Suflete pereche

[flaviutza]

Cred ca exista ceva, destine ce, odata ce se intalnesc,nu pot exista separat, un fel de atractie, ceva nu putem explica inca. Sufletul pereche e persoana in lipsa careia esti ca un drogat in sevraj, trebuie sa fi langa el, sa-l simti, sa-l atingi, practic nu functionezi fara el. Si pot fi mai multe. prietenul de-o viata, partenerul,parintele,etc. Pt mine copilul meu mi-e suflet pereche. nu sunt eu fara el in imediata apropiere, trebuie sa-l simt,sa-l ating in permanenta, nu stiu sa explic exact. La fel, aceeasi legatura am simtit-o cu tatal meu. si a inceput sa se rupa ceva, inexplicabil, cu 6 luni inainte sa moara, de ambele parti. il simteam schimbat, eram foarte agitata, parca imi venea sa-l evit. desi nu avea nimic (a murit in doua saptamani)am simtit amandoi ceva, si nu e o inchipuire de-a mea.fara sa stim nimic, fara sa banuim, simteam nevoia sa ne evitam si vreo juma de an nu am inteles de ce. Cand doua persoane se intalnesc, exista ceva, ca o sfera (eu asa o vad) in jurul lor numit spatiu personal. daca unul incearca sa se apropie fizic de celalalt, iar acela nu e pregatit, face un pas inapoi. cred ca vi s-a intamplat tuturor. Am intalnit persoane cu care, chiar dupa ani de zile, nu pot gasi canalul de comunicare. cunostiinte, colegi,sefi,femei si barbati deopotriva .sunt poate stangace, nu pot fi eu, ma simt aiurea daca sunt atinsa din intamplare. Unii pur si simplu ma agita, irita, si abia astept sa plece. Dar sunt unii oameni fata de care simti din prima clipa ceva inexplicabil. Ca si cum, intr-o fractiune de secunda, cumva, schimbati informatia de-o viata ,astfel incat ai senzatia ca-l cunosti dintotdeauna.ii simti lipsa imediat ce a plecat, simti nevoia sa-l revezi, la fel cum o simti in cazul unui apropiat . oameni pe care simti nevoia sa-i atingi, sa le permiti sa intre in spatiul personal din primele clipe. Ai mereu senzatii de "deja vu" in prezenta acelei persoane,parca ai mai fost aici, a mai spus asta, etc. Nu stiu daca e chimie pura, nu stiu daca sunt cunostiinte din alte vieti, suflete pereche sau simpla compatibilitate, stiu doar ca sunt putini oamenii fata de care am simtit sau simt asta si ca nu se rezuma doar la partenerul viata, sot / sotie

[martie]

