CASNICIE IN CRIZA, CE MA FAC?

[ariana31]

mcrmiki cred ca ai dreptate . Sa stii ca inainte si eu ma bucuram de lucrurile marunte, acum nu pea mai pot, sunt prea multe probleme. M-ai intrebat cum se poarta el cu copiii. Este extraordinar, nu este irascibil cu ei, nu tipa la ei, nu, e foarte bine. Problema este la noi 2. Sa vedem ce se intamla zilele astea, mi-am propus sa ramanem singuri, trimit copiii la soacra-mea si cu Dumnezeu inainte sper sa iasa bine.

[ariana31]

[quote]citat din mesajul lui mariamunteanu
Ariana, treceti printr-o stare fireasca. S-au acumulat rutina, oboseala, grijile, adica tot ce este firesc intr-o casnicie. A fost o iarna lunga, din care abia asteptam sa iesim cu totii. Asemenea stari vin si trec. Profita de venirea primaverii si fa-ti motive sa mai iesi din casa, fie cu sotul fie cu o prietena. Incearca sa te odihnesti, sa-ti faci cate o mica placere, sa-ti inviti sotul la o prajitura in oras. Nu mai da replici, nu te mai lasa antrenata in certuri. La ce-ti foloseste sa ai mereu dreptate ? Dar oare chiar ai mereu dreptate ? Eu cred ca nu. Off , daca ai stii cate imi propun sa fac si nu imi iese nimic, nimic nu merge...... Multumesc oricum pt sfaturi[flo]

[maru]

voua va trebuie o vacanta! cu sau fara copii, dar niste timp away de rutina zilnica ar face minuni! Alaturi de Emma cu gandurile bune si rugaciuni, in fiecare zi la ora 13! Lupta iubita! Doamne'ajuta! http://maru-incotro.blogspot.com/

[delphin]

Ariana, si eu am avut astfel de momente, numai ca era la inceputul relatiei cu sotzul meu. Mereu ii reprosham cate ceva si primeam aceleasi replici, ca sunt vesnic nemultzumita, etc. sigur cunosti repertoriul. M-am obligat sa tac...sa ma pun in situatia in care el mi-ar reprosha mereu cate ceva. Sigur nu mi-ar place, atunci tac si vorbesc in gand. Ma apuc de facut curat in casa, spal vase, daca am posibilitatea ies si alerg....si in tot acest timp, in gand spun tot, ma cert cu el. stiu ca pot fi nedreapta si pot arunca asa fara nici un rost cu vorbele, deci ma oblig sa tac! Cand sunt la SPM, atunci el stie si ma lasa cu ale mele, chiar daca vede ca tip din orice. Uneori si el mai e irascibil si il intreb razand daca e la SPM ca sa stiu cum sa ma comport. Noi comunicam mult...ii spun ce am pe suflet, tot, dar dupa ce a trecut furtuna, adica dupa ce m-am calmat eu si intotdeauna merge de minune. Si el face eforturi sa tina cont de doleantzele mele si cand mai derapeaza, mai starnesc 'un vant puternic" care ridica bretelele cazute! Incearca o vreme sa iei Magne B6 si poti sa-i dai si lui. Cica relaxeaza muschii. Viatza e atat de scurta...nu merita sa-ti bati capul cu nimicuri. Au fost zile cand i-mi sarea mustarul si de la 2 pahare nespalate din chiuveta, gasite cand eu veneam de la servici si el o zi intreaga a stat cu copilul. Fa un efort si ai sa vezi ca va fii bine! E oboseala, stresul, iarna lunga, cum zicea cineva....Da-i intalnire in oras la o cafea, plimbati-va doar voi doi...ofera-i flori chiar daca ti-ar place ca el sa-ti ofere. Spune-i doar ca ti-au placut si ai simtit nevoia sa le oferi iubitului tau! Eu mereu am o surpriza mica pt. el, atunci cand se asteapta mai putin...

