Complet debusolata

[Adina_4]

Si eu m-am uitat la pozele lui Chris [:D] M-au emotionat cel mai mult 2 dintre ele: cea in care doarme ea alaturi de bebe, cu mana indreptata spre el (dar de fapt, marind poza, mi-am dat seama ca va tineati de mana oarecum! :) ) - daca nu gresesc, era poza 16. Mi-a placut si senzatia ca omul care te-a pozat a simtit si el frumosul situatiei...Si a avut inspiratia sa-l imortalizeze. Mi-a placut si poza in care se vede un capsor mic de bebe in palma sotului..foarte dragut. Zboara timpul..dar macar sa zboare frumos [:)] Si eu ma imprietenesc greu, desi inceputul pare mai mereu promitator. Norocul meu este ca nu-mi plac deloc despartirile (fie ele amiabile sau prin soiul ala de "intelegere mutuala" parca - cand te indepartezi unul de altul prin contacte din ce in ce mai rare). Asa ca am ajuns practic sa am foarte multe cunostinte, asa zisii amici si amice. Sunt mai mult legaturi sociale decat de suflet. Cumva totul e pana la o limita peste care nu se trece. Un fel de obligatie de a sta inafara metrului care delimiteaza spatiul intim al interlocutorului din fata ta. De cele mai multe ori nu e timp fizic de aprofundari, de cultivat relatii. Viata noastra se desfasoara dupa regula prioritatilor, amanand diverse si reordonand mereu lista de actiuni. Am devenit teoretica rau...mai am prostul obicei sa caut exagerat de mult logica unui lucru sau a unei stari de fapt. De parca ar mai conta cauzele...iei efectul si incerci sa te descurci cu el. Ca nu e timp de prostii [:D] Tot la timp ajung [:D] Ideea cu animalutul o rotesc printre protuberantele creierului de vreo 10 ani...nu se poate din mai multe motive. Poate cand voi locui singura[;)], if you know what I mean... Dar citind ideea cu animalutul, zambeam singura pe-aici. Ma gandeam ca am ajuns de-a lungul postarilor asa: initial: iti tb un partener, o sa-l gasesti. Etapa 2: daca nu gasesti un partener, iti tb macar un copil. Etapa 3: daca e prea dificil sa ai singura copil, ia-ti macar un pet. Acum, ca nici animalut nu pot avea, tb musai sa-mi fixez ca obiectiv procurarea unui set de bile chinezesti, de-alea antistress, sa le folosesc cand vorbesc cu prietenul meu imaginar - vreun personaj din desenele animate [:D] Iar rad de mine, dar cateodata mi se pare c-am o viata asa de jalnica, incat nu ma pot abtine sa nu ma iau la bascalie. Si totusi din exterior viata mea arata foarte bine...n-am practic nicio problema concreta privind de-afara. [bang] Pitzinuca, ai dreptate, am cam exagerat cu procentul ala [:D]. Ma gandeam la "incredere" in sensul de ce posibilitate exista sa fac lucruri de care sa-mi fie rusine mai tarziu. Sa ma dezamagesc singura, de ce sunt sau nu sunt in stare. Apropos, nu vi s-a intamplat seara sau a doua zi sau cand aveti un ragaz, sa va para rau ca v-ati comportat aiurea intr-o situatie? Sau ca ati gandit prost despre cineva? Cu invidie, cu rautate, cu graba, superficial? Eu de cand am inceput sa-mi fac analiza, am cam devenit constienta de "calitatile" astea [alcool] Tot la ce spunea pitzinuca, cu "the one"-ul: eu sunt o fire pacifista. Maleabila doar ca sa evit o discutie in contradictoriu. Am oroare de certuri. Nu-s obtuza, las de la mine. Mai ales ca de regula iti dai seama de circumstante, gen: omul din fata mea desi e om bun, e doar in mijlocul unei crize colerice. Sau omul din fata mea isi doreste foarte mult sa iasa ca el, de ce sa-i stric placerea? Sau "stai, c-am si eu partea mea de vina". Daca tot am plictisit auditoriul cu ideile astea fara noima, hai sa raspund si la intrebarile pitzinucei (nu cumva esti un psiholog deghizat? [:D]). 