Mamici,gravide,aspirante dupa pierderi de ingeri12

[L5845]

Nu am reusit sa intru de cateva zile, de cand am facut modificarile de la "Durere..." si ce vad? Haideti fetelor, lasati polemicile si ce-a fost urat si a trecut, sa ramana acolo unde trebuie. Nu cred ca face bine nimanui sa ne readucem aminte de momente care nu ne fac cinste niciuneia dintre noi. Sa lasam astea deoparte si sa ne indreptam ochii spre prezent si spre viitor, ca asta conteaza. Ce a fost, nu putem repara decat nerepetand niste greseli, timpul nu se poate da inapoi, din pacate, ca sa evitam niste chestii sau sa reparam ceva. Singurul lucru pe care-l putem face cu privire la trecut, este sa invatam ceva de acolo, sa ne intarim si sa fim mai optimiste si mai bune, nu credeti? Michelle stii ca si tu, alaturi de multe de aici, faci parte dintre fetele cu vechime. Cred ca tu de fapt ai vrut sa suni "adunarea", sa redevina cele doua subiecte, ce au fost odata,nu? Hai, nu mai fii trista si stai aici, unde ti-e locul, cred ca asa e bine, parerea mea. Am certitudinea ca o sa vina soarele si pe strada noastra, chiar daca uneori speranta pare ca dispare.[pup] jojo_miha fii si tu mai intelegatoare, mai ales acum. Stiu, esti una din invingatoare, esti si tu un exemplu, chiar daca frica e inca alaturi, ceea ce e si normal, avand in vedere experientele trecute. Lasa chestiile din trecut, sa ramana acolo, iar daca cineva, indiferent ca e vb, de Michelle sau altcineva, a uitat sa te felicite pentru bb2, nu cred ca-i bai asa de mare, nu? Nici eu nu stiu daca am apucat sa te felicit, dar uite, profit de ocazie sa o fac acum : FELICITARI ! Sarcina usoara si bb sanatos tun! Si sa stii ca te felicit din tot sufletul, nu doar asa, de fatada. Iar durerea din sufletul cuiva, stii si tu ca nu se poate masura si nici condamna, fiecare scrie ce si cum simte intr-un anumit moment, nu cred ca neaparat din rautate. Fiecare dintre noi, a avut un moment sau mai multe, de slabiciune si cand zic asta sa stii ca nu vreau sa intelegi ca as lua apararea cuiva, vorbesc la modul general.[pup] Asa ca sper sa va dati mana si sa redevenim ceea ce am fost, acelasi grup unit [grup], chiar daca multe dintre noi scriem mai rar, din motive care uneori nu tin neaparat de vointa noastra. Voi credeti ca vreuna dintre noi, sufera mai mult sau mai putin? Cred ca indiferent ca ai avut copilasi si i-ai pierdut, din motive cunoscute sau nu, fie ca iti doresti cu toata fiinta si nu-i ai, din diverse motive, nu e durere? Cred ca daca fiecare in parte, ar lasa sa iasa la suprafata, tot ceea ce simte, am ajunge sa ne paruim si sa ne batem, la propriu. De ce? Pentru ca fiecare ar sustine ca durerea ei e mai mare decat a alteia... Pana vine soarele si pana iti tii copilasul viu si sanatos in brate, cateodata treci prin momente de nebunie, ai impresia ca esti cel mai batut de soarta om de pe Pamant, gresesc? Eu cel putin, asa am simtit si inca mai simt de multe ori, din pacate asta, dar mai stiu si ca nimeni nu e vinovat de situatia asta, decat cine stie? Soarta? Mostenirea genetica? Superficialitatea unor medici, ca sa nu spun incompetenta lor? Nu am primit inca raspuns la nici una din intrebarile astea....[:(][:(][:(].... E destula nebunie in lumea asta si viata e destul de grea in vremurile de acum, macar aici sa fim in stare sa fim bune, intelegatoare, miloase si sa nu mai lasam bucatica de [drac] pe care sigur o avem fiecare, sa-si faca de cap. E asa de usor sa facem rau...cat ai pocni din degete....cu binele, e mult mai greu. Va [pup] si va [grup] pe TOATE si sper ca nu am suparat pe nimeni cu ceea ce am scris! Va doresc si voua ce-mi doresc mie: sanatate si mult doritul BEBE! Cu DD inainte! [8**] si [biz] " Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fii invins cu adevarat, daca nu te ridici!...G. Funakoshi" [url="http://tac.families.com/ezb/1184969.png"]Spre tzel![/url] [url="http://www.onetruemedia.com/shared?p=435ebfa7d282ab934c08b2&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url"]Poveste[/url] [url="http://good-times.webshots.com/album/564025284CxmmUk"][foto][/url] [url="http://da.daisypath.com/ZT4Np3.png"]Doi zapaciti![/url]