[Victoria_mami]

Eu cred ca ati ajuns intr-un punct in care nu mai stiti sa comunicati. Parerea mea e sa vb serios cu sotul tau si sa-i ceri sa incercati impreuna sa aveti mai multa rabdare unul cu celalalt. Si noi am trecut prin asta, desi suntem doar de 6 ani impreuna si l-am rugat pe sotul meu sa 'ma traga de maneca' cand ii spun ceva ce il deranjeaza. Am invatat sa fim sinceri si deschisi unul cu celalalt fara a ne certa, fara a ne rani reciproc. Cere-i intelegere si ofera-i intelegere. _____________________________________________ Victoria Isabella [fetita] http://picasaweb.google.ca/nadia.boga/VictoriaIsabella02

[Victoria_mami]

Citat:

citat din mesajul lui delphin ... M-am obligat sa tac...sa ma pun in situatia in care el mi-ar reprosha mereu cate ceva. Sigur nu mi-ar place, atunci tac si vorbesc in gand. Ma apuc de facut curat in casa, spal vase, daca am posibilitatea ies si alerg....si in tot acest timp, in gand spun tot, ma cert cu el. stiu ca pot fi nedreapta si pot arunca asa fara nici un rost cu vorbele, deci ma oblig sa tac!

Si eu fac asa... parca m-ai descris pe mine in pasajul asta. _____________________________________________ Victoria Isabella [fetita] http://picasaweb.google.ca/nadia.boga/VictoriaIsabella02

[lisaelisa]

Citat:

citat din mesajul lui Desiree2002 Eu cred ca ati ajuns intr-un punct in care nu mai stiti sa comunicati. Parerea mea e sa vb serios cu sotul tau si sa-i ceri sa incercati impreuna sa aveti mai multa rabdare unul cu celalalt. Si noi am trecut prin asta, desi suntem doar de 6 ani impreuna si l-am rugat pe sotul meu sa 'ma traga de maneca' cand ii spun ceva ce il deranjeaza. Am invatat sa fim sinceri si deschisi unul cu celalalt fara a ne certa, fara a ne rani reciproc. Cere-i intelegere si ofera-i intelegere. _____________________________________________

Dupa parerea mea, este un sfat foarte bun. Un sot, care inca isi iubeste sotia, va raspunde rugamintilor ei. Incearca ! [flo] lisaelisa mami de ingeras dragalas

[nelia]

