Crestinismul si evolutia spirituala 12

[mamabear]

Felicitari Dorothee, sa va dea Dumnezeu toate cele de folos![pup][pup][pup] Ana-Maria [mamica] de 4 poznasi: Ioan(2000) ,Alexandru(2002)[duel], Maria(2005)[zana] si Stefan(2009)[copil]

[Macrina]

Mamabear, interesant.. Si care e povestea cu presedintele si innoptatul?

[Ica 1975]

Citat:

citat din mesajul lui Iasmin08 Neata tuturor![flo] Pentru voi, [url="http://www.jurnalul.ro/stire-special/cocalarul-si-vinul-sfintit-540904.html"]o poveste adevarata[/url]. Va rog frumos sa aveti rabdare si sa o cititi pana la capat. Este de-a dreptul surprinzatoare, nu as fi banuit ca se poate intampla asa ceva...dar la Dumnezeu totul este posibil. [flo] Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

[flo] Slava lui Dumnezeu ptr toate! Daca voi n-ati fi confirmat eu n-as fi crezut ca poate fi adevarat. Nu te teme, mergi pe acest drum, cu aceste hotarari in inima si nu-ti va parea rau. E calea cea stramta si pentru a ramane pe ea trebuie sa nu fii singur. Insoteste-te cu fratii de un cuget, agata-te de Parintele duhovnic. Da-mi minte sa fac voia Ta, Doamne!

[mamabear]

Neata fetele![flo][flo][flo] Referitor la povestire, eu am zis de confirmarea parintilor din Sf Munte, tocmai pt ca am citit si comentariile si la nr 46 chiar zicea cineva, dand trimiteri, ca e doar o poveste, nimic adevarat. Dar, dupa cum spuneam, e adevarat! Si ceilalti membri ai bandei sunt acum in Sf Munte, ceea ce e extraordinar! Mai ca-mi vine si mie sa iau niste vin de acolo pt niste persoane[:D]. Macrina, pai scrie in articol,de ce presedintele nu a fost primit sa ramana peste noapte la Marea Lavra. Acela e motivul, confirmat si de parintii de acolo si nu nu-stiu-ce probleme tehnice cum s-a spus in media. Crinuta, ce mai faci, mama? Ziceai tu odata ca-ti plac indienii (din India). Mi-a povestit sotul, ca a intalnit un grup de indieni catolici, intr-unul din pelerinajele prin Tara Sfanta. Cand i-a vazut, s-a gandit la mine , ca stie ce mult imi plac mie sariurile (asa erau imbracate majoritatea femeilor). Zicea sotul ca au cantat imnuri de slava Maicii Domnului, dar pe ritmuri de-ale lor (aveau si un instrument cu coarde). Ceea ce a fost impresionant e ca erau asa cum sunt ei ca popor, pasionali, veseli, plini de viata. Sotul s-a bucurat ca i-a intalnit, a fost o lectie de viata pt el, un alt mod de a-ti trai credinta, la fel de placut lui Dumnezeu ca oricare altul. Va pup pe toate si va doresc o duminica minunata![pup][pup][pup]

[mamabear]

