Apocalypto,Mel Gibson

[b.nica]

Citat:

citat din mesajul lui Katya Fetelor,mai zic ceva si ies(si pe usa si din subiect,ca nu mai am ce zice [:)],nu tin sa am eu dreptate,nu-mi judec aproapele care nu gindeste la fel,e doar o discutie,nu consider un meci in care tb sa cistige cineva) Despre frica de sabloane ,eu mai degraba de cele ale artei ma tem.De ex sint furioasa pe mine ca am avut prejudecati si nu mi-am luat dintr-un magazin de 1 $ un tablouas cu un cocos:era un cocos f viu,cu multa multa culoare,o coada o splendoare,un material ca de ceramica,iesit in relief.Era cam kitch,nu zic, dar si interesant.Si l-am vrut pt camera fetelor,unde si-asa sint cenusarese,mickey mouse-i si alte litere pe pereti,ar fi stat bine un cocos acolo..De ce nu l-am luat?ca l-am considerat arta indoielnica,costa doar 2 dolari(macar si fi costat 5),era-ntr-un magazin ieftin(macar daca era la wallmart),plus made in China,asa ca am plecat.Cu timpul mi-a parut rau,m-am intors la dollarama si nu l-am mai gasit.Ca sa ma-nvat minte,am cumparat un alt tablou:unul cu barci.De data asta mult mai kitchos decit cocosul.In schimb,uite-ntr-un ziar acum ceva timp o sculputura a lui Brancusi care s-a vindut cu vreo 40.000$,m-am uitat bine si era ca o scula:o bucata de lemn,un ceva metalic alaturi.Daca sint libera,recunosc ca piesa nu-mi spune nimic,daca nu,ma extaziez si zic o,ce frumos!Dar ceea ce e de fapt de facut e sa citesc despre sculptura,sa ma informez si sa ma uit la opera cu alti ochi. Asa e si cu credinta.Poti sa crezi ca e suficienta propria perspectiva,dar nu strica sa mai si citesti.(ca in orice alt domeniu,repet). Dorothee,multumim pt pizza (dar niste cirese n-ai?[:)]) V-am pupat![pup]

Katya,asta este Arta,o reprezentare artistica a realitatii care te emotioneaza si iti da astfel o stare superioara celei prin care sesizezi realitatea in mopd obisnuit!

[patou]

Citat:

patou, cand iubesti un om, sa zicem pe sot, ti-e frica sa nu-l dezamagesti? in cazul asta, inseamna ca iti inspectezi fiecare gest, trecandu-l prin filtrul gandirii si premeditand totul ca la carte - de unde intrebarea: cine iubeste in cazul asta? inima ta sau cartea cu reguli? eu cred ca vine natural, din prea plinul inimii, cu incredere totala ca orice ai face (nu intotdeauna perfect, dar asimptotic), esti acceptat si incurajat sa fii tu insati, sa-ti implinesti potentialul.

rational trebuie sa-ti dau dreptate, dar cand ma gandesc mai bine imi dau seama ca daca as fi eu insami fara sa ma autoprelucrez as fi o catastrofa. Daca de ex. daca sotul meu s-ar supara pe mine si m-ar certa cand vine acasa si descopera ca n-are nimic de mancare, casa e vraiste si ca eu am chef de cearta... as protesta si as incepe sa-i explic cat de greu mi-a fost sa stau o zi intreaga cu copilul etc. Insa, cand el vine de la slujba si imi arata ca ma iubeste, in sensul ca ma incurajeaza, imi spune ca mie mi-e mai greu decat lui, imi pregateste ceva de mancare,ma ia in brate, imi asculta cu calm frustrarile, pe scurt imi arata dragostea lui, indirect ma "obliga" sa-mi depasesc conditia si sa incerc sa fiu altfel. Nu pentru ca mi-ar fi frica ca nu m-ar iubi neconditionat ci doar pentru ca asta ar fi singurul mod in care as putea sa-i spun ca-i multumesc si ca apreciez ce a facut pentru mine, pentru ca m-a acceptat asa cum sunt. [url="http://www.pasipecaleacredintei.wordpress.com"]pe cont propriu[/url]

[b.nica]

Patou,daca este asa cum spui inseamna ca esti o femeie fericita pt. ca ai un sot intelept si iubitor! Armonia in familie este asigurata de ambii soti si atunci cand se realizeaza se poate spune ca acea familie merita toate darurile acestei vieti!