[Ninia81]

Fetelor, imi pare tare rau ca se traieste din nou un moment de discordie intre noi. Haideti sa lasam in spate ce este rau si sa privim mai mult spre lucrurile bune si frumoase care ne-au legat. Eu nu am sa uit niciodata mesajele voastre de incurajare, mesaje voastre de sustinere... Sunt sigura ca nimeni nu a uitat durerea pierderii unei sarcini...dar acum...incearca sa isi traiasca viata in continuare, sa incerce sa se obisnuiasaca cu ideea ca nu se mai poate da timpul ianpoi....ca nu mai putem impiedica ceea ce s-a intamplat deja. Haideti sa uitam ce a fost urat, va rog! Va pup pe toate si va doresc numai bine! [url="http://tt.lilypie.com/7ADFp2.png"]Visul nostru[/url]

[laurraa]

ochi_verzi, sa-ti traiasca minuea de printesa; este superba[flo] jojo_miha, felicitari sa te ajute Dzeu sa ajungi la termen sa nasti un prunc sanatos[flo] L5845, mare dreptate ai[flo] micahelle81, eu iti inteleg durerea si stiu cum e.....iti respect durerea si crede-ma pe cuvant; am plans cand am aflat de a ultima sarcina caci tu mereu intrai la noi la durere si ne ioncurajai si iti urmaream nr de saptmani si imi ziceam:"uite, ca s epoate, a ramas iar si acusi o vom vedea mamica...." m-a durut enorm cand am aflat, ma rugam de tine sa mai intri sa ne spui ce faci si chiar ma bucuram acum putin timp ca te vad mai activa pe forum; nu mai puneti la suflet fetelor, suntem aici sa ne ajutam,sa ne sprijinim, sa putem spune :"IMPREUNA AM REUSIT". hai pupici sa treaca supararea si sprancenle incruntate[pup][pup] [gravi] 29 + minune de [fetita][ruga]Maicuta Domnului ne vegheaza si ne protejeaza! [url="http://bd.lilypie.com/TahJp2.png"] binecuvantarea si minunea noastra[/url] ***[url="http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie26.htm"] Sf. Stelian ne vegheaza si El[/url] [url="http://picasaweb.google.com/laurraa14/EuSiRaducu#"] just "us" [/url] ***[url="http://picasaweb.google.com/laurraa14/Burticutza?feat=directlink"] burticutza [/url] [url="http://www.onetruemedia.com/shared?p=834e5a3921b68aa10112f5&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url"] albinutze mai iunie 09[/url]

[mav]

Citat:

citat din mesajul lui danangie Ce mai faceti fetelor? Eu sunt destul de ok.Ma lupt cu greata.Dureri nu am mai avut.Am , cica,un chist.....tre' sa-l tin sub control.In rest, mamicilor ce mancaruri mai faceti la bbii vostri.PLSSSS niste idei! alessio are 9 luni...nu mai stiu ce sa-i dau....are vreo luna ca are aceleasi kg....e normal?? [url="http://good-times.webshots.com/album/563810935sspnzb?vhost=good-times"] DANA si [copil] ALESSIO , 07.06.2008[/url] si speram, [url="http://bd.lilypie.com/Iwbsp1.png"]samburica[/url] din burtica [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=123502"]S-a mai nascut o stea: ALESSIO MICHELE![/url] .....Il sorriso innocente di un bimbo è l'espressione più viva dell'amore....

