Sa divortez sau nu?

[Zina]

Dupa ce am scris, mi s-a sters tot... Reiau, dar pe larg: sunt cu sotul de 9 ani, avem un baietel superb de 2 ani. Cand copilul avea 2 luni, sotul mi-a recunoscut ca are o amanta si ca vrea sa plece de-acasa. Nu a plecat, a incheiat atunci relatia cu tipa (care a inceput cand eu eram gravida), dar eu mi-am pierdut increderea in el, iar el nu face nimic in sensul asta. De-atunci sunt 2 ani, iar problemele intre noi s-au acutizat. Ne certam aproape tot timpul, ne-am indepartat unul de celalalt, viata intima nu prea mai exista, el iese cu prietenii lui (nu des), nu mai avem nici o activitate comuna. Seara cand vine de la servici, nu sta cu copilul, se aseaza in fata calculatorului, cu castile pe urechi, si atat. Eu dupa ce adorm copilul, ma duc la mine in camera, el ramane in cealalta. Nu discuta nimic cu mine, doar daca deschid eu un subiect. La certuri ne amenintam reciproc cu divortul, dar el vad ca nu este in stare sa o faca. Eu am ajuns sa ma gandesc serios la el, dar parca inca nu sunt pregatita. Chiar ieri, dupa o cearta, l-am intrebat ce vrea: sa ramanem impreuna si sa mai incercam ceva sau vrea divortul. A raspuns ca vrea sa mai incercam, dar nu face nimic sa fie bine. In plus, relatia mea cu mama si sora lui e una de groaza (de ceva timp) si si asta il influenteaza in rau. Eu il banuiesc in continuare de infidelitate (nu cu aceeasi tipa). Nu mai am liniste sufleteasca, nici liniste in casa, copilul simte tensiunea, ce sa fac? Amanunte sunt multe, dar nu am timp sa le scriu. Multumesc

[roxanal]

pai, e simplu, nu prea ai de ales ori incercati amandoi, puteti merge chiar la un consilier, daca agreati, insa tb sa lucrati impreuna, dar si separat la problemele voastre ori divortati stii cum se spune..boala lunga, moarte sigura..si sa stai asa..ca poate, poate..nu e ok, mai bine ia taurul de coarme si fa ceva..pe langa asta, sa nu te superi pe mine, insa intr-o relatie sunt intotdeauna amandoi de vina, nu unul singur...sigur ca acum n-o sa zic ca te-a inselat din cauza ta, insa ceva pe acolo clar nu mergea succes tati si printesele : http://thumb0.webshots.net/t/57/557/3/38/46/2943338460092654700KuUueE_th.jpg nasterea Ioanei Teodora : http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=87474

[teodraghici]

Am inteles ca ati discutat deschis, dar motivul pt care el a ales sa aiba o amanta e clar pentru tine? Daca ar fi clar cred ca raspunsul l-ai gasi singura....divort sau nu?! Teo

[Zina]

Teo, motivul care mi l-a spus cand l-am intrebat de ce m-a inselat, a fost ca era nefericit. Iti dai seama? Si eu nu am stiut nimic, deoarece nu s-a "vazut" asta pe el, nu mi-a spus nimic niciodata, din contra, el a insistat sa facem un copil (toata lumea stie). Eu credeam ca totul e ok, intelegi? Ce pot spune? Cand am fost insarcinata, el a fost la un training de vreo 3 luni, in alt oras, pt.slujba care o are acum (are o functie importanta), si acolo s-a intamplat sa ma insele. Acolo a cunoscut-o pe tipa. Binenteles ca el este vinovatul principal, si nu tipa, ea trebuia sa se retraga in momentul in care a aflat ca este insurat si mai ales asteapta un copil. Pentru ca el mi-a spus ca ea stia acest aspect. Am suferit cumplit, deoarece eu ii spusesem ca daca ma va insela vreodata, eu il voi parasi in secunda urmatoare, dar uite ca nu a fost asa, am reactionat altfel. In plus, dupa ce o rupsese cu ea, tipa inca mai insista pe langa el, chiar m-a sunat pe mine sa-mi spuna ca sotul meu are o amanta (eu stiam deja ce se intamplase). De aici, au aparut si celelalte probleme, racirea mea fata de el, el la fel, necomunicare, certuri...copilul simte toata tensiunea si nu vreau asta. Nu stiu ce sa fac. Multumesc si lui Roxana pt.raspuns, dar sotul nu este omul cu care sa mergi la un consilier, de-abia accepta o discutie cu mine, si nu prea reuseste sa o faca calm, se enerveaza de fiecare data, si pe mine asta ma epuizeaza.

[teodraghici]

Zina, ce nu inteleg eu e cum in conditiile in care era total nefericit mai dorea si un copil cu femeia care, teoretic l-a facut nefericit!? Chestia asta cu parasitul daca te mai insala, e amenintare,in momentul in care in casnicie ne amenintam, totul devine calvar, ceea ce ne mai ramane de facut e sa plecam, fiecare in drumul lui....parerea mea. Certurile, zic eu, nu-si au locul, trebuie spuse lucrurilor pe nume dar nu certandu-ne, mai ales ca in acea casa e un pici care abia acum incepe sa inteleaga. A spus ca vrea sa mai incercati. F bine, dar un plan aveti pentru asta; adica, ce nu merge bine, ce vreti sa schimbati si de ce? A venit cu vre-o initiativa? Alta stupida intrebare, pe care am urat-o si o sa o urasc toata viata: fara el, te descurci dpdv financiar? Acum e un copil la mijloc.... Of ce complicat e totul...eu chiar nu sunt cea mai in masura sa dau sfaturi, dar pot avea pareri personale. Teo