De mai demult voiam sa pun niste rugaciuni dragi mie dintre cele dinainte si dupa impartasit si am tot amanat. Dar saptamana asta , le-am citit pe toate de doua ori (m-am impartasit miercuri si sambata[:)]) si m-am gandit ca ar fi timpul sa fac si eu un mic efort [:D]. RUGACIUNEA A UNSPREZECEA (inainte de Sfanta Impartasanie) (a Sfantului Ioan Damaschin) Inaintea usilor casei Tale stau si de gandurile cele rele nu ma departez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai indreptat pe vamesul si ai miluit pe cananeeanca si ai deschis talharului usile raiului, deschide-mi si mie indurarile iubirii Tale de oameni si ma primeste pe mine, cel ce vin si ma ating de Tine, ca pe desfranata si pe cea cu scurgerea de sange. Ca aceasta atingandu-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tamaduire, iar aceea, cuprinzand preacuratele Tale picioare, a dobandit dezlegare de pacate. Iar eu, ticalosul, intreg Trupul Tau cutezand a-L primi, sa nu fiu ars, ci ma primeste ca si pe dansele, si-mi lumineaza simtirile cele sufletesti, arzand nelegiuirile pacatelor mele, pentru rugaciunile celei ce fara de samanta Te-a nascut pe Tine, si ale puterilor ceresti, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin. RUGACIUNEA SFANTULUI SIMEON METAFRAST (dupa Sfanta Impartasanie) Cel ce de bunavoie mi-ai dat mie spre hrana Trupul Tau, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, sa nu ma arzi pe mine, Facatorul meu, ci mai vartos intra in alcatuirea madularelor mele si intru toate incheieturile, in rarunchi si in inima si arde spinii tuturor pacatelor mele, curateste-mi sufletul, sfinteste-mi gandurile si oasele, numarul deplin al celor cinci simturi il lumineaza, peste tot ma acopera cu frica Ta, pururea ma acopere si ma apara si ma pazeste de tot lucrul si cuvantul pierzator de suflet; curateste-ma, spala-ma si ma indrepteaza, intelepteste-ma si ma lumineaza, arata-ma locas numai al Duhului Tau si sa nu mai fiu lacas pacatului, ci Tie, casa, prin primirea Impartasaniei. Ca de foc sa fuga de mine tot lucrul rau, toata patima. Rugatori aduc pentru mine pe toti sfintii, pe mai-marii cetelor celor fara de trup, pe Inaintemergatorul Tau, pe inteleptii Apostoli si cu acestia si pe Preacinstita si Preacurata Maica Ta, ale caror rugaciuni primeste-le, Milostive Hristoase al meu, si pe mine, slujitorul Tau, fiu al luminii ma fa, ca Tu Insuti esti, Bunule, sfintirea si luminarea sufletelor noastre si tie dupa cuviinta, ca unui Dumnezeu si Stapan, toti slava Iti inaltam in toate zilele. Amin. De fapt mie imi plac toate[:)] si mi-a fost greu sa aleg doar doua, dar nu puteam scrie aici tot Ceaslovul[:D].

[Iasmin08]

Neata tuturor! Wow ce bucurie sa vad ca intre timp au mai fost fetele pe aici. De multe ori cand citesc in Paterice, sau in Vietile sfintilor, stau si ma gandesc "Mai, chiar asa o fi fost?" Si tind mereu sa ma indoiesc, vrand ca Toma sa ma incredintez cu ochii mei de adevar. Si ma gandesc asa: in definitiv chiar daca ar fi o mica exagerare in descrierea cumplita a torturilor, ceva tot ramane adevarat. Daca ar veni ceasul sa imi arat credinta din inima, as mai avea taria sa o sustin, acolo, la picioarele calaului? As mai avea oare taria sa pun capul pe butuc (asta in cazul fericit, ca nu cred ca as rezista la strujit cu pene, scocul pielii de pe trup si alte torturi)? As mai avea eu oare taria ca altii sa privesc cum proprii mei copii (sufletul si inima mea) primesc mucenicia? Cu tarie cred ca nu sunt vrednica si nu sunt atat de puternica in credinta sa rabd toate acestea. Desi as fi convinsa ca dupa ''moarte'' as trece la cea mai mare bucurie posibila si i-as regasi imediat pe cei dragi acolo. Cred, Doamne, ajuta necredintei mele. Altii au mucenicit- si pentru mine, eu le datorez macar atat: sa cred ca adevarat sacrificiul lor din dragoste de Dumnezeu. Sa recunosc cu mana pe inima ca sunt nevrednica, ca altii sunt mai buni. Da, sunt, si nu voi fi egala cu ei veci. Nadajduiesc la Bunul Dumnezeu sa ma intareasca in credinta, macar sa pot sa raman asa la stadiul asta de jos, caci stiu ca se poate sa cada omul si mai jos. Slava lui Dumnezeu pentru toate![flo] Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

[mamabear]

