Batrinei cu barba alba..in fata sfirsitului..

[Cristina_OR]

La multi ani pentru amandoua, Ilinca si Vikinga [flo][flo] Va citesc de cand a inceput acest topic, si mi se par tare frumoase povestile voastre despre necuvantatorii pe care i-ati pierdut.Insa trebuie sa va ganditi ca v-au ramas miile de amintiri din prietenia frumoasa de atatia ani , si ma bucur tare mult ca ati reusit sa faceti atatea fotografii, vor fi de neinlocuit. [pup][pup] Cristina, mamica lui Denis Mare(17 iunie 2004)

[vikinga]

Cristina, Ilinca multumesc[flo]! Ilinca trimisesem pm inainte sa citesc aici[pup]. Am fost plecati in vacanta si in loc de cinci citi suntem era sa ne intoarcem sase si nu-s insarcinata:) ci a fost cit pe ce sa venim cu un pui de labrador. In drum spre casa am trecut pe la niste prieteni si ei ne-au povestit de puiul de catel care a ajuns intr-o familie care de fapt nu-l prea agrea. stiti tipul, totul trebuia sa fie la punct si virgula, curat ca era jena mare o urma de animal prin casa. eu o numesc comoditate, ca nici la mine nu-i murdar si am avut doi ciini. ok deranjul specific familiilor mari dar nu ma jenez deloc de asa ceva. si cica ei vroiau sa scape de catel dar prietenii le cam bateau obrazul ca nu se face sa iei un ciine si sa-l abandonezi si mai mult de jena asta nu-l duceau la adapostul de animale. si cum am auzit povestea fara sa ezit am zis ca-l iau, asta a fost instictul meu, sa-l salvez si sa-i ofer o viata linistita. orice familie e mai buna decit adapostul de animale, mi-l si imaginam. cu toate ca nu m-am gindit la sufletul meu, daca e pregatit de asa un mare pas. dar mi-am zis ca tre sa pot. si sunati respectivii au zis ca vor timp de gindire si chiar cind plecaseram, eram deja in drum spre casa au sunat si au zis ca-l dau, vor 500euro. ce timpenie. in loc sa fie fericiti ca au gasit pe careva care sa aiba grija de ciine astia s-au gindit sa faca un ban. chiar m-a suparat treaba asta. e aiurea, nu stiu cum. sa salvez un ciine eram dispusa insa sa cumpar, nu stiu, e o diferenta care-mi trezea alte sentimente, nu ca e rau, doar ca pt o treaba eram poate pregatita pt alta nu. nu e vb neaparat de bani, ca un ciine costa pe aici, ma refer la dr, numai primele vaccinuri ajung pe la 250euro, ori cind is bolnavi iar costa usturator, de aia multi si ajung la eutanasie mai rapid decit ar trebui. familia respectiva, din intimplare se face ca-s romani, chiar nu am vb cu ei ci prin nemtoaica prietena, nu inteleg rafinamenete din astea si-or fi zis ca-s zgircita si am evitat sa stau sa ma tirguiesc ca la piata, oricum eram pe autostrada, am zis nein danke si asta a fost. sotul tot zicea ca lasa-i pe aia ca atita-i duce capul, animaul e nevinonvat si cica sa sun sa le zic ca totusi il vream. avea dreptate insa a trebuit ca ea sa fiu sigura de ceea ce vreau si pot, sufleteste. pe cooper l-am cumparat de la crescator cu bani buni, insa nu pt ca l-am cautat eu sa fie asa ci asa a fost pura intimplare, intii a fost iubire maxima si pe urma n-a mai contat nimic. insa cind stiu citi ciini au nevoie de un stapin, in ro de ex!, refuz sa mai perpetuez afacerile astea cu ciini. asa cum a fost cu ricky de ex, adus din spania, era la vinzare dar intr-un fel de magazin cu animale, nu crescatorie. mama-sa nu era pusa la fatat de 2 ori pe an pt a face vreo unul bani. plata a fo9st simbolica. aici chiar cunosc multi care au ciini din romania, bastinasi ori turisti cu care am mai intrat in vorba ca asa suntem peste tot in lume, cind avem un catel in lesa se creeaza rapid o deschidere si se schimba macar citeva vorbe. acum citiva ani ma intreaba careva daca sunt din ro, eu cu ochii scosi din cap de uimire zic da, dar de ce intrebati? si normal usor iritata de asa intrebare de parca as fi avut vreun semn in frunte ceva:)). si ei, doi pensionari amuzati zic nu dvs ci ciinele, adica ricky daca e din romania:)). ca au adus unul din bucuresti si cica seamana:) ilinca trista povestea lui vuk...dragul de el..alt sufletel alaturi de ai nostri acolo undeva in lumea lor. Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