Sufletul pereche se refera doar la partener, nicidecum la colegul de serviciu, parinti, copil. Foarte multe cupluri, foarte multi indragostiti, folosesc expresia "este sufletul meu pereche" dar foarte multi nu stiu exact despre ce e vorba si ce implica regasirea sufletului pereche. Se spune ca sufletele pereche au trait candva o iubire atat de puternica intr-una din vietile anterioare, incat se intalnesc si in actuala viata, iar iubirea lor este la fel de profunda si intensa si reprezinta o continuare a dragostei de atunci. Sufletele pereche sunt acele fiinte care de-a lungul mai multor vieti si-au creat o karma pozitiva si li se mai da o sansa de a se intilni in aceasta viata, pentru a se ajuta reciproc, pentru a lucra la un proiect comun. Se regasesc pentru ca au ceva sa-si transmita sau sa-si predea unul altuia pentru o evolutie pozitiva in aceasta viata. Rareori se intalnesc pentru a evolua alaturi intr-o viata comuna! Sufletele pereche se intalnesc intr-un moment critic al existentei lor, unde s-au blocat si nu mai pot evolua spiritual, iar regasirea si iubirea dintre ei are drept scop sa-i ajute sa se deblocheze si sa-si continue menirea spirituala. Intalnirea cu sufletul pereche are un rol in destin: ne schimba viata, viziunea asupra vietii, modul de a intelege destinul, sau rolul lui este concret: ne ajuta sa depasim o mare proba, a venit sa ne arate o cale, sa ne atraga atentia asupra unui pericol. Cum il recunosti? Exista un sentiment aparte care iti poate indica faptul ca fata de acest om ai o altfel de atractie decat pentru alte persoane. Nu e doar atractia fizica, sexuala, emotionala, ci relatia de acest tip trece dincolo de senzatiile trupesti sau psihice. Dar regasirea sufletului pereche este si dureroasa: poti simti dureri fizice daca nu esti cu el, dorul poate fi imens, sentimentul ca nu sunteti impreuna poate fi foarte greu de suportat, depui un efort supraomenesc stiindu-l departe. Putem citi in multe carti de astrologie despre sufletele surori, dar in nicio carte nu am gasit o metoda clara de determinare a regasirii sufletelor surori Chiar daca simti ca ti-ai gasit sufletul pereche, nu este obligatoriu ca de aici sa iasa o casatorie. Intalnirea cu sufletul pereche poate dura de la cateva ore pana la cativa ani, dar ni se ofera sansa de a invata o lectie de destin extrem de importanta. Relatia nu beneficiaza intotdeauna de happy-end, desi se spune ca este o binecuvantare sa-ti intalnesti sufletul pereche si nu ai dreptul sa ratezi aceasta sansa. Intalnirea cu sufletul pereche este un eveniment unic in viata. Unii nici nu au aceasta ocazie, asa ca trebuie sa te consideri o persoana norocoasa daca in aceasta viata ai posibilitatea sa-ti cunosti jumatatea. Martie & Bebica [bb] & maimuta Sara[zana]

[chimere]