1. De ce cred eu ca starea mea nasoala nu e o drama. Pentru ca nu e.[:D] Este o vaicareala, din pacate. Si o lene de a intreprinde naibii ceva odata, in sensul crearii unor zile mai luminoase. Ca daca eu nu muncesc pt binele meu, atunci cine s-o faca? Sunt constienta ca sunt undeva pe fundul unei vai si ca asta nu-mi face bine, dar am si eu partea mea consistenta de vina. Drame exista la celelalte subiecte (ultimul citit - al unei fete de 20 si un pic de ani, cu 2 joburi, luptand sa se intretina sg, fara familie si partener pe langa ea, ramasa insarcinata. Dilema ei era daca sa tina sau nu sarcina. Asta problema! Ca ambele variante au plusuri si minusuri. Pana m-as fi decis, facea copilul majoratul). Pe mine doar m-au coplesit in primul rand, esecul meu amoros si in al doilea rand, toate intamplarile in materie de dragoste traite de cunoscuti. De cateva luni, toti in jurul meu se cearta, se despart, se insala, divorteaza. Nu poti fi stana de piatra, toate astea te afecteaza. Si cireasa de pe tort a fost partea de forum de aici - cea cu povesti triste.[zid] Eu am doar de gestionat sentimentul singuratatii, atat. Cam fara talent, dupa cum ati putut observa [:D] 2. De ce refuz un psiholog? Pentru ca sunt intr-o stare de spirit prea proasta ca sa ma descurc si cu stressul asta. Prefer sa refulez in alte feluri, vad asta cu psihologul ca pe o corvoada. Si m-am saturat de doctori. De ani de zile ma perind pe la toate fetzele luminate din medicina (nu pt probl asta [:D], pt altele). Daca as scrie o carte (cum imi sugera cineva), as scrie despre multiplele experiente..care frustrante, care hilare...de pacient. 3. La 3 doar tb sa aprob. [:D] In scris nu mi-e jena "sa-mi pun sufletul pe tava". 4. In viata reala e mai complicat: sa zicem ca-i spun prietenei X despre starea mea. Imi da sfaturi. OK. Starea mea nu dispare instant, in 3 zile. Peste o saptamana, iar ii spun cate ceva de starea mea. Ma studiaza atent si compasiv, meditand. Mai imi da niste sfaturi. Trece inca o saptamana, vorbim iar. Ajungem inevitabil la intrebarea "cum mai iti e?". Eu, sincera si urmand teoria deschiderii sufletului, iar ii zic ce stare am. Ea e deja jenata..de unde alte sfaturi noi? Data viitoare, ori nu mai deschide subiectul, ori ma evita. Ajungi la un moment dat sa te simti a 5 a roata la caruta. Omul singur se simte dupa multi ani de singuratate ca un balast..ca un rebut, habar n-am cum sa explic sentimentul. E ca babuta care desi ar putea fi ingrijita de fii acasa la ei, nu renunta nici moarta la a locui tot singura, in casuta ei, pt ca se stie o povara la copii acasa. La fel si pe site. Ma simt prost de atata atentie, pt ca te ajuta oamenii cat pot si ei, iar tu te simti dator sa dai rezultate, sa-ti dispara starea proasta cat bati din palme (sau cat de repede ti-au raspuns ei la postare - adica in 1 zi). E tarziu, maine Adina = zombie. Va pup, filozofam si altadata...[pup] PS: A citit careva cartea "Jurnalul lui Bridget Jones"? E diferita destul de film. Ma rog, e mai ales pentru oamenii fara partener [:D]

