sa-i mai acord o sansa?

[iazminn]

Buna fetelor. Sunt intr-o mare dilema. Poate incercati sa ma sfatuiti ce sa fac. Sunt casatorita de 5 ani, am avut o casnicie fericita, un sot tandru si iubitor insa cu o mare problema- OLIGOSPERMIE. Am facut numeroase investigatii, tratamente, inseminari( inclusiv de la donator), FIV cu ICSI fara nici un rezultat insa. Acesta problema ne-a adus multe discutii in casa care s-au soldat cu despartirea noastra. Pe langa toate astea nici parintii mei (tatal) nu l-a aceeptat niciodata si asta ducand la ruptura dintre noi. Problema este ca nu vrea sa comunice cu mine, sa-mi spuna care sunt cauzele acestei despartiri. I-am explicat ca putem sa infiem un copil insa nu l-am putut indupleca sa nu plece.A spus ca are nevoie de timp, sa lasam timpul sa decida ca asa e mai bine pt amandoi, explicatii pe care nu le inteleg sub nici o forma.La 2 zile dupa ce si-a luat lucrurile s-a intors spunandu-mi ca ii pare rau si sa-l iert, insa nu mai am incredere in el, deoarece a mai avut o tentativa sa plece si acum o luna. Nu pot sa trec prin acest chin in fiecare luna. Stiu ca ma iubeste ca nu este vorba de alta femeie insa nu-l inteleg. Voi v-ati confruntat cu atfel de cazuri? Mi-ar prinde bine cateva sfaturi de la voi, deoarece chiar nu stiu cum sa procedez. Sa mai am incredere in el? Daca peste o luna vrea sa plece din nou? Prin acesta plecare mi-a demonstrat ca este un barbat slab, care fuge de responsabilitati.Multumesc!

[L5845]

Draga iazminn, imi pare nespus de rau ca treci prin asa ceva. Poate ca ar trebui sa-i mai dai totusi o sansa, inainte sa-l lasi sa plece. Poate ca e frustrat de ceea ce se intampla si poate daca ai incerca sa stai de vorba cu el mai mult, ati gasi o cale comuna de comunicare, mai ales daca spui ca nu e vorba de alta femeie... Nu stiu, zic si eu ceea ce cred. Ma gandesc ca daca reusiti sa comunicati, isi va deschide sufletul in fata ta si va spune tot ceea ce simte el...Iar in privinta parintilor, cateodata au impresia ca ei stiu mai bine ceea ce ni se potriveste, dar nu e intotdeauna asa.Si daca sunteti de 5 ani impreuna, inseamna ca exista destule lucruri care va leaga, altfel nu ati fi rezistat atata impreuna si nu ati fi trecut impreuna prin atatea greutati...parerea mea. Cu siguranta, sentimentele, respectul si tot ce va leaga, nu au disparut si asta ar trebui sa va mobilizeze sa luptati pentru voi si sa nu tineti cont de rautatile din jurul vostru. Iti doresc sa va rezolvati problemele impreuna, nu separat si ca totusi sa nu renuntati la ideea de a avea un copil.Iti tin pumnii sa fie bine.[pup] Va doresc si voua ce-mi doresc mie: sanatate si mult doritul BEBE! [url="http://tt.lilypie.com/m8Qfp3.png"] Hai bebe, vino la mami ! [/url] Lau-Meli [8**] si [biz] Trebuie sa renasti din cenusa, ca si pasarea Phoenix si niciodata sa nu spui "Niciodata"!

[sunshine4ever]

Draga Iazmin zic si eu sa cautati calea de impacare mai ales de este iubire si aveti sentiment unul fata de celalalt. Eu zic ca comunicatia rezolva multe, el fiind barbat si avind probleme de genul acesta se crede inferior ceea ce ii raneste orgoluil de barbat. Gindestete si al asta. Incercati s anu gasit vinovat ci sa aflati de unde se porneste problema gasind o solutie de rezolvare, despartirea duap mine nu e o rezolvare.Succes, tin pumnii[pup] in asteptarea unui ingeras

[iazminn]

L5845 multumesc pt raspuns.

