Singura la petrecere?

[roisin]

E foarte interesant cum toata lumea a sarit sa-l linseze pe sotz (a carui reactie nu poate fi in niciun fel scuzata), in schimb ni se pare firest ca o companie sa-si duca angajatii in team-buildinguri obligatorii in timpul lor liber. Adica, este normal ca firma unde lucram sa aiba pretentii asupra timpului nostru liber, ba chiar e o problema daca nu pot sa mi-l dedic in intregime companiei, atunci voi fi etichetat drept antisocial, neadaptat, poate ma si dau afara, mai stii? La intrebarea de mai devreme a lui Rufus, nu, team bulding NU inseamna petreceri si bairame, inseamna activitati de echipa, facute cu un program specific, de oameni care se pricep la asa ceva, facut pentru a suda legaturile dintre oameni, pentru a gasi puncte comune etc. De foarte multe ori, aceste activitati se fac IN TIMPUL PROGRAMULUI si atunci obligativitatea este inteleasa. Din titlul topicului imi este insa clar ca nu e vorba de niciun team building, deci discutia pe tema asta e sterila. Rezumand: e absolut firesc sa ai libertatea de a merge unde vrei atunci cand vrei, dar nu mi se pare normal sa ma simt constrans de firma, sef, colegi, sa merg unde merge turma si sa ma chinui sa caut scuze plauzibile. Ce s-a intamplat cu "vreau sa-mi petrec timpul liber cu familia mea"? Repet, nu scuz reactia sotului, pe mine doar o astfel de reactie m-ar fi inversunat sa plec indiferent de amenintari...

[delsim]

Citat:

citat din mesajul lui pisigri A da, asta e clar, exista locuri in care te duci singura si locuri in care te duci cu partener. DAr sa te duci cu partener la chestii de servici unde ti se cere sa vii singur e ...ciudat ([flo] asta e parerea mea). MA doare chestia cu "tot timpul liber", care mie mi se pare ca a disparut cu totul in ultima vreme. Din punctul asta de vedere, n-ar mai trebui sa ne ducem singuri nici la baie ca sa recuperam tot timpul "liber" pierdut[:D].dar...asta e lumea in care traim, asteptam amindoi nasterea lui bebe ca sa stam "bot in bot"mai mult...chiar daca nu tocmai relaxati delsim, nu punem aici etichete cu invechita sau inadaptata (sau nu le pun eu). Dar...ce te faci daca tu sau sotul aveti un job care presupune si astfel de activitati? nu poti sa le refuzi la nesfirsit, fara consecinte (zic eu). in plus, acum se fac si cursuri de week-end la munte/mare, la care trebuie sa te duci si la fel, nu te accepta cu partenerul. cum impaci si capra si varza in aceste cazuri...? as vrea sa stiu cum privesti si tu lucrurile astea, daca vrei sa ne impartasesti. daca nu..e alegerea ta[flo] if you can't say something nice, then don't say it at all