[lisaelisa]

Adina, Sentimentul de insingurare l-am avut si eu. A disparut dupa ce m-am maritat. Iar dupa ce am nascut, mi-as dori o zi numai pt mine, dar nu se mai poate.[:D] Mi-ar fi prins tare bine, ca in acea perioada trista sa fi primit sfatul de a vorbi cu un psiholog. Eu discutam cu rudele apropriate ; prietene care sa faca fata acestor trairi, nu aveam. Acum, maritata fiind, am prietene cu care vorbesc despre orice ! Concluzia ar fi, ca unui om deprimat ca este singur, nu stii ce sfat sa ii dai ca sa-l ajuti cu adevarat. Ti se poate oferi un umar pe care sa plangi, dar prietenele tale sunt depasite de situatie, nu ca nu ar vrea sa te ajute. Pur si simplu nu stiu ce sa-ti zica. Nu este pierdere de timp sa vorbesti cu un psiholog. Un psiholog are pregatirea necesara pt a te ajuta realmente. lisaelisa mami de Ancuta [aerob] ingeras iubit si dragalas

[pitzinuca]

adina[flo], voi reveni mai tarziu cu rasouns mai in detaliu la mesajul tau. vroiam doar sa iti spun ca nu sunt psiholog deghizat[:D], dar desi sunt maritata si am si copil, am mers la psiholog deoaresce aveam oaresce depresii, nu aveam incredere in mine, nu imi era foarte familiar ce e ala cuplu desi sunt de 10 ani cu sotul meu... si toate astea mi se trag din copilarie/adolescentza (e un cliseu dar asa e)si din cauza a unui mod de gandire de a trai viata pe care mi l-am format. de asta eu empatizez cu tine destul de mult, si tzin sa iti impartasesc din ce simt vis-a-vis de subiectul asta. si sa stii lisaelisa ca daca te mariti si faci copil nu iti trece deprimarea/depresia implicit. daca nu te cunosti indeajuns, daca nu iti infrunti micile traume (acolo unde e cazul ca nu toti oamenii au probleme de genul asta), si nu neaparat de infruntat dar macar de identificat, daca nu ai un ajutor care sa iti dea niste instrumente sa le stapanesti si sa treci peste ele, poti sa te maritii de 100 de ori si sa faci 200 de copii ca tot n u trece. trece pe moment, dar ele tot vor aparea la un moment dat. b ________________________ "Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

[lisaelisa]

pitzinuca, Eu vorbeam numai despre mine. Adinei, i-am spus ca ar fi bine sa vorbeasca cu un psiholog. lisaelisa mami de Ancuta [aerob] ingeras iubit si dragalas

[Delyutz]

Buna Adina. Da, am citit cartea, si 1 si 2 [:D] filmul nici nu m-am obosit sa il vad dupa vazut niste imagini...parea total diferit si am zis sa nu stric impresia despre carte. In legatura cu tine si hipersensibilitatea ta...o am si eu din plin, mi se reporseaza asta...stiu ca nu este bine sa sufar asa din orice, dar ma gandesc ca daca n-ar fi aceasta sensibilitate si eu as fi diferita fata de ce sunt acum. As fi poate mai "nesimtitoare" tocmai pentru ca nu as putea sa empatizez...ce mai, n-as mai fi eu. Asa ca mi-am asumat sensibilitatea. In legatura cu partenerul la fel...si eu am teama asta de singuratate si din cauza asta poate deciziile pe care le-am luat nu au fost cele mai bune (adica mai bine intr-un compromis de pareri si fel de a fi, decat singura). Ce sa zic, te inteleg perfect...si eu trec prin asta...autoanaliza drastica, scenarii, speranta, frica de singuratate...Si totusi sper ca undeva, candva o sa se rezolve situatia cu un happy end. [pup] Delia

[Adina_4]

:) Da, trebuie sa se rezolve cumva...macar cu un happy end partial. Hmmm...va fi cea mai scurta postare a mea [:D] Sunt obosita rau si am si-o stare de lehamite. Noroc tuturor in dragoste! (Am tot regasit pe forumul de aici ideea cf careia tot capitolul asta cu printul, relatia perfecta & co este o loterie. Asa e! Tot intre paranteze fie spus, ca mi-am adus aminte...celor nou venite pe forum: evitati subiectul Cabotinului - "Cum sau de ce mi-am inselat nevasta" - eu una m-am demoralizat teribil citind paginile acelea). Multumesc pentru postari. [pup]