[Bebe Beca]

Ooof, Zina, din pacate raspuns la intrebarea aceasta iti poti da doar tu... Noi ne dam cu parerea... si, ca sa ma aflu si eu in treaba, as spune ca daca as fi in situatia ta, probabil ca as prefera sa raman singura cu copilul meu, pentru a avea liniste sufleteasca, atat de importanta pentru copilas. Asta daca se epuizeaza toate variantele pentru a ramane impreuna. Ioana [gravi] 16+ si [zana] Rebeca http://community.webshots.com/user/bebeca2004 http://community.webshots.com/user/Berecutza http://community.webshots.com/user/bebebeca

[angelp]

Din punctul meu de vedere relatia voastra e pe sfarsite tu o sa traiesti tot mereu cu gandul ca el te/a tradat n/o sa mai ai niciodata incredere in el deci dragoste adevarata nu mai exista! daca totusi il iubesti sau ma rog ti la el si treci cu vederea faptul ca el te/anselat si el inca mai vrea sa fiti o familie puteti incerca dar pe concrete... trebuie stabilite anumite reguli,principii ganditi/va bine! copilul are nevoie de ambii parinti langa el dar vrea armonie,dragoste,liniste si respect intre parinti... Daca voi considerati ca/i puteti acorda asta in primul rand lui si nu in ultimul rand voua atunci mai aveti o shansa daca nu alegeti divortul pe cale amiabila! Succese! pa

[Pardes]

9 ani de convietuire este o SUMA ! mama mea spunea un lucru: O iubire se inlocuiste cu alta, adica in cazul tau cauta-ti fericirea in alta parte , o viata paralela si atunci vei stii daca ai puterea de decizie de al parasi. Banuiesc ca aceasta decizie este foarte greu de luat pentru tine si nu numai.Niciodata nu spune niciodata ! Succes[pup]

[Zina]

Am dat dreptate tuturor raspunsurilor primite. Pardes, sfatul acest mi s-a dat de catre mai multe persoane, dar nu stiu daca sunt persoana care sa fie in stare de asa ceva, am fost prea sincera tot timpul...si vad ca am gresit de fapt. Cine stie cum voi reactiona daca va aparea ceva nou in viata mea? Teo, nici eu nu am inteles si nu voi intelege de ce el si-a dorit un copil asa de mult, daca sustinea ca este nefericit? Asta este si pentru mine intrebarea! De fapt, m-am gandit si mi-am dat singura raspunsul: cat a fost plecat de-acasa, a intalnit acea tipa si a fost prea slab sa refuze ceea ce i se oferea, nu este un barbat puternic, asta este adevarul, si este si imatur la varsta lui (peste 30). Cu parere de rau, am ajuns la concluzia ca viata nu este asa cum eu mi-am imaginat-o, te indragostesti si crezi ca pana la adanci batraneti partenerul "te vede" numai si numai pe tine. Din pacate, eu personal cred ca sunt putini aceia care nu-si inseala partenerul, in ziua de astazi. Este regretabil. Si da, ma descurc material si fara el, nu am depins niciodata de banii lui. El nu prea are initiative, este un "comod" din punctul asta de vedere. Planuri exacte cu ce-o sa facem ca sa fie mai bine, nu avem, eu va trebui sa-mi dau seama ce vreau, pana la urma urmei, dar mi-e greu, deoarece toti anii astia am trait cu senzatia ca totul e ok, ca el ma iubeste, eu de fapt mi-am creat o imagine despre el, care nu este adevarata, o imagine de cum mi-ar fi placut mie sa fie omul de langa mine. Si asta inca ma tine legata. Si eu am crescut intr-o familie destramata, de cand ma stiu eu, si am suferit mult, mi-am promis de mica ca atunci cand voi avea un copil, el nu va trai aceste sentimente ca si mine. Dar vad ca nu s-a putut, dar inca mai sper spre o rezolvare in bine. Angel, ai dreptate, asta ar fi solutia ideala, dar cand te afli in fata faptului implinit, e mai greu. Trebuie sa fii pregatit sufleteste...si eu m-am gandit la un divort amiabil, dar putini sunt cei care ajung sa si o faca. In legatura cu regulile care trebuie stabilite, sotul meu are impresia ca daca eu stabilesc vreo regula in cea ce ne priveste, atunci e "sub papucul meu". Asta arata cat de imatur este din pacate.

[miruna82]

Draga mea, Si eu trec prin ceva similar, si te inteleg ca e greu...e aproape imposibil sa intelegi asa ceva ...eu de exemplu nu concepeam sa impart sotul cu alta femeie...mereu ziceam ca daca ma inseala in secunda 2 voi parasit casa. De 2 luni am plecat de acasa. Aveam tot ce ne trebuie...servicii bune, o casa cumparata de o luna de zile, masina...De acasa am plecat doar cu cardul... Am o fetita de 1 .3 ani si stau in chirie. E greu...dar ce pot face? Tocmai mi a marturisit ca e indragostit, ca are fluturi in stomac si desi o iubeste pe fetita noastra a ales calea cea mai usoara! Eu zic ca e mai greu sa stai cu o persoana care nu te iubeste si nu te apreciaza decat sa iti oferi sansa de a gasi o persoana care te poate face fericita! Acordati sansa aceasta si paraseste l! Asta e sfatul meu...din experienta pe care o traiesc acum!