dana, ma bucur pt tine! sa fie intr-un ceas bun! trimite-mi pm cu adresa ta de email si poate iti dau cateva idei (am niste carti in format electronic)... ...noi suntem relativ bine... s-ar putea si mai bine, dar zic merci ca nu-i mai rau[alcool] eu... am adunat... oboseala... cronica (nopti cu doar 3-4 ore de somn de aproape un an de zile)... da nu mai intru sa ma vait... de cate ori simt ca pic, ma gandesc ca toate (bune si rele) au rostul lor in viata asta... ca-s binecuvantata cu puiutii mei.... ma ridic... si merg mai departe... in rest....... sunt foarte trista sa vad ca va certati iar...... pacat. Mami de baieti nazdravani: [aerob] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=53465"]Sebi[/url](4 feb 2004) si [bebic]Antonio(27 oct 2008) ________________________ [url="http://www.youtube.com/watch?v=RYMC822iT4I"]CITY OF ANGELS[/url] Iubirea ne face sa plonjam in necunoscut si apoi ne da curajul de a rezista!

[laurraa]

Buna fetele! Ce faceti? A inceput sa iasa soarele, ati vazut? pupici si multe zambete sa nu mai fiti supy[flo] [gravi] 29 + minune de [fetita][ruga]Maicuta Domnului ne vegheaza si ne protejeaza! [url="http://bd.lilypie.com/TahJp2.png"] binecuvantarea si minunea noastra[/url] ***[url="http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie26.htm"] Sf. Stelian ne vegheaza si El[/url] [url="http://picasaweb.google.com/laurraa14/EuSiRaducu#"] just "us" [/url] ***[url="http://picasaweb.google.com/laurraa14/Burticutza?feat=directlink"] burticutza [/url] [url="http://www.onetruemedia.com/shared?p=834e5a3921b68aa10112f5&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url"] albinutze mai iunie 09[/url]

[angelseby]

Buna! Sunt su eu mamica de ingeras,pe 15 martie 2006 am adus pe lume primul meu copilas,nastere prematura la 35 sapt,din nefericire nu am putut sa ma bucur de el decat foarte putin timp pentru ca a murit in bratele mele la numai 2 zile pe 17 martie 2006.anul acesta sau implinit 3 ani de cand am pierdul cel mai scump ingeras.nu pot sa va spun cat de greu a fost si nici nu stiu cum am reusit sa merg mai departe dupa aceasta pierdere,doar dorinta de a avea un alt bb ma ajutat si suportul moral al celor dragi. Acum am un baietel minunat,care imi sterge lacrimile de pe obraz pein prezenta lui,il iubesc enorm,dar nu pot sa nu ma gandesc la cel pierdut,aramas un gol in sufletul meu si intrebari fara raspuns.

[laurraa]

Citat:

citat din mesajul lui angelseby Buna! Sunt su eu mamica de ingeras,pe 15 martie 2006 am adus pe lume primul meu copilas,nastere prematura la 35 sapt,din nefericire nu am putut sa ma bucur de el decat foarte putin timp pentru ca a murit in bratele mele la numai 2 zile pe 17 martie 2006.anul acesta sau implinit 3 ani de cand am pierdul cel mai scump ingeras.nu pot sa va spun cat de greu a fost si nici nu stiu cum am reusit sa merg mai departe dupa aceasta pierdere,doar dorinta de a avea un alt bb ma ajutat si suportul moral al celor dragi. Acum am un baietel minunat,care imi sterge lacrimile de pe obraz pein prezenta lui,il iubesc enorm,dar nu pot sa nu ma gandesc la cel pierdut,aramas un gol in sufletul meu si intrebari fara raspuns.