Si noi am avut perioade in care ne-am certat din orice, furtuna in paradis ii spuneam amindoi. Daca totul e in regula in lista ta si am vazut ca e, ca si la noi, atunci solutia este in a constientiza situatia amindoi, a o accepta si a o schimba... dar tot amindoi. Si la noi a fost si inca mai este greu, ne-am gasit si ne-am casatorit triziu si cind ne-am dat seama de ce vrem si putem face impreuna, ne-am pus pe mutat muntii. Avem in vara 9 ani de casatorie in care am plecat din tara, am facut si crestem singuri-singurei trei copii, facem scoli, sotul are si servici... sintem superobositi amindoi. Dar sintem impliniti, fericiti, avem casa plina, familia frumoasa, sintem sanatosi (ma rog, relativ, adica nu avem boli grave), ne iubim, ne respectam, de ce ne-am certa!?! Si, cu toate acestea, am avut perioade in care ne-am suparat, nu ne-am certat, ca eu m-as certa, dar n-am cu cine (acum nu-ti spun ca bine ca tu ai, ca nu stiu cum e mai bine[:D]). De fiecare data cind se intimpla asa, lasam totul jos si cind copiii dorm, stam de vorba: ce facem, barbate sau femeie, ca iar am luat-o pe aratura? Si dupa o discutie serioasa, dupa un plan bine pus la punct, trecem la fapte. La noi, in vacarmul casei, sintem atit de prinsi, incit trecem unul pe altul si singurul gind pe care il avem este legat de ceea ce avem de facut, nu de cel cu cine facem aceste lucruri. Si cind spunem hei, iar ne-am dus in balarii... atunci stim ca e timpul sa ne gindim si la noi doi. Ne pupam mai lung dimineata, pe frunte, pe obraz, nu conteaza, dar nu mai aruncam un pupat asa sa fie, ne si atingem cind de pupam[:D], ne aducem aminte de tabieturile fiecaruia si incercam sa nu trecem peste ele numai pentru ca sintem obositi si stresati... si nu numai de tabieturi, de tot ce stim ca face placere celuilalt. Cum spunea si Maru, sintem atenti la ce si cum vorbim, nu in sensul ca ne cenzuram, ci in sensul ca mai indulcim un pic refuzurile din lipsa de timp sau de energie. Exemplu: dialog in balarii - imi pui si mie, te rog, ceva de mincare? Nu pot, nu vezi ca sint ocupat/a? (daca vedea, nu mai cerea). Dialog cind ne propunem sa iesim din balarii - crezi ca-mi poti pune si mie ceva sa maninc pina ma spal pe miini? Imi pare rau, acum, in momentul asta nu pot (ca poate nu ma vede ca sint ocupat chiar daca se uita la mine[:D]), ca ma ocup de cel mic sau cea mijlocie sau cea mare... dar daca mai astepti 5 minute, vad ce-ti pregatesc. Si atunci celalalt hotaraste, isi ia singur sau asteapta, dar intelege refuzul partenerului. A fost doar un exemplu, ca de mincare ne luam de mult singuri...[:D] Alte lucruri pe care nu le mai facem: nu abordam niciodata subiecte importante si grave atunci cind sintem obositi, daca e musai, atunci incercam sa ne controlam pornirile, ne informam reciproc si ne dam timp de gindire pina a doua zi sa vina fiecare cu o solutie. Eu sint mai nervoasa (na, tot gravida sau am alaptat in ultimii ani), el e mai calm, daca am ceva sa-i spun incerc sa ma calmez intii singura si apoi ii spun, dar pe un ton cit de cit normal. Dar intotdeauna ii spun dupa ce trec nervii TOT. Cred ca e foarte important ca fiecare dintre parteneri sa spuna ce are pe suflet, cu diplomatie, im momente de liniste, dar sa spuna. Orice lucru nespus, dar pentru care s-a suferit, dintr-o parte sau din alta, lasa urme care nu se vad imediat, dar care subtiaza si intind firul acela despre care vorbeai. Iar cind spun ca trebuie spus, inseamna exact a spune, nu a reprosa. Una este sa-i spui stiu ca tu nu vrei sa faci asa, sa se intimple asa, dar se intimpla si eu sufar din cauza asta si alta este sa-i spui din cauza ta sufar, ca tu faci cutare lucru, raule ce esti! Daca unul face si celalalt sufera, mi se pare normal ca cel care face sa stie ca face si ca il face pe partener sa sufere, dar sa o afle intr-un moment in care e in stare sa o incaseze, iar cel care sufera trebuie sa faca ceva si sa inceteze cu atita suferinta, adica sa-i spuna dom'le ce se intimpla, dar nu sa dea cu toporul cum intra in casa. Sper ca intelegi ceva din ce vreau sa spun, ca la ora asta nu prea sint coerenta... ideea este ca trebuie sa va detasati un pic de toata situatia si sa o priviti la rece, din afara, nu voi, cei doi care va certati, ci voi cei care aveti atit de multe lucruri bune in comun. CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

Simplitatea in viata este adevarata libertate. (George Enescu)

[Bee]

Ariana, din fiecare mesaj al tau razbate asa o umbra de descurajare. Spui ca ai atatea probleme incat nu te mai poti bucura de lucrurile marunte. Sanatosi sunteti, aveti 2 copii, credite, datorii, probleme financiare nu, atunci? In afara de certurile dintre voi, care nu vin dintr-o baza reala? Unul din voi e depresiv, cred eu. Ai spus ca el se poarta minunat cu copiii si e irascibil doar cu tine. Dar tu? Poate la tine e o depresie, iar el sa raspunda starii tale proaste. Daca ati fost si sunteti apropiati, cu siguranta "simte" involuntar starea ta, numai ca reactioneaza exact ca tine. Cred ca ar trebui sa discuti intai tu cu un psiholog, la care mai apoi sa mergeti amandoi. Bafta multa! Ana Teodora (22.12.2005) si Razvan Dimitrie (26.10.2007) http://www.dropshots.com/dochia

[mariamunteanu]

Citat:

citat din mesajul lui ariana31 Off , daca ai stii cate imi propun sa fac si nu imi iese nimic, nimic nu merge...... Multumesc oricum pt sfaturi[flo]

Nu-ti mai propune atatea, poate ca si asta te oboseste. Ai nevoie doar de o pauza, de odihna si relaxare. Nu mai da atentie la toate nimicurile. Hai ca poti ! Maria