[maria08]

Buna1 Iazmin: Imi pare rau ca treci prin asta.....Parerea mea e ca nu ar trebui sa renuntati la ceea ce inseamna VOI. Multe cupluri cu probleme de infertilitate trec prin asemenea situatii; sunt discutii care usor, usor degenereaza si se ajunge chiar si la despartire. Stiu ca barbatul accepta mai greu ca el e cel care are o problema in a procreea, de unde si comportamentul pe masura, dar mai stiu ca daca exista dragoste, respect si intelegere lucrurile pot lua un alt curs. Eu zic sa va faceti timp pentru voi, sa discutati adevarata problema si sa luati cea mai buna decizie, dar pentru voi si nu pentru altii. Si inca ceva: aici pe forum sunt multe fete ai caror soti au oligospermie si sunt mamici. Deci se poate!! Numai bine!

[AngeliquedeS]

Iazmin, primeste-l inapoi. Pentru un barbat este mult mai greu sa stie ca areprobleme fiindca la ei procreerea este sinonim cu barbatia. Nu apleca urechea la parinti atunci cand vine vorba de noi doi, eu sunt impreuna cu sotul meu de 10 ani si avem o casnicie perfecta si mama mea nu l-a vrut de la bun inceput si nici acum, cand asteptam un bebe nu vrea sa auda de el, nici la nunta noastra nu a venit. iti spun asta ca sa nu iei drept scuza atitudinea parintilor. Cand am descoperit ca sotul meu are probleme ne-a fost foarte greu si noua si am facut totul ca sa ii usurez povara si sa nu se simta responsabil. Nu lasa nimic sa treaca peste voi doi, pune-te in locul lui. Barbatii sunt slabi, in ciuda aparentelor si clacheaza mult mai usor decat noi. Pupici, Angelique [gravi] 9+ [url="http://pic5.piczo.com/CristiKristina/?g=28734453&cr=5"]noi 2[/url], [url="http://community.webshots.com/user/kristina_deppner"]poze[/url], [url="http://forum.desprecopii.com//forum/topic.asp?TOPIC_ID=48808&whichpage=7"]povestea nuntii[/url], [url="http://community.webshots.com/user/kristinadeppner"]luni de miere...[/url][9cer], [url="http://family.webshots.com/album/558918152fIZvrN"]bebe[/url] [url="http://bd.lilypie.com/yLfip3.png" alt="] [copil] [/url] [url="http://home-and-garden.webshots.com/album/558259006eTVnxx"]Mare[/url], [url="http://home-and-garden.webshots.com/album/558447665VkgzEo"]Munte[/url], [url="http://home-and-garden.webshots.com/album/558971419LJjCmF"]Flori[/url]

[iazminn]

Fetelor, aveti perfecta dreptate. Insa problema este ca nu am cu cine sa discut. Nu vrea sa-mi spuna nimic. Am incercat de multe ori sa vorbesc cu el insa refuza sa-mi spuna adevaratul motiv.Nu stiu, am suferit prea mult, m-am injosit prea mult si el totusi a plecat.Nu l-a durut suferinta mea.Cum poti sa spui ca iubesti pe cineva si sa-l lasi plangand in casa? I_am spus ca o data plecat din casa eu nu-l mai primesc inapoi.Cu toate astea a plecat ca dupa o zi sa-mi zica ca vrea sa ne impacam.Normal ca am refuzat , i-am zis ca nu-l mai iubesc si a plecat spunandu-mi ca de ce dau cu piciorul la 5 ani de casnicie. Pai eu am plecat de acasa sau el? Cat m-as stradui nu pot sa-l inteleg si chiar daca ar fi sa mai fim impreuna ma gandesc ca acest episod o sa ne influenteze relatia in rau deoarece eu nu mai ma incredere in el. Nu pot sa ma bazez pe el. Nu asa se rez probl intr-un cuplu. Chiar nu stiu ce sa fac( asta daca mai vrea sa ne impacam), caci observ ca el isi schimba parerea de pe o zi pe alta, astazi pleaca maine se intoarce.Pupici

