Sa merg mai departe doar pt copii?

[anna2009]

Buna la toata lume si bine v-am gasit. Sint si eu noua pe acest forum si as vrea niste pareri sau sfaturi ori care ar fi ele… Sint casatorita si am doi copii si am niste probleme cu sotul mai exact el zice ca eu am problemele astea doar in cpul meu… Problema este ca intre noi doi nu mai este nimic romantic. Cam de doi ani jumate el nu mai ma ia in brate, nu ma mai pupa, intr-un cuvint nu am nici o mingiiere din partea lui eu simt ca sint cu un strain in casa si in pat. Sex avem citeodata dar atit doar sex fara mingiieri sau sarutari. Ne certam destul de des pt ca eu tot timpul incerc sa vorbesc despre asta cu el pt ca nu mi se pare normal ca un sot sa se poarte asa rece si indifferent cu sotia lui si tot de cite ori deschid subiectul ne certam si el ma face in toate felurile (nebuna, nenorocita, ca nu sint buna de nimic, ca nu fac nimic sau nu fac destul si tot ce fac este negative etc.) cind ii spun sa ne despartim atunci zice ca nu imi pasa decit de mine si nu ma gindesc la copiii care ii avem. Sa ma iubeasca zice ca nu am facut nimic ca sa ii cistig iubirea…. Ce ar trebui sa fac nu stiu … Eu nu lucrez stau acasa cu copii, fac curatenie pt ca imi place sa am casa curata tot timpul, fac mincare, spal haine fac tot ce este de facut in casa ingrijesc copii, cind el pleaca la service dimineata ii fac micul dejun… intr-un cuvint nu este nimic de reprosat in privinta aceasta. Nu sint o femeie care sa umble cu alti barbati, imi iubesc sotul nu sint urita dar nu sint nici frumoasa din padurea adormita sint cred ca acceptabila ca femeie… am incercat in toate felurile sa schimb ceva din comportamentul lui pt ca eu sint o persoana mai sentimental si de fapt nu cred ca sint absurda ca cer atentie din partea sotului si sint déjà doi ani jumate de cind merge tot asa. Sintem mai mult ca doi frati. Nu stiu daca are pe altcineva pt ca foarte rar daca iasa singur. Dar sint la sfirsitul puterilor si nu vreau sa ajung bolnava de nervi. Nu stiu ce sa mai fac si cum sa procedez in situatia aceasta. El zice ca se merita sa stam impreuna pt copii si se comporta normal. Vorbeste cind vine acasa ma suna la telefon de la servici dar atit. Intre noi nu este nimic altceva nici cel putin in pat noaptea nu ne atingem vine linga mine doar cind vrea sa faca sex si dupa acea trece inapoi in partea lui de pat. In schimb este un tata bun pt copii pe care ii iubeste si nu le lipseste nimic. As vrea sa mai aud niste pareri poate si altcineva pe forum trece prin ce trec eu… nu stiu ce sa fac…. Cred ca te porti asa rece cu cineva pe care nu il iubesti si nu ai nici un sentiment de iubire si de respect si poate ca si are pe altcineva…? El zice ca toate astea sint doar in capul meu si ca asa este el, dar la inceput nu a fost asa… zice ca eu sufar cu capul si am nevoie sa merg la un medic. Nu stiu ce sa zic si ce sa mai fac...nu cred ca mai este nimic de facut sau de salvat din asa zisa familie care o am eu si sotul meu...

[mirela_lz]

