sindrom piramidal - ce sanse are micutza mea ?

[roxy]

ionik scuza-ma spui ca ai pui copilul tu in fund la 6 luni? ti-a zis cneva asta? Nici pe un copil sanatos 100% nu-l pui in fund, e depasita de tot asta.Copilul se ridica singur in fund cand sistemul sau este pregatit, alfel nu faci decat sa-i creezi probleme, la coloana.Nu vreau sa par rea , dar graba asta a ta, mai mult poate strica.Nu ar trebui sa tot ridici din sprancene cand ti se spune ca are nevoie copilul de timp mai mult sau mai putin pentru recuperare.Nici un copil nu e identic cu altul sa poti zice, a ala s-a recuperat in x luni si al meu va fi la fel.Fiecare are dezvoltarea si ritmul lui, iar tie nu-ti ramane decat sa respecti acest ritm.Altfel nu faci decat rau atat tie cat si copilului care crede-ma nu are nici o vina ca e in situatia asta.Nu trebuie fortat, nu trebuie blamat ca e asa si nu poate face asta la x luni cum fac altii.Sa faci tot ce tine de tine sa se poata recupera 100% , da cu placere si cu incredere ca ce faci e bine pentru copilul tau, nu ca ce fac eu cu un copil cu probleme.Asta deja e ca si cum nu ti-ar placea copilul tau. Incearca sa te aduni si sa vezi trasarea drumului pe care il aveti de urmat pana la recuperarea perfecta. Ajut-o cat poti de mult, joaca-te cu ea, nu o priva dedragostea ta,a sta face minuni...nu vorbesc decat in cunostinta de cauza, si nu mi-am pus veci problema, vai dureaza atata? Ci doar pot sa sper ca va fi cum trebuie pentru viata lui...asta e intrebarea corecta. Bafta s nu dispera...cum zicea cineva...sa fie totul spre mai bine. roxy mamica lui Alex (17 august 2007)si Cristi (05 iunie 2000) [i]

[Cornelia]

ionik, multa sanatate ii doresc Ioanei, iar tie putere! Nu ma pot pronunta asupra diagnosticului. Sper sa fi incaput pe mainile unui medic bun si sa fie ok, la fel si tratamanetul. Eu as cere o a doua parere, dar asta si pentru ca sunt patita. In ceea ce priveste kinetoterapeutul, este foarte important sa cauti unul bun si sa te tii de program. Eu vorbesc strict din experienta cu copiii mei. Toti au fost la un moment sau altul in urma la motricitate. Maria a mers pe la un an si doua luni, s-a intors de pe burta pe spate la 10 luni, s-a ridicat pe la 11 la patut, s-a ridicat singura in picioare (fara sprijin) spre doi ani. Nu am "ajutat-o" cu kinetoterapie, dar am fost asigurata ca nu are nici o problema medicala. Stefan, la 7 luni a fost diagnosticat cu parapareza spastica, in urma unei simple "vizualizari". Mi s-a spus ca se va recupera greu, nu se stie daca in totalitate, va merge greu si va trebui sa urmeze tratament neurologic. Am spus stop si am mai cerut inca trei pareri. Nici vorba de asa ceva. Singura lui problema era ca nu se sprijinea in picioare, erau moi, asa cum povestesti si tu, ca si cand nu stia la ce folosesc. Dupa doar o luna de kinetoterapie, recuperase integral, ba mai mult de atat, nimeni nu l-a mai oprit de atunci [:D]. Vladimir la 7-8 luni nu se sprijinea in picioruse, nu se intorcea, doar statea in fundulet. Am facut doua luni luni kinetoterapie si usor, usor a recuperat. La 9 luni a pornit in patru labe, la 10 s-a ridicat la patut. E ok acum. Am vazut multi copii la kineto. Unii cu probleme neurologice, altii doar intarziati motric. Majoritatea fac progrese vazand cu ochii. Iti spun asta pentru ca Vladimir a avut un "coleg" de antranament [:D], adus la 10 luni, care nici capul nu si-l tinea bine. La 1 an, era vizibil mai bine, incepuse sa se intoarca si sa se sprijine pe picioruse. Au facut investigatii si li la s-a spus ca pare ok d.p.d.v. neurologic si ca probabil va recupera intarzierea usor-usor. Daca ti s-a spus ca se va recupera, chiar si daca spre 6 ani, atunci incearca sa te aduni si sa te canalizezi pe asta. Mai trist este pentru cei care stiu ca oricat s-ar zbate pentru copii, nu vor fi niciodata perfect sanatosi. Cunosc multi parinti care lupta zi de zi pentru copiii lor, doar pentru un pic mai bine. Si gasesc puterea sa zambeasca si sa se bucure de cel mai mic progres. [flo] Va pup, Cornelia, mami de Maria (2 iulie 2003), Stefan (4 mai 2005) si Vladimir (27 iunie 2009)