In primul rand , reactia sotului lui Tweety, desi indreptatita, este fara discutie exagerata! Sau cel putin putea sa-si exprime in cu totul alt mod punctul de vedere. Mie mi se pare inacceptabil sa-ti impuna compania ceva, in timpul tau liber si apoi sa fii catalogat ca inadaptat.Ai si alte obligatii:maritale, canice, parentale, filiale, familiale...si nu in ultimul rand ...fata de tine , de propria persoana.E alegerea ta cum vrei sa-ti petreci timpul cand nu esti la servici. Daca e vorba de sedinte, cursuri, simpozioane, prezentari si altele, activitati ce tin de servici, de munca, de dezvoltarea profesionala , da, sunt de acord TREBUIE sa le faci, vrei nu vrei.Pentru profesie, pentru a fi mai bun, pentru o pozitie mai buna, pentru bani. OK. Dar cand e vorba de distractie...aici pentru mine nu mai e ok. De ce? Pentru ca nu simt nevoia sa fiu libera asa. Pot sa ma duc cu prietenele la o cafea, pot sa vad un film, pot sa fac diverse. E ok, fiecare are nevoie de spatiul lui personal, departe de partener. Pentru mine, desi am o meserie care este stimulanta si care se preteaza la o cariera, a merge la servici e o ocupatie zilnica, placuta de cele mai multe ori, in care eu incerc sa-mi pun toata priceperea sa fac lucrurile cat mai bine, dar e un job si atat.Imi castig existenta cu el, imi satisface nevoia de a face ceva pe lumea asta, dar atat. Adevarata mea implinire este acasa, cu iubitul meu si cu familia mea. Consider ca petrec si asa 3/4 din zi fara partener, muuult prea putin timp impreuna fata de cat ne-am dori, abea astept sa vina weekendul ca sa stam 2 zile intregi impreuna , urasc zilele cand suntem despartiti ( tot de nenorocitul de servici), din fericire , putine . Sa mai trebuiasca sa si socializez cu colegii si asta OBLIGATORIU , si si fara partener, tot obligatoriu mi se pare prea mult.Petrecem cea mai mare parte din viata asta la servici , cu colegii ( si sa recunoastem ca nu toti colegii sunt draguti , in toate colectivele mai sunt certuri, mai sunt invidii, orgolii etc) , atat de putin timp cu cei dragi, sa mai fiu cu ei si-n plus[bang] Mi se pare aiurea rau sa nu conteze cat de bun esti profesional sau cum colaborezi in timpul zilei cu colegii, ci doar faptul ca "esti antisocial" ca nu vrei sa mergi la bautele din cadrul firmei. Poti fii un om educat, dragut, bun coleg, bine pregatit, dar uite ca familia e mai importanta in rest si nu ai disponibilitate pentru astfel de activitati. Este normal sa iei bile negre pentru asta? Intreb si eu. Din fericire pentru mine, sotul meu gandeste cam la fel.Daca ar avea o pozitie diferita, n-as putea face nimic, pentru ca nu pot sa-l oblig la nimic, dar i-as face cunoscut punctul meu de vedere. Daca ma respecta ca persoana si tine la opinia mea, poate macar nu s-ar duce la toate. Sau mi-ar explica si el de ce e important sa se duca. Repet , nu am de comentat la lucrurile care tin de dezvoltare profesionale sau de lucruri care tin de job strict. Daca e distractie, de ce sa nu vina si partenerul? In contractul sotului meu nu scrie nicaieri ca printre obligatiile lui de servici intra si chestiile astea.Iar el alege sa nu se duca . S-a dus la o serata in care s-au serbat nu stiu cati ani de la infiintarea departamentului si era important sa fie acolo pentru ca aveau diversi invitati care trebuiau "intretinuti". Nu a fost voie cu partenerul si am inteles. La teambuilding, in strainatate, in care de fapt au avut program de voie si diverse activitati de relaxare, a preferat sa ramana acasa si am fost la munte cu unii dintre prietenii nostri. Acuma dupa cum spuneti, ar trebui sa ne asteptam la repercusiuni, nu? Sunt intrigata , pentru ca nu mi se pare normal.Ar trebui sa fie strict o problema de alegere personala. Imi face placere si tin neaparat, ma duc, daca nu, nu. Ce-i asta sa stai cu frica ca primesti evaluari negative din partea colegilor sau shefilor sau mai stiu eu a cui. Acuma sunt stapani si pe timpul liber si pe relatiile noastre? In ceea ce ma priveste pe mine, cand am eu chestii de dezvoltare profesionala, daca poate vine si el ( mai invata una , alta, avem aceeasi meserie). In ceea ce priveste iesirile de distractie, astea nu sunt restrictive in ceea ce priveste partenerul, dar de multe ori nici eu nu ma duc. Si nu pentru ca sunt antisociala, ( sau cel putin nu ma consider eu asa) ci pentru ca ...nu am de ce. Prietenii pe care ni i-am facut in cadrul serviciului daca vreau sa-i vad , ii vad si fara sa organizeze serviciul ceva, iar pe restul nu tin sa-i vad. Asta este punctul meu de vedere. In rezumat: putinul timp liber pe care-l am , vreau sa-l petrec cu partenerul si cum vreau eu si nu cum imi impun altii. Delia "Ceea ce suntem contribuie mai mult la fericirea noastra decat ceea ce avem." Schopenhauer

[avmaria]

Depinde de firea fiecaruia, o fire ca a mea ar considera asta inlantuire si ar incerca sa rupa lanturile (si chiar daca nu acuma - momentan accepti dar de fapt tu mocnesti si cine stie cand te vei razvrati de n-o sa-si revina sotul). O fire ca a nevestei lui Rufus ar considera asta ca ceva normal, ca fiind de datoria ei de nevasta. Nu exista raspunsuri valabile la intrebarea ta - ma refer strict la cazul expus de tine - iti doreai sa pleci. Raspunsurile depind de cum intelegi tu viata de cuplu, si de limita concesiilor pe care esti dispusa sa le faci. Unii au nevoie de increderea celuilalt, de senzatia de libertate, de o evaziune - fie ea de o ora - care le permite sa se intoarca acasa alergand mai indragostiti ca niciodata, altii au nevoie de securitate, de senzatia de apartenenta, de a se confunda cu celalalt, pt a iubi din tot sufletul. Si niciunul nu e mai bun ca celalalt, nici moral si nici oricum. Si niciunul nu ar trebui sa-si permita sa-l judece pe celalalt. Baiu-n cazul vostru e ca pareti diferiti. Trebuie sa gasiti mijlocul, caci altminteri frustarile risca sa creasca, de-o parte, sau de alta...