Iasmin, iubita, esti matinala ca de obicei![pup] Eu , stiind ceea ce stiu despre ortodoxie , cred sincer ca intre lepadarea de credinta mea si de Hristos si moarte , as alege moartea. Chiar daca as muri probabil de frica sau de durere daca mi-as vedea copiii ucisi. Eu ma tem de lepadarea asta treptata si vicleana, care ni se strecoara incet, incet, facandu-ne sa nu mai discernem bine intre fals si corect in credinta. Ma tem ca nu voi avea puterea sa inteleg si sa refuz ceea ce e gresit. Caci de acum, cam asta va fi mersul. Nu vreau sa bravez , dar sincer cred ca era mai simplu inainte, cand aveai clar de ales, acum crestinul e conditionat indirect de diverse lucruri si se leapada treptat de Hristos, fara ca macar sa-si dea seama.E greu daca nu ne studiem bine credinta, daca nu citim Sfintii Parinti, sa ne dam seama ce si cat sa acceptam. Si nu ne putem baza doar pe duhovnici, pt ca spun parintii vazatori cu duhul , vor cadea multi preoti si arhierei, care vor trage dupa ei multime de popor in iad. Si ascultatrea asta are o limita, pana la erezie si tot felul de amestecuri nepermise, caci nu putem sa pretindem altora sa gandeasca si sa aleaga pt noi, cand e vorba de chestiuni importante de credinta. Dumnezeu ne-a dat minte, pe care suntem datori s-o folosim ca sa ne cunoastem credinta, sa-L cunoastem pe El si sa-L urmam pe El si sa nu urmam orbeste pe cei ce ne conduc (arhierei, duhovnici), ci sa alegem dintre ei pe cei care sunt cu adevarat urmatori ai lui Hristos. Asta ma ingrijoreaza pe mine, daca voi sti destul de bine sa aleg calea cea dreapta, indiferent de ce vor zice unii sau altii ,in caz ca Doamne fereste vor veni acele vremuri cat mai sunt eu in viata. Si ca imi voi creste copiii, astfel incat sa-L aleaga pe Hristos si nu bogatiile si bucuriile lumii acesteia. Cred, Doamne, ajuta necredintei mele, este motto-ul meu[:)]. Daca tot am scris mult si fara rost [:I], macar sa fac si un lucru bun, sa va recomand o carte extraordinara, prin care ne putem cunoaste mai bine credinata : "Stalpii ortodoxiei", unde se gasesc scrierile Sfintilor Fotie cel Mare, Marcu Evghenicul si Grigorie Palama. Doamne ajuta!

[nikole]

Dorothee, felicitari pentru baby boy, sarcina usoara in continuare[flo][pup] Iasmin, si eu citisem povstioara, si comentariile, totul este posibil la Domnul(mi-am zis), in timp ce citeam mi s-au umezit efectiv ochii, am crezut in veridicitatea celor scrise, ulterior, m-am apucat de citit toate comentariile, si am inceput usor usor sa ma indoiesc, ma gandeam ca e prea frumos/perfect/idilic sa fie adevarat... ma bucur ca ati venit si voi aici cu o confirmare, cu comentarii... si-mi pare rau ca m-am indoit... Nikole, mami de[url="http://community.webshots.com/user/nikole2910"]Albastrel/Kevin Alexander[/url](4.08.2007) si Albastrica/Luana Maria(1.04.2010) [url="http://violonist.wordpress.com/"]SA-L AJUTAM PE ANGELO[/url] [url="http://www.tlig.org/ro/ro3pryrs.html"]CELE TREI RUGACIUNI[/url]

[Katya]

Buna ziua fetele! Iasmin si mamabear ,mare dreptate aveti fiecare in ce-ati zis!Si pe mine ma preocupa exact aceleasi lucruri:cit de mare e credinta pe care o am,cit de mult as putea sa indur sa nu ma lepad de ea in anumite conditii,avind in vedere ca,daca plec din casa mea sufar de tot disconfortul real si imaginar[:D] si abia astept sa ma-ntorc,astfel incit am ajuns la concluzia ca,decit sa plec in vacanta,mai bine stau acasa[:)],ca acolo ma relaxez cel mai bine...Cum sa fac sa-mi folosesc si mintea si sa ascult si de invatatura bisericii,cum sa am incredere in ce se-ntimpla in jurul meu cind ma-ntreb si eu ca si mamabear pina unde a patruns diavolul si cum sa-l demascam mai repede. Ieri de ex am fost cu fata la ziua unei colege,quebecoasa tipica,ei si m-am ingrozit:mama ei zice ca-s familie de catolici,nu si-au botezat cele 3 fete deoarece nasii n-au fost confirmati si n-au voie sa boteze,dar oricum isi doresc un botez care sa nu fie facut in biserica si care de fapt sa nu fie nici catolic nici altfel,ci "doar botez" si ca o sa apeleze pt aceasta la un "reverend"care le-a oficiat si casatoria,care de asemenea n-a fost facuta in biserica ci facuta in aer liber,acest reverend nefiind afiliat la vreo biserica ci avind pur si simplu o "firma",adica un birou in care primeste clienti cu care pune la punct discursul "religios"ce urmeaza sa aiba loc la casatorie,adica e un fel de "discurs personalizat"ca sa zic asa,in care atit clientii miri cit si el pun impreuna fraze care sa le convina tuturor.Mi-a aratat poze si am vazut:mirele in pantaloni scurti si camasa cu carouri,in pantofi sport si atit mirii cit si socrii cu ghirlande hawaiene...Doar reverendul avea un vesmint religios,dar dupa expresia fetei sigur avea si coarne invizibile[:)]..Deci ce fel de mariaj religios e acesta,ce Taina se savirseste aici?M-am speriat va spun sincer ca am realizat prezenta diavolului. Pina una alta am incredere ca apartin de Ortodoxie dar neaparat de BOR,ca si ortodoxia e atit de diferita de la un loc la altul...dar stiu ca omul e slab si diavolul a patruns si acolo si nu stiu cit va mai ramine si BOR curata,ca povestea soacra ca la Bv un preot ortodox a invitat preoti de toate confesiunile crestine la hramul bisericii lui,deci ecumenismul e din ce in ce mai vizibil,credinta din ce in ce mai fragila si,ca sa inchei apoteotic[:)],ma tem si ca apocalipsa e aproape...ei si revin:cum as putea sa evit cipuirea cind si un tintar in natura imi produce nervi? Iar am vorbit si eu o gramada,v-am pupat! Si mare adevar ziceti:Cred,Doamne,ajuta (si)necredintei mele!