[bebeaca]

Offf....eu vroiam sa te incurajez...,sa-ti arat ca se poate nu sa te sperii ca dureaza ani...Iti explicam ca noi am depasit acele bariere,cu toate ca diagnosticul baietelului meu a fost ff grav.Acum,cand mergem la consultatii la medicii care nu-i dadeau nici sanse sa traiasca,dar sa mearga....cand vad uimirea dupa chipul lor...nici nu pot descrie ce simt,satisfactie,multumire,iubire imensa pt copilul meu.Tot ce trebuie sa faci e sa lupti cu toata comvingerea pt ea.Nu trebuie sa te gandesti ca dureaza o zi,o luna,un an sau cinci,important e ca ea sa fie bine.Sanatate si numai bine!

[Happiness_4_us]

Roxy [flo] Un sfat pentru autoarea subiectului: intotdeauna, cand e ceva in neregula, ne gandim ca nu ni se poate intampla noua, pentru ca , intotdeauna li se intampla altora! Speranta insa, iti da puteri nebanuite! Tu esti mama puiului tau si simti cel mai bine ce trebuie facut pentru ea. Nu lasa orgoliul sa-ti intunece mintea. Mergi la mai multi specialisti, chiar daca simti frica in suflet si ti-e greu sa accepti ca ar putea exista ceva in neregula. In felul asta alungi orice urma de indoiala. Multa sanatate tuturor iar mamicilor greu incercate, o imbratisare stransa![flo] Nana, [mamica] Andrei Stefan ( 26.09.2007) [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=112396&whichpage=1"]Povestea nasterii fluturasului![/url] "Nu-i nimic, ce daca... Tot ce-i rau o sa treaca! Nu-i nimic.... Cad si mereu ma ridic!" Laura Stoica

---

Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!

[ionik76]

Imi pare rau daca am lasat impresia ca sunt "orgolioasa" si mi-as blama copilul pentru ce se intampla. Dimpotriva, pot spune ca datorita problemelor pe care le are o iubesc chiar mai mult decat as fi iubit-o poate daca ar fi fost un copil cu dezvoltare normala, toata grija si atentia mea e indreptata cu precadere spre ea, in detrimentul, de multe ori, al celuilalt copil, baietelul meu de 4 ani, pe care, inevitabil, uneori il neglijez si asta ma face sa ma simt extrem de vinovata ! Consternarea mea pleaca de la neputinta de a o ajuta pe Ioana, sigur ca mi-as dori ca lucrurile sa evolueze in bine cu repeziciune. In plus, voi deja ati trecut prin ceea ce trec eu acum v-ati obisnuit cu situatia, ati invatat sa nu mai disperati, sa sperati, ati devenit poate mai intelepte, mai indulgente, eu inca sunt in stare de soc si nu stiu cum sa fac fatza acestei situatii. Ma intriga faptul ca merg de 8 luni la diversi specialisti, de la pediatri la alergologi si nimeni nu mi-a spus niciodata ca ar fi ceva in neregula cu copilul, desi eu de nenumarate ori am atras atentia ca nu sta in fund, ca nu sta in picioare si am intrebat mereu daca fetita pare normal dezvolatat dpdv neuro-motor, si toata lumea a spus ca e ok, usoara intarziere fiind pusa pe seama alimentatiei. Gresit ! Noroc ca mi-am luat eu acum inima in dinti si m-am dus la neurolog, care, si el, m-a asigurat ca nu are nici o legatura cu alimentatia. Eu tot mai sper sa fie doar o intarziere de motricitate, pana la urma ea a cam parcurs toti pasii si toate etapele, dar cu intarziere, poate si cu putin ajutor si kinetoterapie va invata sa si mearga. Cu faptul ca am pus-o in fund la 6 luni recunosc ca am gresit, dar m-am orientat dupa experienta cu fiul meu care a facut tot ce tebuia la timpul la care trebuia. Nu am asezat-o decat la 45 de grade, sprijinita de perne si numai cate putin, sa nu se inteleaga ca am exagerat, ca nu sunt inconstienta, dar nu mi-am imaginat ca ar putea avea vreo problema de dezvoltare neuro-motorie.