Haide sa va spun si eu ceva, urmaresc forumul de mai mult timp dar n-am scris niciodata, asta e primul meu mesaj. In ceea ce priveste sufletele pereche... Eu mi-am cunoscut sotul pe internet acum 3 ani, si din primul moment in care i-am vazut numele... parca s-a declansat ceva in mine. Nu era primul personaj cu care vorbeam pe internet, nici al doilea, nici macar al zecelea, poate... dar cand i-am vazut numele am intepenit, fara sa stiu de ce. Nu mai vazusem niciodata numele ala, nici nu auzisem de el, pe el (pe viitorul sot) nu il cunosteam, nu il vazusem niciodata, si schimbasem cel mult o fraza si jumatate, la un continent si un ocean distanta. Si totusi, am simtit clar ca trebuie sa continui sa vorbesc cu el, nu intelegeam nici eu de ce. Simteam ca omul asta imi va schimba viata, nu stiam daca in bine sau in rau, credeam ca mai degraba in rau, pentru ca n-am crezut niciodata ca senzatiile astea gen premonitii pot sa aduca vreodata ceva bun. Inca nu sunt sigura de contrariul... A fost ca o recunoastere, sau poate asta nu e cuvantul potrivit, simteam ca e ca o atingere a destinului, ca eu si cu acest om vom mai avea de-a face in viitor intr-ul fel sau altul, sau nici macar asta, era o senzatie confuza dar puternica, si tot ce simteam cu claritate era ca trebuie sa continui sa vorbesc cu el. Si el a simtit acelasi lucru, mi-a spus-o dupa luni de zile. Cert e ca am continuat sa vorbim pe messenger cam 7-8 ore pe zi, in fiecare zi, dupa care el ma suna si mai vorbeam si la telefon vreo 2-3 ore. El ma suna de la lucru, ma suna cand se ducea la culcare si imi dadea desteptarea dimineata. Asta a durat vreo 2 luni. Nu il iubeam, dar ma simteam atrasa invariabil spre el, fara putinta de a controla situatia. Poate pare ciudat ceea ce spun... Stiu ca puteam pune capat oricand, de multe ori m-am gandit sa o fac, dar de cate ori se facea "ora noastra" (ca asa ajunsesem s-o numim), eu eram invariabil prezenta la calculator, si el la fel. Mi-a spus si el pe urma ca se gandea sa rupa "dependenta" asta, dar nu era in stare. Imi facea scene de gelozie deja dupa vreo 5 zile de cand incepusem sa povestim, de parca simtea ca ii apartineam deja, si imi spunea ca deja simte ca trebuie sa aiba grija de mine... Eu nu intelegeam prea bine ce se intampla (privind inapoi nici acum nu inteleg [:)]), dar ma lasam purtata de un val care aducea foarte mult a predestinare... repet, nu il iubeam, si a trebuit sa treaca destul timp pana am inceput sa tin la el, chiar dupa ce a venit sa ma vada si am petrecut o saptamana impreuna, chiar dupa ce am venit dupa el aici, tot nu-l iubeam inca... Nici din punct de vedere fizic nu eram atrasa in mod deosebit de el, desi in privinta sexului ne intelegeam de minune. Era altceva ce ma tinea aproape de el, nu-mi dau seama exact ce, dar daca exista suflete pereche, e posibil ca noi sa fim... De ce spun asta, fara sa fi experimentat iubirea aceea mare, la prima vedere, sau la a doua vedere, sau la fiecare revedere? Pentru ca noi gandim la fel, avem aceeasi fire, acelasi tip de personalitate, pentru ca el mi-a schimbat radical viata, si inca mi-o va mai schimba, e in curs de schimbare, si pentru ca am simtit de la bun inceput ca asa trebuie sa fie, ca el este acela, ca am ajuns la sfarsitul cautarii mele, si asta fara ca macar sa-l cunosc. A fost o senzatie foarte ciudata, in momentul in care i-am vazut numele, ca un offf... in sfarsit, ma pot opri aici, desi nu stiu si nu inteleg de ce. Nu stiu daca ce scriu are vreun sens pentru voi. Noi suntem la fel in atat de multe privinte, incat eu sunt el si el e eu. Din orice material ar fi facute sufletele umane, al lui si al meu sunt la fel. Eu sunt varianta lui feminina, cum s-a exprimat el odata vorbind cu un prieten. Am citit undeva ca sufletul pereche nu inseamna neaparat sotul/sotia, sau o dragoste devastatoare, sau perechea ta de o viata, ci poate sa insemne o intalnire extrem de importanta cu o persoana pe care o vei recunoaste si care-ti va schimba viata. Cred ca asta mi s-a intamplat mie. Acum tin mult la el, pot spune ca-l iubesc, si el stiu ca ma iubeste, dar e o fire foarte independenta (ca si mine, bineinteles, doar suntem la fel), si ca sa spun sincer, nu stiu daca va rezista casnicia noastra, ca suntem foarte incapatanati amandoi. Relatia noastra a fost foarte tumultuoasa de la inceput, cu certuri incredibile si amenintari de despartire, dar nici unul, nici altul n-a putut sa faca pasul decisiv. El mi-a spus odata ca oricat de tare ne-am certa si orice ar spune si oricat ar ameninta ca pleaca, nu vrea sa plece nicaieri si va fi tot timpul aici. Si asta e valabil si pentru mine. El mi-a spus ca a venit pentru prima oara in Europa pentru mine, ca nu-si imaginase niciodata ca prima lui calatorie in Europa nu va fi in Grecia sau Irlanda cum isi dorise, ci in Ungaria [:)]... si ca a facut-o in mijlocul unui intreg tumult in compania lui, cand ar fi trebuit sa-si dedice intrega atentie job-ului, intr-un moment cand nu-si dorea sa fie implicat intr-o relatie. Dar ca a simtit ca trebuie sa o faca, ca se simtea imposibil de atras spre mine, ca si eu spre el. Poate ca asta inseamna suflete pereche, stiu eu?!

[sunnyday07]

Citat:

citat din mesajul lui blue eyes Citat: citat din mesajul lui avmaria Da, sigur ca exista. Dar exista si suflete pereche care nu sa intalnesc niciodata, suflete pereche care se intalnesc dar se pierd totusi - din prea mult orgoliu sau lipsa de maturitate, exista si sufelte care devin pereche pe parcours ... precum exista si suflete care se autointituleaza pereche pt a-si suporta conditia. aceste randuri mi-au placut cel mai mult! [flo] exista si sufletele pereche, dar care nu pot fi impreuna din 101 motive.