Bine ai venit, iti impartasim durerea, sa-ti traiasca minunea d ebaietel si numai bucurii sa-ti aduca; [pup] [gravi] 29 + minune de [fetita][ruga]Maicuta Domnului ne vegheaza si ne protejeaza! [url="http://bd.lilypie.com/TahJp2.png"] binecuvantarea si minunea noastra[/url] ***[url="http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie26.htm"] Sf. Stelian ne vegheaza si El[/url] [url="http://picasaweb.google.com/laurraa14/EuSiRaducu#"] just "us" [/url] ***[url="http://picasaweb.google.com/laurraa14/Burticutza?feat=directlink"] burticutza [/url] [url="http://www.onetruemedia.com/shared?p=834e5a3921b68aa10112f5&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url"] albinutze mai iunie 09[/url]

[Laura Ioana]

Angelseby[flo] bine ai venit! Felicitari pt baietelul tau, sa dea Dumnezeu sa fie sanatos si sa te bucure mereu! Cat are micutul? Pe 30 martie se implinesc 3 ani de cand am nascut ingerasul meu mort din burtica si inca ma doare sufletul cand ma gandesc la prima mea fetita[:(] Chiar ca a lasat un gol imens in sufletul meu.... Va pup, dragele mele[pup] [ruga] Mama fericita de minune si frumusete de [url="http://community.webshots.com/user/lauricisolomon"]Thea Maria[/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=115106"]Nasterea minunii Thea Maria (3.01.2008)[/url], [url="http://s281.photobucket.com/albums/kk223/LauraIoana/?action=view¤t=GATAAAAmreusitsamaintorcpeburticaaa.flv"]Filmulete[/url] [url="http://good-times.webshots.com/album/569376921kOYIVh?start=0"]Craciun 2008[/url] [url="http://family.webshots.com/album/570151875LteLLt?start=0"]10 Ian 2009 - Mi-au luat motul[/url] [url="http://family.webshots.com/album/570145751nguVFu"]Thea la 1 anisor[/url]

[angelseby]

Va multumesc mult fetelor! Baietelul meu are 1 an si 10 luni,el imi alina suferinta,saptamana trecuta am plans mult sau implinit 3 ani de cand l-am pierdut pe Edi,e greu pentru ca doare inca e ca o rana pe care amintirile o redeschid mereu,mereu... Va imbratisez cu drag![pup] Angela mami de puiut scump Sebastian-Andrei (02.05.2007) Mamica de ingeras:Eduard-Andrei (N:15.03.2006 - D:17.03.2006)

[ochi_verzi]