[ruxij]

Nu trebuie sa te duci chiar la toate evenimentele sociale din firma, dar nici sa nu te duci la niciuna nu e bine, iar dc motivezi ca nu te lasa barbatu' mie mi se pare chiar un dezastru de imagine. Nici mie nu imi place sa ma duc si aveti dreptate ca e f. enervant chiar sa ti se ia din timpul tau, dar macar din cand in cand, 1-2 ori/an, ar fi bine sa mergi, dc asa e cultura in firma respectiva. Daca nu, schimbi jobul.

[Rufus]

Am accentuat putin anumite nuante din ideile exprimate (de mine sau altii), tocmai ca sa obtin raspunsuri clare. Spre mirarea (si multumirea mea), chiar am obtinut cateva, ca sa pot trage o concluzie, la un subiect la care nici nu ma gandeam sa particip (initial). Din ce am citit la voi (si din ceea ce stiu, pentru ca, oricat, nu traiesc in padure...) deduc ca teambuildingul este, in ciuda denumirii pompoase, o activitate cat se poate de normala, cei care-si aduc aminte, inainte se numea "schimb de experienta" (parca), un colectiv pleca o perioada in alta parte, ca sa invete si sa lucreze in domeniu, sa interactioneze intre ei si cu partenerii. Incepe sa se suprapuna cu trainingul, unii deja nu mai stiu cum sa-i spuna. Nu este o excursie la munte sau mare (sau in tarile calde), ca sa se cunoasca si in pijamale sau costume de baie; am mai aflat ca, daca firma ti-o cere, trebuie sa mergi si in excursie, indiferent daca ai alt program, sotul/sotia agreaza ideea, iti place sau nu...ori mergi, ori iti schimbi jobul. Am aflat, de asemenea, ca intr-un cuplu sunt lucruri care se fac impreuna si altele care se fac separat. Fiecare are drept de libera alegere, iar daca celalalt nu agreaza, dintr-un motiv oarecare, alegerea partenerului, se numeste ca-l inlantuie. Evident, evenimentul merita sanctionat: in secunda doi, inlantuitul paraseste corabia (casnicia) si pleaca in cautarea unui partener "mai deschis la minte". Ruxij are dreptate, ochii trebuie cascati bine, poate ar fi bine sa facem liste explicite de nevoi, dorinte, pe care sa le prezentam celor cu care ne incepem viata. Ca sa nu avem vorbe... Pana la urma, distractie, distractie, dar inteleg ca multe va duceti de sila si obligatie, ca va ia din timpul liber pe care l-ati petrece cu sotul sau copilul...de, arta cere sacrificii! Imi aduc aminte de o petrecere de Craciun (de-astea, de la firme, fara parteneri) organizata in ziua de Ajun, de la care o prietena (ma rog, o cunostiinta) a uitat sa vina (a intarziat), trebuia sa vina Mosu', n-a mai venit, petrecerea de acasa s-a dus naibii, evident suparare, au petrecut o sarbatoare de cacao. Sotul nu era destul de destupat sa inteleaga de ce o petrecere fara familie e pusa in seara in care, traditional, oamenii stau cu familiile. Cateva fete accentueaza ideea de incredere. Adica teambuildingul nu este o ocazie de orgii, nu de aia te duci, ca daca ai chef de-o orgie mica, o pui si cu dansul de mana. M-a mirat aducerea in discutie a problemei, nu a fost vorba de asa ceva, incep sa cred ca este o obsesie a sexului frumos, cand lumea cleveteste ca ar fi a barbatilor. Mai poate fi o chestiune de varsta, Xio vorbeste de timpul ei, timpul lui si timpul lor...oooo, in situatia mea si timpul "nostru" este asa de rar, ca de cel individual am cam uitat. Pana la urma e vorba doar de o problema (rezolvabila) din multele care apar intr-un cuplu. Stiti cine are dreptate? Ala care reuseste, intr-un fel sau altul, sa se adapteze partenerului. Indiferent de regula adoptata, in cuplu conteaza doar parerea comuna. Restul...e CANCAN. [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[XIO]