Subscriu![flo] Si as recomanda si filmul "Eternal sunshine of the spotless mind" - in traducere libera "Stralucirea eterna a mintii neprihanite".

[She]

Citat:

citat din mesajul lui blue eyes Ba da, exista. Pentru mine baromentrul armoniei intr-o relatie este urmatorul: cum ma simt cu mine insami cu persoana respectiva in viata mea?Ma simt libera sau incorsetata? Ma pot exprima, pot exprima propria mea personalitate? Ma primeste in lumea lui? Si invers: il percep ca se simte in largul sau cu mine? Poate vorbi deschis? Putem avea incredere unul in altul? Ne protejam unul pe altul, ne luam apararea? Putem construi ceva impreuna? Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea! Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!

exact. Si mai mult, a scris Balanta mai sus: nu neaparat trebuie sa se concretizeze/ materializeze intro relatie permanenta. Am intilnit sufletul pereche. A fost cea mai mare lovitura a vietii mele. Si paradoxal, in acelasi timp, omul pt care am un mare respect. Si nu mai sintem impreuna. Si relatia a durat mai putin de doi ani. si tot asa...

[cristal1995]

Suflete pereche... Hmmm, sa va spun pe scurt povestea mea: Ne-am cunoscut la meditatii in clasa a 7-a (acum 17 ani). Pentru mine a fost "love at first sight". Mai tarziu, am aflat ca si pentru el. Doar ne priveam stangaci, ca niste pusti de 13-14 ani. Asta a foat pana la sfarsitul clasei a 8-a. Ne-am reintalnit la meditatii, in acelasi loc, 4 ani mai tarziu. Si am inceput o "relatie", eram prieteni. Pentru inca un an jumate. Am intrat la facultate, fiecare a mers pe drumul lui, fara certuri, fara regrete... Am ramas AMICI. In anul 3 de facultate, vorbind la telefon, fiecare despre relatia lui esuata, ne-am reintalnit. A fost o flama, ceva incredibil: atunci am stiut ca vom fi impreuna pentru totdeauna. Nu spun vorbe mari, sunt o fire pragmatica... Zilele trecute am trecut prin esecul unui nou FIV, al 5-lea (EU nu pot avea copii-nu mai am trompe)... Si, am realizat ca il iubesc atat de mult incat pot renunta la el, pentru fericirea lui, pentru a se simti EL implinit. Si i-am propus sa divortam, desi ma durea sufletul sa-i spun asta... Atunci s-a uitat la mine si mi-a spus ca NIMIC nu ne poate desparti, ca NU POATE fi mai fericit decat este langa mine, cu sau fara copii. Si am stiut (sau mai bine zis asta mi-a intarit sentimentul) ca AM langa mine sufletul meu pereche. Sper sa nu va fi plictisit cu povestea mea. Va pupic pe toate Aly

[mihaela77O]

Citat:

citat din mesajul lui cristal1995 Suflete pereche... Hmmm, sa va spun pe scurt povestea mea: Ne-am cunoscut la meditatii in clasa a 7-a (acum 17 ani). Pentru mine a fost "love at first sight". Mai tarziu, am aflat ca si pentru el. Doar ne priveam stangaci, ca niste pusti de 13-14 ani. Asta a foat pana la sfarsitul clasei a 8-a. Ne-am reintalnit la meditatii, in acelasi loc, 4 ani mai tarziu. Si am inceput o "relatie", eram prieteni. Pentru inca un an jumate. Am intrat la facultate, fiecare a mers pe drumul lui, fara certuri, fara regrete... Am ramas AMICI. In anul 3 de facultate, vorbind la telefon, fiecare despre relatia lui esuata, ne-am reintalnit. A fost o flama, ceva incredibil: atunci am stiut ca vom fi impreuna pentru totdeauna. Nu spun vorbe mari, sunt o fire pragmatica... Zilele trecute am trecut prin esecul unui nou FIV, al 5-lea (EU nu pot avea copii-nu mai am trompe)... Si, am realizat ca il iubesc atat de mult incat pot renunta la el, pentru fericirea lui, pentru a se simti EL implinit. Si i-am propus sa divortam, desi ma durea sufletul sa-i spun asta... Atunci s-a uitat la mine si mi-a spus ca NIMIC nu ne poate desparti, ca NU POATE fi mai fericit decat este langa mine, cu sau fara copii. Si am stiut (sau mai bine zis asta mi-a intarit sentimentul) ca AM langa mine sufletul meu pereche. Sper sa nu va fi plictisit cu povestea mea. Va pupic pe toate Aly