[Iasmin08]

Scumpele mele, iata ce ne invata [url="http://www.razbointrucuvant.ro/2008/09/29/p-rafail-noica-nu-ne-dam-seama-cat-traim-in-inchipuire/"]parintele Rafail Noica[/url]: “Noi nu ne dam seama cat traim in inchipuire. Zice omul ca “mi-a venit un gand”: ce-nseamna – ganditi-va toti – ce inseamna: “Mi-a venit un gand”?… De unde? Ce este acest gand care mi-a venit? Parintele Sofronie tot asa spune undeva… fiecare gand este un duh. Astea care ne-au venit…. Avem si noi ganduri, si noi suntem duh, dar gandurile noastre sunt mai asa… mai socoteli de-ale noastre, dar cand iti vine un gand, o idee, o viziune cateodata, asta-i un duh, daca duhul este Dumnezeu sau de la Dumnezeu… este duh de viata, daca un gand care-ti vine te deznadajduieste sau iti provoaca necredinta, sau te zgaltaie intr-un fel sau altul din asezarea ta, intr-o panica sau o groaza fara iesire sau intr-un intuneric, gandul asta era de la un duh strain lui Dumnezeu, duh ucigas. Si daca vreti, testul filocalic, discernamantul duhovnicesc, discernerea duhurilor pe linia asta vine: nu ce-mi propune gandul, ci ce efect are asupra sufletului meu. Noi nu suntem obisnuiti cu asta – ne vine un gand si noi suntem obisnuiti din copilaria noastra, din scolirea noastra, sa macinam cu gandul nostru tot ce ne vine. Daca o sa vedem odata, -si-o sa vedem odata… – cate ganduri dracesti n-am macinat noi in vremea noastra, cred c-o sa ne uimim cum a reusit Dumnezeu sa ne tina in viata, pentru ca fiecare din alea pe care le-am macinat cu gandul nostru, fara sa stim originea gandului, dar macinand materia gandului – care daca este draceasca este neaparat deznadajduitoare si mortala, in multe, multe feluri. Cand o sa vedem cum ne-a pazit Dumnezeu, cred c-o sa ramanem intr-adevar uimiti. Parte din cultura filocalica, o parte, cea mai importanta, duhovnicia, este nu analiza materiei gandurilor, ci prin rugaciune, a dibui originea gandului. Iar acuma, incep sa ma departez de la intrebare si poate asteptam pe cealalta… dar am vrut sa va impartasesc si lucrul asta – important e sa stiti originea gandului si tot ce e de la Dumnezeu, gandul Dumnezeiesc vine intotdeauna c-o oarecare pace, chiar daca este un gand care te osandeste, iti da ori o pace, ori o nadejde, ori ceva prin care te mantuiesti. Gandurile, cele pe care trebuie sa le dispretuim zic, nu se infricoseaza de ele, sunt ganduri care ne aduc frica, intuneric, necredinta, indoielnicie din aia care te “panicheaza”, te terorizeaza, toate astea daca le depistati si mai ales duhovnicii, daca prin rugaciune le depistati, nu este vorba de a discuta cu ele: le lepezi cu dispret. Lumea intunericului nu trebuie sa fie lumea care ne infricoseaza, fiindca Dumnezeu este prea atotputernic, dar trebuie sa fie o lume cu care n-avem nimic de-a face – dispret total.(...)" [pup] pe toate Iasmin, mama de strengar de 8 anisori