De ce e mai bine ca si copilul sa creasca cu mama

[AB]

Peste ce o zis Conchi mai sunt cateva motive obiective pentru care este drept ca un copil sa ramana cu mama, daca aceea este ok. O femeie in majoritatea timpului isi sacrifica cariera, profesia penru a se ocupa de copil. Bolile, racelile, accidentele, internarile in spital se fac cel mai adesea cu mama. In cazul mamelor care alapteaza orice episod de febra trece prin racorirea cu produse naturale mamicesti. Si daca pana la nastere relatia cu mama era exclusiva, apoi devine relatia preferata. Si apoi ca orice relatie afectiunea se construieste. Daca ambii parinti ajung la opt acasa si spala copilu si-l pun in pat, apai sigur e la fel. Daca unul il duce la scoala, tot acela il aduce, isi face temele cu el si-i e partener de joaca... apai acela e parinte preferat pentru ca-l cunoate mai bine. Si chiar daca copilul e atras de parintele mai absent, prin miile de lucruri mici pe care le invata zi de zi alaturi de copil parintele prezent stie pe ce strune sa cante ca lectiile sa se faca mai repede, camera sa fie mai ordonata si copilul mai politicos. Tot parintele mai prezent, daca e parinte normal este primul care va observa schimbarile petrecute in copil. De la cele fizice la cele sufletesti. Deci in interesul copilul de a deveni un adult responsabil e sa-i lasi alaturi un parinte pe care-l asculta in mod uzual si care poate depista prompt un necaz mic inainte de a deveni prea mare. Un alt motiv este biologic. O femeie poate avea fara riscuri un numar de nasteri intr-un numar de ani. Unele datorita cezarienelor, altele datorita infertilitatii care creste cu varsta si altele din cauza problemelor acumulate pe timp de sarcina. Pe cand un barbat desi are si el niste limite biologice, acestea sunt mult mai laxe. Nici eu nu cred in cresterea o saptamana mie, una tie. Am cateva luni pe an in care-mi vad copii in wkd-uri sau la doua wkd-uri intre doua avioane. Si nu raman doar cu sotul, ci si cu cineva din famile. Dupa acele cateva luni copii deja ne invart pe degete exploatand tot ce facem diferit.

[ruxij]

Citat:

citat din mesajul lui Insider Dovada numarul mai mare de membre are o explicatie foarte simpla ... in lume sunt mai multe femei decat barbati [cool][:D]

Explicatia este gresita pt. ca diferenta dintre numarul de femei si nr de barbati din lume se reduce la 2-3%, in vreme ce proportia de femei pe acest forum e undeva la 95%.

[ruxij]

Cum spune AB, e drept ca si copilul sa ramana la parintele care este mai "prezent" in viata copilului. Mama sau tata. Se intampla ca de cele mai multe ori este vorba despre mama. Asta este raspunsul la intrebarea ta. Tatal dc ia copilul de multe ori nu este mai prezent decat inainte, ci il da spre crestere fie mamei lui fie viitoarei sotii. Care viitoare sotie, dupa cum chiar tu Insider spui, nu ar putea sa il iubeasca la fel ca pe copiii ei. Asta DACA e suficient de nobila incat nu numai sa te ia pe tine divortat si cu "fosti" copii, dar sa te ia chiar cu copii cu tot, stiind ca cresterea lor va cadea cu precadere in sarcina ei. Asa ca eu cred ca intrebarea ta e pur teoretica, in practica apar tot felul de probleme. Barbata-miu, tot asa zice, copilul tb sa stea cu mama. O fi spalare pe maini de responsabilitate? Probabil, dar asta e natura multor barbati.