[patou]

B.nica, toate suntem fericite, pentru ca toate avem un Tata iubitor, mult mai iubitor decat poate sa fie un om. [flo] [url="http://www.pasipecaleacredintei.wordpress.com"]pe cont propriu[/url]

[patou]

Citat:

asa vad eu, ca omul, in loc sa aiba incredere in cuvantul lui dumnezeu vorbit direct spiritului uman individual, merge pe mana altora care sustin ca aud mai bine ce spune dumnezeu.

Conchita, de ce crezi ca eu nu-s ortodoxa? [:D] (printre altele, evident). Sigur, Dumnezeu ne vorbeste fiecaruia in mod direct, si nu avem nevoie de intermediari intre noi si el. [url="http://www.pasipecaleacredintei.wordpress.com"]pe cont propriu[/url]

[conchita]

Citat:

citat din mesajul lui patou rational trebuie sa-ti dau dreptate, dar cand ma gandesc mai bine imi dau seama ca daca as fi eu insami fara sa ma autoprelucrez as fi o catastrofa. Daca de ex. daca sotul meu s-ar supara pe mine si m-ar certa cand vine acasa si descopera ca n-are nimic de mancare, casa e vraiste si ca eu am chef de cearta... as protesta si as incepe sa-i explic cat de greu mi-a fost sa stau o zi intreaga cu copilul etc.

iarasi, depinde de perspectiva. daca esenta noastra este dragoste, atunci fiinta lenesa si certareata e doar o parte din tine, cea superficiala, egoul. iar esenta e fiinta iubitoare care trece de egoism si ofera dragoste, liniste, armonie, mancare calda pe masa. noi suntem cam ca shrek, care se aseamana cu o ceapa - desfaci foaie cu foaie pana ajungi la esenta. ca sa ajungi acolo, trebuie sa exersezi nu lectura infocata si foame de multime religioasa si de ritualuri, ci tacere absoluta, ca sa poti asculta. abia dupa aceea, stapan pe mesajul primit si cu certitudinea maxima, te poti duce si la mormoni, si la martieni, nimic nu te va schimba, nimic nu te va ispiti in posturi, totul va fi doar o biblioteca plina cu dictionare lasate de dumnezeu pe pamant pentru diversii vorbitori de limbi straine. :-) Katya, nu ca tin sa te leg cu lanturi de topic acuma :-)), dar e o contradictie in povestea cocosului. tu zici ca e bine sa citim, ca de la altii aflam adevarul, da? atunci tocmai lectura despre arta "adevarata" te-a oprit de la a cumpara cocosul. daca ti-ai fi urmat inima, acum te uitai la el pe perete. te-au oprit tocmai prejudecatile - e ieftin, nu e arta, e imposibil ca ceva de 2 dolari sa-ti starneasca emotie. uitand ca, de fapt, Iisus nu a fost imbracat in Armani si nu a condus un mertan, ci dimpotriva, si inima, si portul i-au fost modeste. nu am spus niciodata ca mersul la biserica si lectura religioasa sunt lucruri rele care te indeparteaza de Dumnezeu. eu ma duc la biserica (atunci cand aleg s-o fac), nu pentru ca acolo e singurul loc unde-l gasesc pe Iisus, sau un loc mai bun decat in camaruta mea, ci pentru ca aleg s-o fac, stiind ca oricum e in inima mea la orice ora din zi si din noapte. la Biserica gasesti comuniune cu ceilalti semeni, sunt tainele, etc. desi, daca maresti iarasi distanta focala, imi amintesc ce stupefiat a fost un prieten de-al meu cand m-a insotit odata la ortodocsi aici de curand, de ce tot ies preotii din altar atata. :-)) i-am explicat si eu cum m-am priceput, el fiind plictisit dupa o vreme, eu fiind in transa adoratoare, ca ritualul e un purtator de adevar, nu conteaza cat de comice ti se par scenografiile. e incarcat de emotie si duce in spate sute de ani de credinta. iar daca la inceput a fost doar scenografie, tocmai credinta l-a investit cu adevar. dupa care i-am spus povestea cu cele 100 de maimute. :-)) [url="http://madeinromanika.wordpress.com/"]made in romanika[/url]

[b.nica]

Care este povestea cu cele 100 de maimute?[:I]

[patou]

Citat:

abia dupa aceea, stapan pe mesajul primit si cu certitudinea maxima, te poti duce si la mormoni, si la martieni, nimic nu te va schimba, nimic nu te va ispiti in posturi, totul va fi doar o biblioteca plina cu dictionare lasate de dumnezeu pe pamant pentru diversii vorbitori de limbi straine. :-)

asta-i esenta protestantismului :) daca l-ai intalnit pe Dumnezeu cel viu, si esti mantuit nimic nu se mai poate intampla ca sa pierzi aceasta mantuire. indiferent cate greseli ai face ai certitudinea ca esti mantuit. Tot ceea ce conteaza e atitudinea inimii. te pup, ca ma grabesc sa plec la biserica [:)] [url="http://www.pasipecaleacredintei.wordpress.com"]pe cont propriu[/url]