[L5845]

iazminn nu ai de ce sa multumesti. Asculta-ti inima si sufletul, nu tine cont decat de voi, asa cum spunea maria, asta e cuvantul de ordine la tine, acum, in momentele astea. Sigur o sa gasiti calea de impacare, prin comunicare. Bafta multa si rabdare, ca va fi bine ![pup] Va doresc si voua ce-mi doresc mie: sanatate si mult doritul BEBE! [url="http://tt.lilypie.com/m8Qfp3.png"] Hai bebe, vino la mami ! [/url] Lau-Meli [8**] si [biz] Trebuie sa renasti din cenusa, ca si pasarea Phoenix si niciodata sa nu spui "Niciodata"!

[AngeliquedeS]

El poate prin gestul sau incearca sa se rupa de tine ca tu sa ai o sansa sa iti refaci viata cu alt barbat care sa iti poata darui copii. Se intampla foarte des una ca asta, chiar si al meu mai batea cate un apropo, asa, in gluma zicea el, dar un sambure de adevar tot era in ce zicea. Te rog numai nu lasa orgoliul sa va desparta, iar discutia cu el ai putea sa o incepi aratandu-i aceste postari. Pupici, Angelique [gravi] 9+ [url="http://pic5.piczo.com/CristiKristina/?g=28734453&cr=5"]noi 2[/url], [url="http://community.webshots.com/user/kristina_deppner"]poze[/url], [url="http://forum.desprecopii.com//forum/topic.asp?TOPIC_ID=48808&whichpage=7"]povestea nuntii[/url], [url="http://community.webshots.com/user/kristinadeppner"]luni de miere...[/url][9cer], [url="http://family.webshots.com/album/558918152fIZvrN"]bebe[/url] [url="http://bd.lilypie.com/yLfip3.png" alt="] [copil] [/url] [url="http://home-and-garden.webshots.com/album/558259006eTVnxx"]Mare[/url], [url="http://home-and-garden.webshots.com/album/558447665VkgzEo"]Munte[/url], [url="http://home-and-garden.webshots.com/album/558971419LJjCmF"]Flori[/url]

[iazminn]

Angelique ai dreptate. Chiar asta imi zicea ca nu vrea ca peste 10 ani sa fim tot singuri sa nu avem un copil al nostru. Ca vrea sa ma lase libera sa -mi refac viata, dar cand o sa ma marit sa-l duc pe viitorul sot sa-si faca spermograma sa nu mai patesc acelasi lucru, si ca daca o sa fac un baietel sa-i pun numele lui. I-am spus de nenumarate ori ca nu asta conteaza, ca putem sa infiem un copil insa nu a vrut sa ma asculte. Si totusi cred ca are alt motiv pt care a plecat de acasa.Bag mana in foc pt el ca nu are pe altcineva insa cat m-as stradui nu-mi explic purtarea lui. Cred ca trebuia sa mearga mai intai la un psiholog, sa se descarce, caci la el totul pleaca de la stres. A avut si o copilarie nefericita, parintii sai au fost despartiti, nu a avut o rel buna cu tatal lui, care nici macar nu s-a sinchisit vreodata sa-l ajute cu ceva, a crescut pe la niste nasi, care neavand copii nu prea au stiut cum sa se poarte cu el. Se simte prost si pt faptul ca ai mei au aflat ca el are probleme si probabil asta l-a facut sa cedeze. Ce nu v-am spus este ca el nu se gandeste la divort ci sa stam o perioada despartiti. Insa eu nu accept acest lucru. L-a socat f tare faptul ca i-am strans lucrurile care-i mai ramasesera la mine.Hai ca v-am plictisit cu probl mele insa chiar nu am cu cine sa vb.Pupici