Buna! Laurraa, multumim![flo] Angelseby, Laura Ioana[pup][flo] Nu vreau sa va plictisesc, dar va spun si eu povestea mea... Buna! Laura, multumesc![pup] Angelseby, bine ai venit![flo] Azi, am un pic de timp, asa ca am sa va spun si eu povestea mea. Am aproape 10 ani de casnicie fericita, dar poate ca ne iubeam prea mult si trebuia sa simtim si greul vietii. Ca orice tineri ne doream un copil. În 2001 am ramas însarcinata, dar bucuria a durat 2 luni, cand sarcina s-a oprit în evolutie.Seful sectie Maternitate, mi-a spus: „Prost materialul clientului!” Pe atunci nu stiam prea multe. Dupa un timp a urmat o noua sarcinacare a sfarsit tot asa. Ajunsesem la concluzia ca nu pot avea copii si asta este. În august 2002, eram la Timisoara pentru examenul de definitivat si ceva nu era în regula cu mine, mai îmi întarziase si menstra. Mi-am facut un test si...SURPRIZA, doua liniute roz.La examenul de matematica m-am dus fluierand. A doua zi am ajuns acasa si i-am dat sotului testul. Era în al noualea cer. Am mers la un medic mai renumit, iar din luna a II-a am facut gravibinom, pana în luna aVI-a(o injectie pe saptamana). Sarcina mergea tot mai bine,dar acasa nu faceam nimic si la scoala statem si pe scaun, cand prindeam ocazia. La sase luni si jumatate, am aflat ca-i fetita.M-am bucurat foarte mult. Pe 5 martie am avut inspectie mare în scoala si cu o ora înainte sa-mi intre la clasa dl. Inspector m-au apucat niste emoooti, am început sa plang #351;i am plecat acasa. Parca ma durea si spatele,dar cum am tot avut dureri, am luat o papaverina si m-am pus în pat. Mi-a trecut, dar seara am sangerat putin, asa ca am plecat la spital. Cand am ajuns acolo, de frica, din cauza emotiilor de la scoala, aveam un tonus atat de puternic, încat îmi simteam bataile inimii în tot corpul. M-au trecut pe perfuzii pt ca sarcina era transversala si aveam doar 7 luni. A doua zi mi-a fost putin mai bine, dar seara am început sa vars. Medicul le spusese parintilor si sotului, ca nu-mi poate face cezariana, pt. ca îi este teama sa nu mi se intample ceva din cauza tonusului prea mare. Dr. de garda mi-a facut eco pt. ca i-am spus ca-mi simt burta altfel. Micuta a reusit sa se întoarca si le-a spus asistentelor sa ma lase sa nasc, daca se întampla. Pe la 4 fara ceva am început sa am contractii puternice si la 4:20 a venit pe lume o dulceata de 1960g si 46 cm. A primit Apgar 7 pt ca era mica, nu ca ar fi prezentat ceva probleme, asa ne-a spus pediatrul. Pe la 8:30 a venit matusa mea care este as. sef la Neonatologie si mi-a spus ca nu poate sa-mi spuna ca-i bine, pt ca geme în somn si nu-i normal sa s intample asta.Tot ea mi-a spus ca s-ar putea sa o trimita la Timisoara(asta a fost vineri). Duminica a facut icter fiziologic, cam de la pranz, iar spre seara a facut o criza de apnee si stop respirator.A venit si dr. de acasa si mi-a spus: „Daca trece peste noaptea asta, pleaca maine la Timisoara! Noaptea nu trimitem nou-nascuti la clinica.” Numai eu stiu cum l-am rugat pe Dumnezeu s-o tina în viata pana acolo. Seful de la Maternitate(acelasi) n-a vrut sa ma lase sa plec, dar i-am spus medicului meu ca plec si pe semnatura si tot ma duc. Nu concepeam s-o las singura. Acolo am fost asteptate de dr, care era anuntata ca mergem ...si au început: analize de sange, eco transfontaneilar, eco cardiac, ORL, oftalmologie (pt ca avea conjunctivita fetala), iar diagnosticul sumbru Hipoxie ischemica severa cu hemoragie cerebrala intra #351;i peri ventriculara, iar sructura cerebrala slab diferentiata; Suflu sistolic gr.II, fara reflexe arhaice. A fost monitorizata 24 din 24,avea perfuzie continua si era alimentata prin gavaj pt ca nu avea reflexul suptului.Primea 5ml. de lapte...,iar la 5 zile am putut sa-i dau si cu sticla. La trei saptamani a facut un stop cardio-respirator. Au dus-o la ATI, dar n-a mai fost nevoie sa o intubeze, pt