[diuna]

Nu te blama, si asa esti ingrijorata si macinata de ganduri si indoieli.N-are nici o legatura faptul ca ai asezat-o in fund cu intarzierea ei. Nici un medic nu te-a atentionat ca ar fi vreo problema pentru ca nu ai fost la specialitatea potrivita. Numai neurologul era in masura sa se pronunte, dar dat fiind retardul usor pe care-l are copilul si suprapunerea peste cealalta problema, alimentara, nu e de blamat ca nu s-a gandit nimeni sa te trimita la neurolog. Eu m-am invatat sa las trecutul, sa nu ma gandesc la ce as fi putut face, ci la ce am de facut de acum incolo! Nu mai pierde timpul cu presupuneri, du-te la inca un neurolog, daca nu te satisface explicatia lui, mai du-te la Cluj sau la Bucuresti, mai discuta cu inca unul.Starea asta de nesiguranta iti face rau, parerile noastre sunt experiente personale, nu sunt sfaturi avizate. Fii tare si pregatita sa-ti ajuti copilul, fie ce-o fi![flo] Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine. – Arthur Rubinstein

[wnimra]

Ma bucur mult ca fetita ta este atat de bine ....pai vezi , ti-ai raspuns singura , are o intarziere si nu este atat de mare. Baga kineto si niste injectii cu CEREBROLYSIN, mergi la medicul neuropsihiatru NPI, este strict de copii. Nu o sa tragi ani de zile cu recuperarea dar daca incepi acum nu o sa suferi ca nu merge la 2-3 ani , si nici ea nu va suferii, din pct de vedere psihic o sa vezi dezvolatrea ei in timp, acum nu toti tre' sa iesim ingineri sau medici, fiecare este in felul sau , important e ca ai un copil sanatos care creste frumos si a recuperat singurica , acum o ajuti tu. multa sanatate [flo] Mami de Alex( 27.07.2005 ) "Este o arta sa fii fericit printre necazuri"-babette:)

[ionik76]

Citat:

citat din mesajul lui Cornelia ionik, multa sanatate ii doresc Ioanei, iar tie putere! Nu ma pot pronunta asupra diagnosticului. Sper sa fi incaput pe mainile unui medic bun si sa fie ok, la fel si tratamanetul. Eu as cere o a doua parere, dar asta si pentru ca sunt patita. In ceea ce priveste kinetoterapeutul, este foarte important sa cauti unul bun si sa te tii de program. Eu vorbesc strict din experienta cu copiii mei. Toti au fost la un moment sau altul in urma la motricitate. Maria a mers pe la un an si doua luni, s-a intors de pe burta pe spate la 10 luni, s-a ridicat pe la 11 la patut, s-a ridicat singura in picioare (fara sprijin) spre doi ani. Nu am "ajutat-o" cu kinetoterapie, dar am fost asigurata ca nu are nici o problema medicala. Stefan, la 7 luni a fost diagnosticat cu parapareza spastica, in urma unei simple "vizualizari". Mi s-a spus ca se va recupera greu, nu se stie daca in totalitate, va merge greu si va trebui sa urmeze tratament neurologic. Am spus stop si am mai cerut inca trei pareri. Nici vorba de asa ceva. Singura lui problema era ca nu se sprijinea in picioare, erau moi, asa cum povestesti si tu, ca si cand nu stia la ce folosesc. Dupa doar o luna de kinetoterapie, recuperase integral, ba mai mult de atat, nimeni nu l-a mai oprit de atunci [:D]. Vladimir la 7-8 luni nu se sprijinea in picioruse, nu se intorcea, doar statea in fundulet. Am facut doua luni luni kinetoterapie si usor, usor a recuperat. La 9 luni a pornit in patru labe, la 10 s-a ridicat la patut. E ok acum. Am vazut multi copii la kineto. Unii cu probleme neurologice, altii doar intarziati motric. Majoritatea fac progrese vazand cu ochii. Iti spun asta pentru ca Vladimir a avut un "coleg" de antranament [:D], adus la 10 luni, care nici capul nu si-l tinea bine. La 1 an, era vizibil mai bine, incepuse sa se intoarca si sa se sprijine pe picioruse. Au facut investigatii si li la s-a spus ca pare ok d.p.d.v. neurologic si ca probabil va recupera intarzierea usor-usor. Daca ti s-a spus ca se va recupera, chiar si daca spre 6 ani, atunci incearca sa te aduni si sa te canalizezi pe asta. Mai trist este pentru cei care stiu ca oricat s-ar zbate pentru copii, nu vor fi niciodata perfect sanatosi. Cunosc multi parinti care lupta zi de zi pentru copiii lor, doar pentru un pic mai bine. Si gasesc puterea sa zambeasca si sa se bucure de cel mai mic progres. [flo] Va pup, Cornelia, mami de Maria (2 iulie 2003), Stefan (4 mai 2005) si Vladimir (27 iunie 2009)