Bine ai venit pe forum! Eu sunt mai concisa de felul meu: 1. Mergi la scoala sau califica-te in ceva care te poate ajuta sa supravietuiesti financiar fara ajutor. Daca ramaneti impreuna, asta o sa-i dea de gandit inainte sa-ti spuna ca nu esti buna de nimic. Daca te decizi sa te desparti, ai o plasa de siguranta. 2. Pune si niste bani de-o parte, intr-un cont personal. Daca ramaneti impreuna ii poti folosi la aniversarea de 25 de ani sa-i cumperi un cadou, daca va despartiti, fac plasa de siguranta si mai sigura. 3. Cele 2 actiuni de mai sus te vor face si pe tine mai sigura pe tine insati. 4. Eu stiu ca daca un copil nu are contact fizic cu o alta persoana, nu este tinut in brate, pupat, atins, gadilat, regreseaza psihic. In cazul adultilor cred ca nu se pune problema de regres psihic, dar se pune problema de dezechilibru afectiv. 5. Nu stiu daca sotul tau e roman, dar chiar daca e strain, ii poti explica zicala: 'Cine zice, ala e'. Mult noroc, multa liniste sufleteasca si multa intelepciune sa treci hopul luand cea mai buna decizie.[flo][flo][flo][flo]

[ina_nz]

Buna Anna, Nu este frumos ca sotul tau iti vorbeste asa de urat. Trebuie sa discuti cu el sa sa-i spui ca nu accepti asta. Insa inclin sa cred ca problema mai mare e in comportamentul tau. Am trecut si eu prin ceva asemanator (noi nu ne jigneam)cand am stat acasa 7 luni gravida si apoi inca un an cu cel mic . Aveam senzatia ca sotul nu imi acorda atentie, ca nu ma mai iubeste, ca nu mai e romantic. Imi ocupam toata ziua avand grija de copil, casa cumparaturi si avem imporesia ca el nu apreciaza "sacrificiul" meu. Neavand alta ocupatie decat casa si copil nici nu aveam ce sa vorbesc prea mult......nu vorbeam decat despre cat a mancat copilul, ce partz a mai tras si cam atata. Parca ma indobitocisem. De imbracat nu-ti mai spun cum ma imbracam.....ca oricum nu ma vedea nimeni si nu ma duceam mai departe decat in parc si la paine. Acum imi dau seama cat de mult greseam si ca bietul sot nu avea nici o vina. El muncea de-l lua hau-haul (ca nu era nici usor sa traim dintr-un salariu) iar cand ajungea acasa ma gasea pe mine obosita si pusa pe reprosuri ca ma plictisesc si nu-mi acorda atentie si nu mai e romantic ca la inceput :))) Eu eram de fapt in pragul depresiei pentru ca nu eram multumita cu viata pe care o duceam. Nu eram genul de femeie care sa fie numai mama si sotie casnica. In momentul in care am pus copilul in gradinita si mi-am luat serviciu am realizat ca problema era numai la mine. El nu a fost nevoie sa-si schimbe prea mult comportamentul, doar eu am facut o schimbare in viata mea si brusc a rasarit soarele. Am inceput amandoi sa impartim responsabilitatile, sotul ducea si lua copilul de la gradinita, eu faceam cumparaturile, eu gateam mai mult in weekend iar in timpul saptamnii sotul incalzea si aseza masa. Curatenie faceam amandoi. Surprinzator aveam deja mai mult timp de petrecut impreuna decat atunci cand eu stateam acasa si faceam totul. Am facut chiar un aranjament cu inca doua familii cu copii de varsta lui Adrian si in fiecare saptamana una dintre familii avea grija de copii iar ceilalti ieseau la restaurant. A fost super aranjamentul!!!! Am redevenit romantici amadoi :)) Asa ca poate ar trebui sa stai un pic si sa analizezi unde e de fapt problema si in loc sa sari cu reprosuri incearca sa cauti solutii. Silvia mamica de Adrian (22 August 2003) si [url="http://babystrology.com/tickers/baby-ticker-glass.swf?parent=Silvia&year=2009&month=7&day=24&babycount=1" type="]baby[/url] [gravi]

[SabrinaLia]

Si eu am avut o perioada cind ma simteam singura.Imediat dupa ce am dat copilul la gradinita situatia s-a schimbat .Faptul ca am reinceput munca a fost the best choice ever.