ca îsi revenise cat de cat. În noaptea aceea m-am „blocat”, am ramas cu privirea tinta într-un punct, nu auzeam si nu vedeam.Noroc ca sotul venise la Timisoara si parca am simtit ca ceva se întampla si nu l-am lasat sa plece. Tot în acea noapte am pierdut si putinul lapte pe care îl aveam. Au urmat perioade mai bune si altele mai putin bune. Nu va mai spun ca facuse septicemie, iar dr. ne spusese ca s-ar putea sa-i schimbe sangele (o interventie grea, efectiv i se intoducea sange „curat” prin bontul ombilical, iar sângele ei urma sa fie scos în acelasi tip printr-un cateter. Dar în final am scapat si de septicemie si n-a mai fost nevoie. Dupa acel stop, am hotarat sa o botezam în spital, ca de se întampla ceva, sa fie încrestinata. Am botezat-o pe 8 aprilie, iar în aceeasi zi i-a cazut si buricul.Apoi i-a mers bine.Trebuia sa ajunga la 2,500kg. si acasa cu noi. Am venit acasa pe 19 aprilie.Credeti-ma ca o supravegheam cu randul si noaptea.Ne era TEAMA. Acasa a crescut foarte bine 1,450kg. într-o luna, facea tratament pentru ca hematomul sa se dizolve si sa nu faca convulsii. La o luna ne-am dus la control si am primit vesti foarte bune. Canalul de la inimioara s-a închis (nu mai avea probleme), hemoragia cerebrala se resorbise în proportie de 85%, iar d-na dr. era foarte multumita de cum arata.Trebuia doar sa mai continuam o parte din tratament. Pe 5 iunie (de ziua mamei mele) a început sa aiba colici foarte puternici.Am sunat-o pe d-na dr. de la Timisoara si ne-a recomandat alt sirop pt colici, iar daca nu ne descurcam sa o ducem la Timisoara. A început sa fie bine, dar eu aveam tot felul de presimtiri (o luam razna, dar nu stiu, simteam ceva, aveam o stare ) îmi tot aparea în fata imaginea unui baietel care murise de pneumocistoza. Ea era bine, nu mai plangea,iar pe 10 iunie am dus-o la pediatra de la Petrosani sa o consulte pt linistea mea si din nou era cam agitata. Ne-a spus ca-i putin racita, pare o pneumonie…cum saracie putin racita, dar are pneumonie [alcool] si ar fi bine sa stam o zi în spital sa vada cum reactioneaza la tratament. A facut o radiografie, iar medicul care a internat-o a spus ca are o pneumonie usoar . Atunci, vrut sa plec la Timisoara, dar a început sa rada si sa ne spuna: „Ce faceti doamna, la orice part[:I] plecati la Timisoara?” I-a spus matuaii ca a doua zi mergem acasa. Dar n-a fost asa .. [q].A început sa se ceanozeze si i-au pus oxigen. Atunci l-am întrebat pe doctor daca nu are pneumocistoza, pt ca eu vazusem cazuri în Timisoara, iar Ralu avea aceleasi simptome. Mi-a spus sa-mi vad de ale mele si sa nu-l învat eu medicina. Din nou am cerut sa plecam la Timisoara, dar refuza efectiv. M-am înteles cu matusa sa plecam pe semnatura, cu salvare la cerere(Ralu avea nevoie de oxigen si n-am riscat sa plec fara), cu sotul ei care lucreaza pe salvare si sa vina si ea. Mai aveam formalitatile de facut si, a doua zi plecam. Noapte a fost de garda dr. ei si a vazut cat de rau era, iar dimineata a cerut, la raportul de garda sa ne trimita la Timisoara. Nu va mai povestesc, ca în acea noapte asistentele i-au spart sapte vene principale, ca nu erau capabile sa-i puna o flexula.Îmi venea sa le bat, atat de disperata eram. M-am dus la Neonatologie, la 12 noaptea si le-am rugat pe fete sa-mi dea flexule ca celelate nu mai aveau decat fluturasi si cum misca manuta, cum iesea acul si daca nu vor reusi, le voi chema pe ele, ca nu mai suportam sa vad cum o chinuie. A doua zi, matuda mea l-a rugat pe medic sa-i faca Ralucai o injectie cu hemi sa respire mai bine pana la Timisoara, iar asistenta, i-a facut furosemid. [bang] Saraca Raluca a urinat pana la Timisoara încat era uda toata. Cand am ajuns, d-na dr. ne astepta, pt ca vorbisem cu dumneaei la telefon. Doar s-a uitat la Ralu si a spus: pneumocistoza dg. confirmat si de radiografia pe care am facut-o ulterior, ca