[A_Iulia]

De ce credeti ca varianta cu o saptamana la mama o saptamana la tata nu este potrivita? Eu cred ca este cea mai buna forma de a impaca si capra si varza si de tine copilul cat mai departe de traumele inerente. Un copil are nevoie de ambii parinti, cu asta suntem toti de acord. Nu intotdeauna o mama poate suplini 100% prezenta tatalui (indiferent daca e vorba de baietel sau fetita), de aceea este foarte important sa se echilibreze in viata copilului, pe cat posibil, prezenta ambilor parinti. In fine, mie imi este incredintata fii-mea pentru ca asa sunt legile in RO. Insa oricand ea doreste (si relativ des), merge la tati. Procentul vizitelor nu e 50%-50%, desi daca ea si-ar dori sa stea mai mult la el, eu nu m-as opune. Acum are 5 ani si in afara de faptul ca taica'su ii cumpara mereu papusi [:D] nu am ce sa comentez, totul este perfect. Ma inteleg cu el referior la orice pozitie pe care trebuie s-o avem in fata copilului (mai putin la cea cu papusile pe care nu rezista sa nu i le cumpere mereu, dar nu cred ca e singurul tata cu slabiciunea asta). Noi am gasit echilibrul in varianta asta, si zau daca nu cred acum ca e varianta perfecta. Stiu ca e dureros pentru un parinte sa vada ca copilul prefera celalalt parinte, in cazul divortului (la mine nu a fost cazul, am divortat cand copilul avea 1 an, deci era normal sa fi fost atasata de mama si nu de tata). Mie mi se par atat de aiurea luptele astea intre parinti pentru custodie, sa tina copilul el, sau ea. Ce importanta are cine il tine? Oricum copilul ar trebui sa hotarasca unde doreste sa stea, cat timp, cum...amandoi sunt parinti, nu doar tatal, si nu doar mama.

[A_Iulia]

Insider, am si o poveste pentru tine, adevarata. S-a petrecut in familia mea (prin alianta). Un copil a fost crescut exclusiv de tata pana la varsta de 6 ani, mama plecase de acasa si se mutase cu un alt barbat de cand copilul avea 1 an si ceva; ea a lasat copilasul in grija tatalui si a bunicii paterne. Mai trecea in vizita sa vada ce face copilul, cam o data la 2 saptamani, poate si mai rar. Cand copilasul a mai crescut (5-6 ani), ea a inceput sa treaca mai des, saptamanal, apoi de 2 ori pe saptamana. Nu a fost nevoie de mai mult de cateva luni ca baietelul sa-si doreasca sa locuiasca cu mama lui, desi isi iubea foarte mult tatal. S-a mutat la mama lui, acolo locuieste si acum (au trecut vreo 3-4 ani de atunci), tatal a fost rupt in bucati de durere dar evident ca nu s-a putut impotrivi dorintei copilului care a dorit sa stea cu mama lui. Se viziteaza mereu, dar copilul a ramas sa locuiasca cu mama sa.

[AB]

Adina pentru un copil mic varianta ar fi ok daca parintii sunt cam la fel de ordonati si sunt atat de respectuoosi unul cu altul a.i. sa discute regulile si sa le aplice amandoi la fel. Asa e ok. Totusi pentru un copil mai mare care merge la scoala nu mi se pare ok. Sau stati in acelasi cartier ca sa nu inebuniti dimineata la scoala. Deja copilul are carti, caiete.... muti o camera saptamanal? Mi se pare complicat si putin probabil sa nu faceti drumuri dus intors pentru caietul cu tema de nu stiu care. De asemenea cu un copil la scoala se repeta o notiune un timp pana e asimilata si eu vad ca daca al meu preia ceva inceput de mine (sau reciproca) se pierde sau se repeta. Plus ca sunt prietenii sau copii din vecini cu care se joaca adesea. Si risca sa nu fie prea prezenti si finalmente izolati. Complicat. Sau va mutati in acelasi cartier la cateva strazi distanta [-;)] Glumeam. Nu o vad ca o solutie generala. Majoritatea cuplurilor divortate nu pot nici macar sa poarte o discutie fara reprosuri, daramite set de reguli comune. Daca merge ce zici tu si la alte varste ar fi minunat pentru fetita ta [flo]