[popescudora]

ai incercat in loc sa-ifaci reprosuri sa il astepti acasa cu o cina romantica, cate o mica surpriza, sa schimbi ceva in lookul tau sau sa ii dai mesaje de dragoste? Noaptea cand se duce in coltul lui de pat lipeste-te tandra de el, nu cred ca te refuza. In loc sa starnesti discutii interminabile pe tema afectiunii dintre voi care sa duca la jigniri, mai bine ia tu atitudine. Oricum, asta nu mi se pare motiv de divort, daca zici ca se comporta normal, te suna, comunicati. Poate asa e el, nu-i plac dulcegariile, unii barbati au un comportament mai insensibil si rece de felul lor.

[annablue]

Cred ca problema "de baza" aici este ca tu nu te simti bine in aceasta situatie, pe cand sotul tau pare ca se simte ok in acest context si nu intelege de ce ai tu nevoie de mai mult de la el, pt ca el se simte bine cu situatia actuala. Faptul ca tu "il bati la cap" si va certati ,e doar o reactie normala a ceea ce practic tu provoci...adica el se simte incoltit si ataca cu cuvinte urate sau altele asemanatoare... Cred sincer ca nu cu mese romantice il vei convinge sau il vei face sa inteleaga ca TU nu te simti bine asa...ca vrei mai mult de la el. Dar, cu discutii mediatizate de un specialist, e posibil sa o faci. Cred ca pasul cel mai dificil va fi sa il convingi sa mearga cu tine acolo [:-@] Spun asta pt ca si eu am avut de dus munca de lamurire cu al meu sot ca sa il fac sa inteleaga situatia mea. Cert e ca trebuie sa incerci sa gasesti o cale mai putin enervanta pt el (ca sa nu il faci sa aiba aceste reactii instant cand tu deschizi subiectul) si sa puteti comunica. Annablue & Adita & Bb2 "De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."

[Deus]

In sufletul tau cred ca sti care-i adevarul. Noi aici ne dam cu presupusul. Sunt convinsa ca daca ne-ar scrie sotul tau am gasi si pentru el cel putin o particica de intelegere. Poate niciodata nu v-ati potrivit? poate niciodata nu a fost romantic ? Poate tu te-ai schimbat in rau din punctul lui de vedere? Poate el s-a schimbat si de cand viata este monotona nici nu-i mai pasa? Poate este doar nesimtit? Tu sti exact cum este realitatea. Cineva te-a sfatuit sa faci o scoala sa faci ceva ca sa fi independenta. Foarte bun sfatul. Cand esti independenta ti-e mult mai usor sa vezi alternative la ceva ce nu-ti place. Eu iti doresc f mult noroc, sa te gandesti foarte bine la ce simti tu, la ce vrei tu, la ce poti tu si sa faci cumva sa iesiti din starea asta. Daca tu esti nefericita nu ai cum sa-l faci pe el fericit si invers. Iar copii simt/vad/raman marcati.

[Letitia1]

Ia-ti servici, chiar si part-time. Si eu am stat cu copilul acasa si a fost un dezastru. Binenteles ca sotul era vinovat pentru toate. Sint convinsa ca un serviciu ar rezolva macar jumate din problema.

[anna2009]