[gnm]

Dumnezeule, azi am descoperit subiectul si l-am citit cap-coada pe nerasuflate! m-am umflat de plans! ,,mandra" mea ma linge pe fata ca sa-mi stearga lacrimile si ma priveste nedumerita, nu stie de ce plang! cata suferinta!!! nu vreau sa-mi inchipui cum va fi fara ea! deocamdata are doar 3 ani si sper sa fim impreuna inca multi de acum incolo! ,,mandra" mea e ,,o" caniche salvata de la eutanasiere pe cand avea doar 2 saptamani si care e printesa casei. ooffff, cat o iubesc! eu lucrez la o clinica veterinara si din pacate vad multa suferinta , dar din fericire vad si multa bucurie, una compenseaza pe cealalta!

[vikinga]

gnm mi-ar fi si frica sa recitesc cap coada intr-o bucata tot subiectul:), ai avut ceva curaj[flo]. asta-i subiect pentru altii care trebuie sa invete sa traiasca cu un colt de inima dus odata cu animalutul cel drag. nu-ti amari sufletul, bucura-te de mindra ta, aveti o viata inainte, din pacate una mai scurtuta, de catelus dar pentru dragii de ei e totul! ce frumos ca mindra ta a putut fi salvata, imi si imaginez un pui de 2 saptamini care ar trebui sa fie eutanasiat........... Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

[gnm]

ooooo, am o rabdare de fier si sunt o cititoare inraita, dependenta chiar, iar povestile voastre m-au captivat, parca le-am trait alaturi de voi! multumesc ptr sfat si urare!asta si incerc sa fac, sa ma bucur alaturi de ,,mandra" mea cat pot de mult!din pacate,la serviciu m-am ,,molipsit de prea multa sensibilitate", vazand atata suferinta dar am si descoperit ca animalele au un fel al lor, aparte , de a-ti raspunde la dragostea pe care le-o daruiesti. si am vazut (din pacate) si demnitatea cu care isi dau sfarsitul. de aceea va inteleg atat de bine, caci sufar ptr fiecare caz in parte[q]. la intoarcerea acasa, imi iau ,,mandra" in brate si plang sau rad, si ii povestesc ce zi am avut... ea e confidenta mea, ma intelege perfect si sigur nu ,,duce vorba mai departe"[:D] va doresc sa puteti sa uitati cat mai repede necazurile si sa va amintiti doar momentele placute petrecute alaturi de ,,bucatelele rupte de suflet"! si poate DD va ajuta sa puteti adopta in sanul familiilor voastre alte sufletele care au nevoie de voi, de dragostea voastra![pup][pup][pup][q]

[Nati]