Citat:

citat din mesajul lui Rufus Am accentuat putin anumite nuante din ideile exprimate (de mine sau altii), tocmai ca sa obtin raspunsuri clare. Spre mirarea (si multumirea mea), chiar am obtinut cateva, ca sa pot trage o concluzie, la un subiect la care nici nu ma gandeam sa particip (initial). Din ce am citit la voi (si din ceea ce stiu, pentru ca, oricat, nu traiesc in padure...) deduc ca teambuildingul este, in ciuda denumirii pompoase, o activitate cat se poate de normala, cei care-si aduc aminte, inainte se numea "schimb de experienta" (parca), un colectiv pleca o perioada in alta parte, ca sa invete si sa lucreze in domeniu, sa interactioneze intre ei si cu partenerii. Incepe sa se suprapuna cu trainingul, unii deja nu mai stiu cum sa-i spuna. Nu este o excursie la munte sau mare (sau in tarile calde), ca sa se cunoasca si in pijamale sau costume de baie; am mai aflat ca, daca firma ti-o cere, trebuie sa mergi si in excursie, indiferent daca ai alt program, sotul/sotia agreaza ideea, iti place sau nu...ori mergi, ori iti schimbi jobul. Am aflat, de asemenea, ca intr-un cuplu sunt lucruri care se fac impreuna si altele care se fac separat. Fiecare are drept de libera alegere, iar daca celalalt nu agreaza, dintr-un motiv oarecare, alegerea partenerului, se numeste ca-l inlantuie. Evident, evenimentul merita sanctionat: in secunda doi, inlantuitul paraseste corabia (casnicia) si pleaca in cautarea unui partener "mai deschis la minte". Ruxij are dreptate, ochii trebuie cascati bine, poate ar fi bine sa facem liste explicite de nevoi, dorinte, pe care sa le prezentam celor cu care ne incepem viata. Ca sa nu avem vorbe... Pana la urma, distractie, distractie, dar inteleg ca multe va duceti de sila si obligatie, ca va ia din timpul liber pe care l-ati petrece cu sotul sau copilul...de, arta cere sacrificii! Imi aduc aminte de o petrecere de Craciun (de-astea, de la firme, fara parteneri) organizata in ziua de Ajun, de la care o prietena (ma rog, o cunostiinta) a uitat sa vina (a intarziat), trebuia sa vina Mosu', n-a mai venit, petrecerea de acasa s-a dus naibii, evident suparare, au petrecut o sarbatoare de cacao. Sotul nu era destul de destupat sa inteleaga de ce o petrecere fara familie e pusa in seara in care, traditional, oamenii stau cu familiile. Cateva fete accentueaza ideea de incredere. Adica teambuildingul nu este o ocazie de orgii, nu de aia te duci, ca daca ai chef de-o orgie mica, o pui si cu dansul de mana. M-a mirat aducerea in discutie a problemei, nu a fost vorba de asa ceva, incep sa cred ca este o obsesie a sexului frumos, cand lumea cleveteste ca ar fi a barbatilor. Mai poate fi o chestiune de varsta, Xio vorbeste de timpul ei, timpul lui si timpul lor...oooo, in situatia mea si timpul "nostru" este asa de rar, ca de cel individual am cam uitat. Pana la urma e vorba doar de o problema (rezolvabila) din multele care apar intr-un cuplu. Stiti cine are dreptate? Ala care reuseste, intr-un fel sau altul, sa se adapteze partenerului. Indiferent de regula adoptata, in cuplu conteaza doar parerea comuna. Restul...e CANCAN. [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

Rufus , nu este vorba de varsta . La orice varsta si in orice relatie TREBUIE sa existe timpul lor , timpul lui si timpul ei . Oricand , oricati ani ar fi , in orice circumstante. "Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc " ***Fur is for petting** http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100 http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

[Porumbita]

rufus, de regla petrecerile de Craciun se organizeaza cu muuuuult inaintea Craciunului... unele firme le au in noiembrie, altele la inceputul lui Decembrie... sincer, inca nu am auzit de firma care sa organizeze petrecerea de Craciun pe 24...

[J G]

Porumbita pe cand lucram la o "multinationala" patronul a avut o tentativa sa faca party pe 24 dec... stii, era genul ala, locuia in cladirea firmei, n-avea viata si toata lumea era datoare sa-l amuze. La acel job aveam "organizari spontane" de w-e la munte fara parteneri, pe care le refuzam din principiu pentru ca ma deranjeaza sa mi se faca program in w-e si sa mai vad fetele pe care le vedeam oricum 10h/5d/week era culmea. Si pe vremea aceea nu aveam copil - imagineaza-ti acum. Da, ma taxau de antisociala (sefii, nu colegii) - cu colegii ne vedeam seara la bere, teatru, opera, cand aveam chef. Insa cand am avut intalnire cu Vodafone, cu training si rapoarte, am participat, era in timpul saptamanii cu dormit noaptea la Sinaia dar inafara de cheful monstru din seara aceea (eu gravida, ma uitam cu jind la cocktailuri in timp ce beam suc), am muncit de dimineata pana seara. Atunci a avut sens. Insa cred ca ideea acestui topic e reactia absolut deplasata a sotului lui Tweety... sunt doua lucruri separate. J si Carla (05.02.2006)

[Porumbita]

ai dreptate !

[Porumbita]

mi-am adus amite ca mai era un subiect cu tema asta http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=115056&SearchTerms=team,building