Cornelia, experienta ta mi-a mai dat curaj si sper ca si Ioana sa aiba doar o intarziere motorie, o "defazare" ca sa-l citez pe medic, avand in vedere ca singura ei mare problema o constituie doar piciorutzele, ca si cum, asa cum ai zis si tu, n-ar sti la ce folosesc. Medicul la care am fost cu Ioana e considerat foarte bun, e singurul neurolog din iasi recomandat pentru copii, banuiesc ca nu degeaba. Poate ca nu a prescris ca medicatie decat encefabol si nu a recomandat kineto tocami pentru ca nu a considerat ca ar fi ceva foarte grav. Sper sa fie asa. Toata lumea m-a asigurat ca dupa 1 luna de tratament cu encefabol o sa vad si efectele. Inca o data, sper sa aiba dreptate. Toata admiratia pentru mamicile care fac tot ce le sta in putinta pentru ca puii lor sa recupereze ! Sigur ca sunt si eu gata sa lupt pentru micutza mea, am luptat din prima clipa in care am ramas insarcinata, Dumnezeu stie cat mi-am dorit acest copil si cat mi-am dorit sa o aduc pe lume la termen, intreaga si sanatoasa, si n-am de gand sa renunt nici o secunda pana nu vad ca va fi asa cum trebuie sa fie un copil la varsta ei, doar ca sunt speriata si ma simt neputincioasa uneori, coplesita de durere ca nu pot sa fac mai multe pentru ea, furioasa pe medici si pe sistemul asta de doi lei, intrigata ca da, de ce trebuia sa ni se intample noua si nu mi-e rusine ca simt toate astea la un loc si multe altele pentru ca in mod sigur fiecare din voi ati simtit asa la un moment dat, nu cred ca cineva a fost puternica si increzatoare si optimista de prima data si mereu. Va doresc multa putere tuturor, sanatate si recuperare rapida si maxima puilor vostri si va rog sa nu va opriti aici cu sfaturile si experienta voastra, pentru ca imi sunteti de un real sprijin moral. Ioana,[mamica]de Ioana -Antonia (06.07.2009) si Matei - Alexandru (09.08.2006).

[joklk]

Iesi din starea de soc. Nu e timp de stat mult in starea asta. Dupa ceea ce zici tu cred ca diagnosticul e prea dur. Mai consulta una doua pareri la medicul neurolog specializat pe copii asa mici (neuropsihiatrie infantila - npi). Fetita ta isi ea puterea de la tine. Ea simte ce se petrece cu tine chiar daca tu crezi ca nu e asa. Asa ca curaj, si capul sus. Fiecare am avut probleme intr-un fel sau altul cu copii, trebuie sa le invingem si sa vedem bucuria care ne-o aduc ei. [pup] Johanna mami de strengarita Karla Luiza (14.09.2008) [url="http://forum.desprecopii.com/forum/photo_album_edit.asp?page=2&sqldtl=73157"] pozele noastre [/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=140113"] Povestea piticului nostru drag Karla-Luiza [/url] [url="http://community.webshots.com/user/joklk78"]universul meu de copil - poze[/url]

[sirimie]

Eu cred ca aveti sanse mari de recuperare pentru ca incepeti devreme. Fetita a avut Apgar 8, nu cred ca avea asa mult daca ar fi fost traumatisme, cel mai probabil nu vei sti niciodata ce s-a intimplat. Dar nu cred ca e important, important e ca aveti sanse de recuperare completa. Trebuie sa faceti tot ce spun doctorii neurologi, la spital sau acasa, tu trebuie sa faci si totul va fi bine. Si eu as zice sa intrebi mai multi doctori. Multa sanatate! Va dorim sa cresteti mari si frumosi! [:)] Simona & Vladut (27 februarie 2005) & Monica (23 aprilie 2009) Am [URL="http://sirimie.blogspot.com"]blog[/URL]