[Katya]

Conchita,nu ma legi cu lanturi,uite c-am venit!Prejudecati am vrut sa-ti spun ca sint in arta,de-aia am zis de cocos(daca gasesti pe la tine pe-acolo unul,poate mi-l trimiti,dupa ce primesti cartea de la mine[:)]),iar ceea ce se considera prejudecati in religie(ortodoxa)sint adevaruri(desigur dupa parerea mea).Chiar de curind am aflat ca si cea cu hainele-anume ca-i mai bine sa te duci acoperit la biserica-am aflat ca-i adevar,pe pielea mea am aflat:o data ca m-am dus la o manastire chiar cind discutiile erau in toi si m-am trezit cu o maicuta-n fata care mi-a spus sa ma imbrac si alta data,la mine acasa,cind ma pregateam la rugaciune seara si m-am dus la icoana intr-un furou(camasa de noapte)si dau sa incep rugaciunea,ma uit la icoana,incerc un Tatal nostru si nu mergea.Si am stiut ca de-aia n-o puteam spune,ca eram imbracata sumar.Deci nu era prejudecata.Fetele chiar aveau dreptate.Acuma sint sigura ca,daca aleg sa fac una sau alta,n-o sa aleg fortata:daca ma acopar,inseamna ca aleg libera sa fac ceva,daca nu,inseamna ca aleg sa incalc ceva,dar n-o sa ma mai dau cu pumnul in piept ca-i asa si pe dincolo si ca am dreptate. Acuma sa-i zic lui Patou:am venit cu un citat din Biblie(ca la tine nu pot veni fara Biblie[:)]):zice asa in Isaia 53,11:"Dreptul,sluga Mea,va indrepta pe multi".Avem deci nevoie de duhovnic,de preot,de minti mai luminate decit ale noastre care nu sintem neaparat sporiti,Parintii vb de stadii diferite in evolutia spirituala [:)]:de la analfabeti(T Paraian),la incepatori,sporiti si desavirsiti. In Ortodoxie deviza, sa zic asa, ar fi "om prin om se indrepteaza",asa a lasat Domnul,ascultarea:Iisus a ascultat,Fecioara a ascultat("fie mie,roaba ta,dupa voia Ta"),apostolii au ascultat si uite-asa din om in om toti tb sa fim de mina unii cu altii,ca sintem ai lui Hristos.Singur,omul poate cadea nu numai in mindrie,ci si in inselare.De-aia zic ca practica nu-i facultativa... (Despre mintuire,nu mai intru in discutie,ca s-a mai atins deja in raport cu arta,in religii nu ma mai bag,ca aflu ca-s deja mintuita conform tie,Patou...) La biserica,am fugit,o sa ma rog pt voi!La o icoana frumoasa!V-am pupat![pup]

[Elena]

Citat:

citat din mesajul lui patou daca l-ai intalnit pe Dumnezeu cel viu, si esti mantuit nimic nu se mai poate intampla ca sa pierzi aceasta mantuire. indiferent cate greseli ai face ai certitudinea ca esti mantuit. Tot ceea ce conteaza e atitudinea inimii. [url="http://www.pasipecaleacredintei.wordpress.com"]pe cont propriu[/url]

Patou [flo], in primul rand Felicitari pentru botez! am citit la celalalt subiect. Domnul sa te tina aproape de El si la fel tu, sa te tii aproape de Domnul Vietii! Legat de ce spui tu mai sus, eu as trata cu maaaaare precautie aceasta afirmatie "nimic nu se mai poate intampla ca sa pierzi aceasta mantuire." Chiar nimic-nimic? [:)] Nici daca iti traiesti viata in mod lumesc nu o poti pierde? Nici daca nu te lepezi de anumite pacate? Sa citesti in Evrei 6:4-6 ce spune Apostolul Pavel, ca este cu neputinta ca cei care s-au intors la Domnul si au cazut apoi, sa fie din nou primiti in Har. Stiu ca in bisericile din America se predica ce ai spus tu mai sus, mai vin predicatori de pe acolo si pe la noi, dar eu mi-am luat o oarecare rezerva fata de siguranta asta mie-in-suta in mantuirea acordata asa, odata pentru totdeauna. _________________________ [url="http://spune-micevabun.blogspot.com/"]spune-mi ceva bun[/url] [url="http://perlelecopiilor.blogspot.com/"]perlute[/url]