Durere mare si tradare

[giulia71]

Andreea, sustin si eu ideea de a lasa la o parte actele de divort pentru o perioada si a incerca, pe cat poti, daca se poate cumva detasata, a-l "studia" pe sotul tau. Nu va fi usor caci esti mult implicata emotional, dar incearca, vezi ce comportament are, poate este totusi usor afectat din cauza bolii. Atunci s-ar expplica oarecum acest comportament deviant sexual. Ma mai gandesc la ceva, cumva fiind lovit de boala sa aiba aceasta nevoie de a i se confirma sexualitatea, fara a se gandi la consecintele ce implica acestor evadari?! Stiu si repet, este dureros pentru tine ca sotie si mama sa incerci sa-i gasesti scuze, dar ma gandesc ca acest comportament sa aiba ca si cauza boala in sine. Nici un medic nu poate stii ce gandeste mai ales daca pacientul nu comunica. In anumite boli psihice, psihozele in speta, pot aparea anumite "evadari" chiar daca subiectul aparent duce o viata perfect normala, "evadari" de care este constient, le ascunde dar nu estimeaza corect consecintele in cazul in care acestea ar putea fi depistate. Repet Andreea, nu gasesc scuze sotului tau, dar boala psihica este foarte perfida si ca atare consecintele anumitor "scapari" pot avea uneori caracter devastator. Te pup si Dumnezeu sa-ti dea intelepciunea de a face ce este bine pentru tine si puii tai. uneori gandesc prea mult....

[Deus]

Citat:

citat din mesajul lui andrusca13 Deus, nu poate fi vorba de vorbit de rau si nici de ura. Nu ne-am certat in fata lor si nici nu am discutat. El vine aproape zilnic la ei, eu ma comport ca si cand nu s-a intamplat nimic, copii nu-si dau prea bine seama ce se intmapla. Fetita fiind mai mare intelege mai multe, mai ales ca el a dus-o acolo unde sta. Dupa aceea m-a bombardat cu mii de intrebari dar eu zic ca le-am facut fata si ea a inteles. Baietelul are doar un anisor si cateva luni, iar faptul ca l-a vrut pe el sa-l dea in leagan tine de nevoia de tata mai mult. Sper ca va fi bine, ca ei sa nu sufere. Cu fetita merg la psiholog, ma gandesc ca un specialist stie mai bine sa pregateasca un copil pentru despartirea parintilor... Doamne ajuta, sa fie bine!

Am vazut intr-un film, acuma cativa ani, un divort iesit din comun. O politista care nu se intelegea cu sotul a rugat o prietena avocata sa le faca un divort dupa ritualul casatoriei. Adica, erau frumosi imbracati, copii cu flori in mana si ei si-au jurat solemn (ca atunci cand au facut casatoria), pe rand, sa se respecte , sa aiba grija mare de copii, sa fie prieteni si sa-si traiasca viata frumos. Avocata i-a declarat divortati , ei s-au pupat pe obraji si impreuna cu copii au plecat la o inghetata. Idilic si din pacate stiu ca viata bate filmul... Doar ca mi-as dori sa nu mai fie copii care sufera atata din cauza adultilor. Iti doresc numai bine tie si copiilor[flo] www.de-azi.ro [url="http://community.webshots.com/user/Deusphoto"]poze familia mea[/url] inspiratie, dragoste, putere ... pentru oricine crede ca nu mai poate... http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

[cristoiu]

Frumos ca poveste, dar eu in cinismul meu ma gindesc ca acelasi cuplu mai jurase inainte tot intr-o ceremonie oficiala diverse "till death do them apart" (pina moartea ii va desparti); Deci de juramintul respectiv nu s-au tinut, ce valoare are juramintul numarul 2? [:D] Evident, e bine pentru toata lumea ca o despartire sa se faca in mod civilizat, fara aruncat de oua stricate in cap, fara tras de copii in toate partile si folosit ca arme impotriva celuilalt. Dar evident ca o despartire implica si o mare durere. Sincer, eu nu stiu cum as putea supravietui unui eveniment ca asta. Cu greu probabil.