ce frumos! mie sotul meu,mi-a spus acum vreo saptamana,ca s-a reindragostit de mine,dupa 12 ani de casnicie....[olala]..om fi suflete pereche? MIHAELA MAMI DE ANDREEA(03.04.1997)SI MIHAITA(25.09.2003) [url="http://paul-mihaita.blogspot.com"]Blogul lui Mihaita[/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124757"]Despre noi,aici![/url] [url="http://good-times.webshots.com/album/561782821wdPSRy"]A&M[/url]

[blue eyes]

Citat:

citat din mesajul lui She Citat: citat din mesajul lui blue eyes Ba da, exista. Pentru mine baromentrul armoniei intr-o relatie este urmatorul: cum ma simt cu mine insami cu persoana respectiva in viata mea?Ma simt libera sau incorsetata? Ma pot exprima, pot exprima propria mea personalitate? Ma primeste in lumea lui? Si invers: il percep ca se simte in largul sau cu mine? Poate vorbi deschis? Putem avea incredere unul in altul? Ne protejam unul pe altul, ne luam apararea? Putem construi ceva impreuna? Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea! Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria! exact. Si mai mult, a scris Balanta mai sus: nu neaparat trebuie sa se concretizeze/ materializeze intro relatie permanenta. Am intilnit sufletul pereche. A fost cea mai mare lovitura a vietii mele. Si paradoxal, in acelasi timp, omul pt care am un mare respect. Si nu mai sintem impreuna. Si relatia a durat mai putin de doi ani. si tot asa...

She, ma bucur sa te revad pe aici. Eu am avut acel om in viata mea, omul cu care puteam fi, care putea fi cu mine asa cum am scris in mesajul citat de tine. Dar... c'est la vie...si totusi, la vita è bella! Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea! Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria! ___________________________________________________ Prefer sa sufar din dragoste, decat din lipsa de dragoste.

[oana_lex82]

Buna fetelor..si baietilor daca citesc mesajul meu... DA, exista suflete pereche..asta am simtit cand mi-am intalnit sotul acum 8 ani si asta simt si astazi[olala].Toata viata l-am asteptat..adica 18 ani..caci atatia aveam cand l-am intalnit..am stiut ca el e viata mea si nu m-am inselat..cred ca daca iti intalnesti sufletul pereche veti fi impreuna pt eternitate..cine stie cate vieti l-am cautat..dar ma bucur ca in aceasta viata l-am gasit ..iti promit iubirea mea ca n-o sa te mai simti niciodata singur, n-o sa iti mai fie dor si n-ai sa mai plangi decat de bucurie..pt ca in curand o sa iti fac un bebe..ups..O MARE SURPRIZA..pe care o astepti de ff mult timp...Daca vreodata o sa citesti aceste randuri sa nu privesti data pt ca eu oricum voi simti toate astea cu fiecare zi mai mult!TE ADOR GABRIEL>>TU ESTI INGERASUL MEU SI PREZENTA TA MA FACE SA MA SIMT CEA MAI IMPLINITA FEMEIE!TE IUBESC![pup]

[speranta]

oana lex82, vreau sa iau legatura cu tine.Am nevoie de ajutorul tau.Ti-am scris un mail, te rog sa verifici,nu stiu daca e activ, ca nu ai PM.