cum sa reusesc sa ma impac cu mine insami, si sa uit trecutul, sa ma uit la el si prin el altfel, intr-o alta lumina, asa cum e el de fapt si a fost, sa nu mai am resentimente...." Crezi ca prin experienta pe care ai avut-o tu acum ai primit un pumn de la viata? A fost un usor bobarnac asta. Pumn era daca veneai acasa si in cutia postala gaseai hartiile ptr divort, sau daca nu-ti mai gaseai sotul si copiii, sau daca unul dintre ei facea cancer, sau daca murea.... Daca ai indoieli, intr-un moment de liniste mediteaza asupra acestor imagini. Alege una si incearca cit poti tu sa o faci vie in realitatea ta si dupa 20 de minute, vezi cat mai valoreaza daca a avut sau nu o aventura al tau sot. Suna cam dur dar vezi efectul... Vrem sa fim iubiti si daca imaginea pe care o avem despre asta se clatina, univerul nostru se clatina si avem impresia ca ne fuge pamantul de sub picioare. Uitam ca de fapt ne simtim bine atunci cand suntem iubiti dar traim cu adevarat prin iubirea pe care o daruim noi. Oricind putem primi bobarnace, palme sau pumni de la viata. Nu le astepta, nu le cauta si mai ales nu sta cu amintirea lor. Astea nu trebuie sa faca nici 0,01% din viata noastra. Traieste viata, nu trai cu amintiri (fie ele bune sau rele ), sau cu grija viitorului (la cum ar putea sa te judece copii). Daca faci altfel este o pierdere de timp. "lasa-ti inima sa zburde, lasa-ti mintea sa viseze" Nichita

---

Desi acest sfat nu era pentru mine iti multumesc pentru postare; m-a facut sa ma gandesc ca de cele mai multe ori nu vedem proportia lucrurilor si ne ofticam pentru tot felul de prostii. CARE TREC... Numai neputinta in fata bolilor si a mortii nu trece... [flo][flo][flo] Magda, mami de Horia (20ian1997) si Matei (3oct2005) http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=550146097&ran=6628

[nume]

Kores, ce ti-a scris Reiki e ...atat de real... Eu cred ca ai reactionat intelept. Mai cred insa ca se poate repara totul, ca sa nu-ti pierzi idealul, inocenta afectiva si respectul de sine. Implica-l si pe el in zbuciumul prin care ai trecut si nelinistea pe care intuiesti ca o vei avea. Fa-l complicele tau in loc sa conturati marginea prapastiei fiecare de pe pertea lui; mergeti la un psihoterapeut. Imi dau seama ca poate parea o pierdere de timp dar nu ar fi. Daca el ar intelege felul tau de a fi, de a iubi, ar evita pe viitor sa te raneasca. Eu cred in comtinuare ca el n-a dat cine stie ce importanta aventurii sau relatiei respective. Ar fi pacat sa lasi sa se strecoare neintelegerea ca tu reactionezi disproportionat in fata unei situatii neimportante, ca ``faci din tantar armasar``. nume

[pisigri]

kores, eu am fost printre cei care ti-au spus initial sa nu divortezi, sa treci peste asta si sa nu-ti mai faci rau singura. apoi, citind mai multe dintre postarile tale, te-am indemnat sa divortezi pentru ca mi-ai parut geloasa, posesiva, o persoana care sufera de "scenarita", care "iarta dar nu uita"... prin urmare e foarte posibil sa gindesti "ce mai vrea si asta, nu se mai hotaraste o data de ce parte a baricadei este? citesc insa ultima ta postare...si ma apuca tristetea. da-mi voie sa-ti spun ceva: divortul inseamna intr-adevar incheierea unei casnicii, dar o casnicie in care tu ramii pentru ca "asa ai calculat, astea sint planurile de viata si nu vrei sa te complici abatindu-te de la ele" este deja condamnata. fie pornesti din nou la drum ca si cind ati porni de la zero...fie nu. dar sa te martirizezi, sa te invinuiesti ca ti-ai incalcat principiile...asta nu te va conduce spre o viata de familie fericita

[A_Iulia]

Sunt exact de aceeasi parere ca si pisigri. Si mai sunt de parere ca nu trebuie sa dea o boala peste tine sau peste cineva drag ca sa consideri ca ti se intampla ceva grav in viata. Cateodata chiar si o palma primita (la modul propriu sau nu) este suficient de grav. si depinde doar de sistemele de referinta si principiile fiecaruia. Adina + [copil]Olivia 04.03.2004