cea e la noi era din „Epoca de piatra”. Ne-a internat la ATI, la dl. dr. Craciun(un medic deosebit).A doua zi a intubat-o sa nu se mai chinuie sa respire. Au urmat patru saptamani de cosmar.Era tot timpul pe perfuzie continua, nu mai primea lapte, a avut în perfuzie anestezic de sala sa stea linistita pt ca se lupta cu aparatul, cateter în jugulara, o perioada a avut si intra-osos (perfuzie în osul femural, cu dopamina, pt ca aceasta-i spargea venele). Medicul a spus ca mai are si altceva, dar nu iesea nimic în sange. Atunci i-a luat secretii direct din plamani, de pe sonda de intubat si i-a iesit E-coli (pe care sunt convinsa ca la luat din spital de la Petrosani,unde este mizerie, saltele îmbibate cu urina, asistente care nu lucreaza steril) rezistent la toate antibioticele. I-a facut „en” antibiograme, dar nimic....fara raspuns la vreun antibiotic. La aproape trei saptamani de cand eram la Timisoara, a fost 2ore si 30 de minute în moarte clinica....Dupa aceea noapte, dadea semne ca-si revine,dar n-a fost decat ULTIMA SCLIPIRE ÎNAINTE DE SFARSIT. Pe 8 iulie i-au aparut pe picioare pete purpurii.Stiam ca „e gata” pt ca citisem, ca atunci cand un bebelus face Sindromul purpuric, moare, deoarece inima nu mai produce trombocite. L-am sunat pe sot si i-am spus sa vina, ca nu mai este mult. [q] Seara cand a venit dl. dr. sa o vada, m-a chemat sa vorbim.I-am spus ca stiu „ca-i gata”, ca l-am anuntat pe sot... L-am rugat sa nu-i faca biopsie, sa nu-i mai administreze adrenalina sau atropina, s-o lase „sa se duca” fara sa o mai chinuie. A acceptat si a umblat peste tot sa obtina semnaturile necesare. Nu stiu ce medic ar face atatea!!! Seara era de garda medicul cardiolog care mi-a spus ca are „o inima de atlet” si ne asteapta ore lungi. A doua zi a ajuns si Mihai, dar mi-a spus ca nu poate s-o vada cu toate „alea” pe ea. Am plecat sa cautam prin Timiaoara, Pompe funebre ca sa stim de unde vom lua sicriul. [q] I-am spus sotului ca de nu moare în noaptea aceea, dimineata sa intre sa o vada, ca poate, pe el îl asteapta... Asa a si fost! Dupa ce a intrat , bataile inimii au coborat brusc de la 110 la 80 si apoi tot mai slab îi batea inimioara La ora 13:40 S-A STINS RAZA NOASTRA DE SOARE! In astfel de momente te înareste Dumnezeu . Cu o noapte înainte sa moara am iesit putin afara, sa fumez, sa plang, sa… si o stea a cazut. Am simtit cum se ridica parul pe mine, pt ca atunci cand eram copii, bunica ne spunea ca moare un om cand cade o stea…. A fost foarte greu dupa înmormantare!!! Vroiam sa dorm continuu, sa nu vad realitatea, mergeam în cimitir si stateam “de vorba cu ea”, îi vorbeam cum faceam cand eram in spital… venea Mihai de la serviciu si ma vedea si ma lua acasa. [q] Cand Ralu înca traia, am spus ca orice se va întampla, eu alt copil nu mai fac pt ca nu-s în stare. Dl. dr. nu m-a lasat si mi-a recomandat sa fac niste analize. Dupa 6 saptamani, am avut un vis cu Ralu si parca îmi spunea: „Mami o sa vezi ca voi fi cu tine!” N-am sa uit acest vis,TOATA VIAtA si am început sa sper. Am plecat la Timisoara pt analize. Mi-a iesit IgG (toxoplasmoza) 206ui/ml, iar IgM negative, iar restul erau foarte bune. Dl. dr. a zis ca-i ok, dar pt siguranta sa repet testul peste 2luni. De data aceasta, IgG era 1265ui/ml. Atunci mi-a spus ca se va consulta cu alt medic sa vada, ca nu-i în regula. Am facut tratament o luna cu Spiramicina. Am început sa-mi revin, dupa ce a început anul scolar. Micutii ma faeau sa „uit” pt moment s i trecea timpul altfel. Cat de mult ajuta un suflet de copil!!! Cand Ralu ar fi împlinit un an, a început sa-mi fie rau. Mi-am facut un test care a iesit pozitiv. Îmi era teama sa ma bucur. Mihaela si [url="http://community.webshots.com/user/mishaT27"]Diana[/url] 22.11.2004[zana][url="http://s202.photobucket.com/albums/aa161/ochi_verzi/lucru%20de%20mana/"]lucru de mana[/url]