[conchita]

Citat:

citat din mesajul lui AB Adina pentru un copil mic varianta ar fi ok daca parintii sunt cam la fel de ordonati si sunt atat de respectuoosi unul cu altul a.i. sa discute regulile si sa le aplice amandoi la fel. Asa e ok.

sunt subiectiva si influentata de cazul prietenei, poate de aceea solutia mi se pare de cosmar din punctul de vedere al copilului. ca in parabola biblica in care doua mame isi disputau un copil si una a acceptat sa fie taiat in jumate (dreptate pentru parinti). dar mama adevarata in acel moment a spus ca mai bine sa ramana celeilalte (dreptate pentru copil).

[catale]

Insider, l-am intrebat si pe prietenul meu ce parere are el. El isi iubeste copilul la nebunie, fata e viata lui, face totul pentru ea si traieste pentru ea. Fata sta cu mama ei, iar el isi vede fetita conform programului stabilit de tribunal, insa, in functie de dispozitia mamei, reuseste sa o vada uneori de mai multe ori pe saptamana. Si parerea lui a fost ca e normal sa aiba intaietate mama, datorita acelei legaturi explicate de conchita. Da, este feeling, ca doar iubirea pentru copii nu are nimic de-a face cu cerebralul si cu rationalul ! Evident ca eu, ca mama, sunt mai legata de copil, am mai spus la un alt subiect aici, s-a mai dezbatut subiectul tau... exista cordonul ombilical. Eu, ca mama, sunt prima care trec prin modificari fizice, psihice, emotionale, afective. Stii, cand mama gravida e agitata, si bebele din burtica devine agitat. Daca mama e stresata pe perioada sarcinii, bebele va fi unul agitat in primele luni. Daca proaspata mamica e nervoasa, nou-nascutul simte agitatia. Sunt fapte constatate. Altfel, eu, personal, sunt de acord ca, daca cei doi parinti se inteleg, copilul poate sta jumatate din timp la unul si jumatate la celalalt. Si repet, cunosc un astfel de caz iar copilul este foarte fericit asa.

[catale]

Insider, un copil are o singura mama si un singur tata, asa ca explicatia ta cu numarul de femei mai mare decat cel al barbatilor pica. Sa spunem altfel... In cazul in care nu este vorba de vreun parinte denaturat si ambii pot oferi aceeasi situatie materiala si o educatie buna copilului, instantei ii ramane sa masoare atunci iubirea fiecaruia fata de copil, adica sa mearga pe mama natura (interesant cum spunem mama natura) si pe feeling, pentru ca nu mai are ce date sa analizeze si la care unul sau altul sa castige puncte. Dar stii... mamei ii ticaie ceasul biologic cu mult inainte ca barbatul sa devina tata, mama isi iubeste copilul inainte de a-l concepe... Nu prea am vazut barbati carora sale ticaie ceasul biologic. Fata mea are 5 ani. Stii ce voia ea la un moment dat sa se faca cand va fi mare ? Mama.

[A_Iulia]

Conchita, pai tocmai, ca de fapt noi respectam ce doreste copilul. Cred ca e mai neplacut pentru copil sa-si doreasca sa mai stea si cu tata (sau mama), si cineva sa hotarasca ca de fapt nu e cazul. Eu nici nu vad cum s-ar aplica varianta voastra in practica, cand copilul spune ca vrea cu tatal, ce raspunde mama? Ca nu se poate? Ok, de ce? Poate ca o data mai bagi o scuza, a doua oara alta, dar merge asa, la nesfarsit? Nu se prinde copilul ala ca de fapt il minti? Deocamdata fii-mea stabileste cand si unde doarme, totul pare ok. nu stiu cum vom face cand va fi la scoala...habar n-am, o sa ne adaptam din mers, vorba ta AB, ne-om muta in acelasi bloc. [:)]