[andrusca13]

Giulia, sunt constienta de gravitatea bolii si da, acest comportament are legatura cu boala. De fapt psihoza pe care a avut-o in urma cu aproape doi ani a fost tot pe fond sexual. Deci de aici toate... Il "studiez" de cate ori vine la noi dar m-am saturat. In fiecare zi sa fiu atenta la comportamentul, vorbele lui etc. Nu stiu daca pot trai asa, mai ales ca el ma suspecteaza tot pe mine de infidelitate . Am acceptat boala lui si am zis ca o sa fac tot ce-mi sta in putinta sa-l ajut dar el nu face nimic. Nu pot lupta singura cu o problema care de fapt este a lui, el nu constientizeaza si continua cu alcoolul. Stiu ca a fost dezamagit cand s-a imbolnavit, la fel am fost si eu dar trebuie sa luptam. Sunt altii mult mai rau, cu boli incurabile. Aceasta boala poate fi tinuta sub control cu medicatie si odihna. I-am creat toate conditiile necesare pentru a se odihni pentru a fi liniste in casa chiar si cu doi copii, dar el a preferat sa "evadeze" in lumea lui. NU MAI POT sa-l inteleg si chiar nu pot sa-mi imaginez toata viata ca stau cu frica ca aceste "scapari" se vor repeta. Nu stiu ce as mai putea face eu pentru el.

[lisaelisa]

Andrusca, Este normal sa te sperie un viitor in care sa-ti fie teama de eventualele " evadari " ale sotului si in permanenta sa te controlezi ce zici si ce faci in prezenta lui. Daca el nu are vointa de a urma tratamentul fara a bea alcool, nu ai cum sa-l ajuti. Este numai problema lui. Din pacate, v-a implicat pe tine si pe copii. Gandeste-te bine la tine si la copiii tai. [flo] lisaelisa mami de Ancuta [aerob] ingeras iubit si dragalas

[giulia71]

Andreea, lasa timpul sa decida pentru voi! Te pup si vorbim cu mare placere[pup]! uneori gandesc prea mult....

[Alex2]

Andrusca acum am inteles problema psihica, si este foarte posibil sa fie cauza copmportamentului lui. Dar si in acest caz, tu ai dreptul sa te gandesti si la tine. Mai ales ca el nu lupta cu el insusi. Nu inteleg cum continua sa bea cand sigur ia tratament. Medicamentele care probabil le ia nici nu au voie sa se combine cu alcool, ptr ca scade efectul sau dau alt efect nedorit. Alexandru, tati de 3 copii perfecti (un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer) _____________________________________ Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

[AVoogt]

Nu am reusit sa citesc toate paginile dar nu cred ca tebuie sa te mai chinui cu un asfel de om , meriti o viata linistita si fericita alaturi de copilasi... nu un om care din cate am inteles se distruge singur si culmea te mai si inseala. [flo] http://alina-vachim.magix.net AVoogt

[Natasa]

Fugi mancind pamintul, nu ai de ce sa-ti distrugi viata pentru domnul e slab si se imbata zilnic si-i plac mult fustele. Ok, poate e bolnav, dar de boala asta nu se vindeca decit cu vointa, iar dumnealui ii plac ambele vicii. Si eu cred ca esti milimetric sa-l ierti si sa-ti maninci viata cu el pina la batrinte, daca te lasa o sa o apuci. Adica tu iei medicamente, ai 40 de kg si stai sa-l psihanalizezi pe animal ca precis e bolnav mititelul de bea de stinge si "iubeste" tot ce prinde. Si tot din cauza bolii goleste contul si da fuga la amanta. Mitocania nu e scuzata de nicio boala, daca e bolnav sa se interneze si sa stea pe perfuzii. Imi imagineza ca singuratatea, luatul de la capat dupa 11 ani de casnicie nu-s floare la ureche, dar nici ce traiesti tu nu seamana a viata. N-ai decit o viata, nu lasa pe nimeni sa-si bata joc de ea. Si mai sint si copiii la mijloc, in ce atmosfera cresc daca te vad pe tine deprimata si pe bou beat si venit de la curve? Ma scuzi daca sint prea dura, pina la urma faci ce crezi tu, numai ca nu pot pricepe si pace cum ai putea sa te mai culci cu el, sa-i mai calci/gatesti, sa-i mai zimbesti unui om care ti-a facut atita rau.

[Guest128_58543]

Mi se paere mie sau ai inceput sa-l ierti si sa te gandesti sa o iei de la capat? Eu cred ca in final asta vei face, pentru ca suferi prea mult si nu poti duce aceasta suferinta. Nu cred ca accepti despartirea, chiar constienta ca iti va face rau impacarea cu el la un alt moment. Sa dea dumnezeu sa ma insel, da cand el a vorbit cu sora ta, a vorbit in cunostinta de cauza. Te cunoaste prea bine. Stia ca pana la urma il vei ierta si ca il vei reprimi. Eu sper sa nu am dreptate. Sper sa poti sa te rupi. E ca un drog. P.S.: Iarta-ma daca scriu aiurea. Poate ma identific cu ceva din povestea ta si proiectez asupra ta ceva din subconstientul meu, dar intrevad in ceea ce scri niste semnale catre aceasta directie. Parca simt in postarile tale o disperare sa nu se mai uite ca un strain, sa vina, sa lupte, sa-l ierti. Poate mi se pare mie. Inca odata, iarta-ma daca gresesc.