In primul rind vreau sa va multumesc pt toate raspunsurile date. Cred ca da poate si eu am o parte din vina cu toate ca nu prea inteleg unde este vina mea.... Copii care ii avem sint mici primul are doi ani si al doilea doar doua luni. Inainte de a avea copii aveam si eu servici dar de doi ani jumate stau acasa pt copii. As vrea sa merg sa lucrez dar el nu vrea sa ma lase zice ca costa prea mult sa platim pe cineva sa aibe grije de ei... Despre mine... eu sint in anul al doilea la college, in Toamna o sa termin si o sa imi iau diploma pt medical office assistent. Poate ca da sint si am o depresie dar nu as vrea sa ajung sa iau medicamente pt asa ceva... daca si el mar intelege sau cel putin ar incerca sa schimbe ceva poate ca ar fi mai bine pt amindoi. Bani nu lipsesc avem tot ce ne trebuie, doar ca eu nu sint multumita de comportamentului rece. Inainte de a fi casatoriti nu era asa... de exemplu prima noastra intilnire...am fost la restaurant pe malul Oceanului, dupa care ma dus cu masina si am stat sa privim apusul soarelui pe malul Oceanului tininduma de mina....(ma simt ca o proasta sa discut acu treburi din astea dar as sta cu oricine de vorba ca sa pot spune ce am pe suflet)...nu cred ca are rost sa incep sa povestesc mai mult. Intr-un cuvint era altfel... Un alt exemplu care il dau sa intimplat exact acum doua luni, cind a venit la noi pt doua saptamini un prieten de al lui (pe care eu nu l-am cunoscut inainte). Aceasta persoana a venit intr-o vineri noaptea si a doua zi urma sa mergem la o petrecere toti trei impreuna la niste colegi de al sotului(pe care eu nu ii cunosteam. Toate au fost bune si frumoase pina am ajuns acolo unde sotul meu care cu mine nu ride, nu glumeste, nu danseaza, cu mine de cum a intrat acolo ma lasat singura cu prietenul lui si la sotul meu a sarit o femeie in brate la imbratisat si el pe ea si sau apucat de dans. Sotul meu care cu mine ii tot timpul serios si obosit, si stresat de la munca, a fost tot un zimbet tot timpul si a dansat de sa rupt si singur si cu femeia care ia sarit in brate (niste dansuri care mau uimit pur si simplu. Exact cum se danseaza in ziua de azi sa te freci unul de altul). Eu eram singura cu prietenul lui si stateam intr-un colt si acest barbat ma tot intreba, vrei un suc? vrei o bere? vrei sa mergem la o tigara? Oare a fost normal comportamentul sotului meu? Dupa vreo ora de stat acolo am spus ca vreau sa merg acasa la copii mei si daca el vrea sa mai stea poate sa vina inapoi. In masina el a zis ca ii pare rau ca nu mam simtit bine, la care eu am spus te rog sa te pui in locul meu pt un minut si sa incerci sa simti ce am simtit eu acolo cind ti-am vazut comportamentul pt ca tu miai aratat inca o data ca sti sa rizi, sa glumesti, sa imbratisezi o femeie etc... dar toate astea sint valabile pt alte femei nu pt mine (tot ce am spus catre el a fost nu cu tipete, i le-am spus frumos)am crezut ca pot sa imi permit sa stau cu el de vorba. Raspunsul lui a fost "Cine esti tu? si tot el a raspuns ca eu nu am apucat sa zic nimica ca mam blocat nu am stiut ce dracu sa raspund. Si a zis "Tu esti nimeni si nimic, tu nu ai nici un drept sa ma intrebi ce fac, cu cine fac, cu cine merg si unde merg si cind vin" si cind am ajuns acasa a mai adougat ca "de cind sint cu tine nu mai are nici un Dumnezeu si daca cumva esti geloasa foarte bine pt ca ai pe cine ca femeia aia este o doamna si stie ce vrea si tu esti doar o nenorocita" dupa care a plecat inapoi la petrecere si a venit dupa unu noaptea acasa. A doua zi dimineata mam apropiat de el si lam luat tot eu in brate era cu spatele la mine si nu sa intors... sa ridicat din pat fara sa se uite la mine... si el se comporta normal ca si cind nimic nu sa intimplat... oare unde am gresit? cu ce gresesc? cu ce sint vinovata? Sint multe de spus si nici nu prea am timp sa scriu atitea cite sint... am ajuns sa povestesc viata mea aici... Sint foarte constienta ca nu imi poate nimeni rezolva problemele mele, dar cel putin mai ma usurez sufleteste. Este foarte greu sa mergi mai departe.... daca nu ar fi acesti copii as fi sigur singura dar asa nu stiu cum sa fac sa fie bine si pt copii si pt mine.... Imi pare rau ca am scris asa mult. Va multumesc anticipat si toate cele bune!

[Ramona J]

Am citit mesajul tau initial si eram si eu tentata sa spun ca nu-i asa bai mare. Dar dupa ce ai scris si ultima istorioara m-am razgindit. Nu stiu ce sfat sa-ti dau, nu cred ca e o varianta buna sa te agati de el cu disperare. Sper sa-si revina, e incredibil cit de josnic s-a purtat! Lume multa, oameni putini