Off mai fetelor, va simt si va inteleg durerea. Luni pe 1 noiembrie goldenita noastra a decis ca e mai bine sa plece din lumea asta. Diagnostic leucemie, a facut o sedinta de citostatice, plus o sacosa de medicamente sa-i dam, ca am vrut-o acasa cu noi, veterinarul ne-a sugerat sa o lasm in clinica ca va fi greu sa o hranim, toaleta va fi o problema, da nu ne-a interesat, am luat-o acasa si am ingrijit-o ca pe mama sau copilul meu. Dupa o saptamana de chin pt ea si ultimile 6 ore de plansete si latraturi din cauza durerilor s-a dus. Prea devreme a plecat, ne-a bucurat viata doar 5 ani si 6 luni, a fost un suflet cu atat de multa iubire de oferit de nu am sa pot eu sa ofer in 3 vieti. A fost inteligenta, rabdatoare, dadaca extraordinara pt Matei, cu toate ca un copil de 2 ani nu intelege sa nu o loveasca, sa-i bage degetele in ochi, sa-i lase coada in pace, iar ea mititica statea precum statuia, cand nu mai vroia jughinita de Matei il lua la lins si doar asa o lasa in pace[:D]. E groaznic de greu fara ea, tot in casa ne aminteste de ea, sotul plange ca un copil de luni, eu ma chinui sa ma abtin, ca deja durerea de cap nu cedeaza, ochii imi sunt umflati, si trebui sa ma ocup de baietel, plus a ramas cealalta catelusa Tina singura si doreste atentie. Stiti daca celalalt catel ramas ii simte lipsa, sufera dupa cel dus? Am incinerat-o si am adus ramasitele ei acasa, nici nu ne vine sa le ingropam, inca nu putem sa ne despartim de ea, sotul a pus urna la el pe birou si buchetul de flori pe care medicul veterinar la trimis pt Phoebe(goldenita), sotul insista ca atunci cand el va pleca din lumea asta sa fie ingropat cu ramasitele ei(doamne ca tare mult sau iubit si respectat ei doi). Nici nu mai pot scrie, nu vad tastatura din cauza lacrimilor,sper ca timpul va vindeca durerea si golul din inima, ca tare greu mai este.

[vikinga]

Nati imi pare tare rau pentru catelusa voastra[q], draga de ea numai 5 ani jumate, off atit de putin.. de ricky, celalalt catel al nostru am mai scris aici la subiect, cred. primele 2 luni a fost mai trist, abatut, parca a imbatrinit brusc, oricum si el un senior respectabil la cei aproape 16 ani ai lui. [pup] Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

[Nati]

vikinga, mersi mult Nu am crezut ca am sa sufar in halul asta dupa un caine, da goldenita a fost speciala, mai ales ca rasa asta e asa de lipicioasa si iubareata. Azi am plans de m-am umflat, a venit sotul acasa si direct la medicul veterinar sa cerem o adresa de adapost de animale, macar salvez unul de la eutanasire. Mai are sotul un prieten care e crescator de caini, sa mergem sa vedem ce are, dar luam un caine care nu s-a vandut in magazin si trebui pus la somn vesnic, ca aici in Japonia ii omoara pe capete, caini, pisici, cam 600.000 pe an eutanasiri, ti se rupe sufletul, dar nu ii pot salva pe toti. Catelusa ramasa i-am cumparat o jucarie azi, nici nu a vrut sa se joace, ea care se juca cu tot ce inseamna jucarie. Offf, e tare greu!

[szivarvany]

Nati, [flo][flo] Daria & felina fioroasa[zana][url="http://4.bp.blogspot.com/_TFA_yYALrsI/SvnpIYmTTTI/AAAAAAAAAB4/KQmqdH1SKtU/S220-h/IMG_0662_1.jpg"]GIULIA(2004 08 16)[/url] cu [buburuza] [url="http://good-times.webshots.com/photo/2581961910059491989nGUHDr"]Sela[/url] _____________________"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

[Nati]

mamagiuliei, mersi mult pentru flori. Goldenita a fost prima catelusa pe care am avut-o, pt fetele care sunt la primul catel, bucurati-va de ei, iubitii si alintatii,veti fi mai impacate sufleteste ca ati oferit tot ce ati putut cat au fost in viata. Sanatate maxima!