Casatorii mixte, copii bilingvi/ limba vb. in casa

[conchita]

Citat:

citat din mesajul lui ML Conchita, tu te referi strict la povestea de la masa sau in general? Nu le intorc spatele atunci cand imi povestesc ceva si nici nu-i indrept spre el, daca "nu se simte bine" (ba chiar evit... ii repede). Dar, de ex., atunci cand ii ia langa el sa le citeasca, incerc sa stau departe sau daca ii roaga sa-l ajute cu ceva pe afara, ii las in pace, desi adesea ii ciocane la cap si-mi vine sa ma bag si sa le iau apararea. E rau asa? El cred ca a crescut fara pic de dragoste, intr-o familie cu mama superficial si egoista, nemultumita de barbat... tatal lui lucra pana seara tarziu, practic nu l-a cunoscut (?!!!) decat dupa 14 ani cand, din senin, parintii au divortat (a ramas cu tatal in urma divortului). De multe ori imi spune ca face multe pt. copii, "tatal meu ne vedea doar in weekend, nu mai vorbesc de mers undeva impreuna...". Deci nu stie cum sa fie tata sau crede ca daca au acoperis, haine si mancare buna e Raiul, nu au nevoie de afectiune sau nu stie cum as le-o arate. Si e poate Raiul, in comparatie cu viata lui... uneori ma intreb daca ii iubeste (ha, nu prea imi fac iluzii pt. mine)... in urma cu 3 ani cand s-a imbolnavit a avut o perioada (scurta, din pacate) in care nu se dezlipea de ei, de noi. Pt. 3 luni a fost un alt om. Acum, a revenit, oarecum, la blazarea si nemultumirea de sine si toate, camesa de o viata [q]. [url="http://s100.photobucket.com/albums/m10/40ML/La%20tara%20americana/"]Take joy! (poze)[/url]

da, ML, la faza de la masa ma refeream. nu, nu e rau deloc cum povestesti ca faci, ca le dai spatiul cu tatal lor atunci cand si el vrea, e de bun simt ce spui, asa fac si eu. dar eu nu-s sufletul bun de care aveai tu nevoie in mesajul de deschidere, eu sunt sufletul cinic. si experienta mi-a dovedit ca da, procedezi intr-un fel gandindu-te ca e spre binele copiiilor si al tatalui si de fapt se intoarce exact impotriva ta si a copiiilor...nu stiu ce sa te sfatuiesc aici, altceva decat ce am zis, sa ramai tu insati... eu cred ca tu esti o mama cum rar mai vezi, esti de poveste...ma uitam zilele trecute la pozele tale (din nou!!) si aproape ca mi-au dat lacrimile de duiosie la poza cu fetita ta imbracata in printesa in spatele draperiei folosite pentru teatrul de papusi in umbra. daca am ajuns sa te cunosc virtual cat de cat, as putea spune ca eu cred ca tu ai facut rochita si coronita, dar si draperia!!...e atata dragoste si gingasie in prezenta ta si-n tot ce faci ca eu mi-as dori sa ma infiezi si pe mine. lucrusoarele pe care le faci pentru copilasii tai, toate obiectele acelea frumoase si tandre care va inconjoara, felul cum vorbesti, cum scrii..tu esti MAMA pentru mine... [url="http://madeinromanika.wordpress.com/"]made in romanika[/url]

[blackpanterro]

E bine totusi sa fie si tata inglobat in discutii.Oricat de greu ar fi nu puteti lasa bariera de limbaj intre voi, si el conteaza, toti membrii familiei conteaza. Macar tradu-i din ce vorbiti daca nu intelege, eventual va invata el romana mai bine. Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005) [url="http://picasaweb.google.com/blackpanterro/NewAlbum611081125PM/photo#5210738316991443538"]A ticket to hell has never been funnier[/url] "Friendship is like peeing in your pants, everyone can see it but only you can feel its true warmth."

[Ramona J]

Citat:

citat din mesajul lui ML Ramona, multumesc, nu ma simt deloc asa, ci slaba si tematoare. Copiii insa imi repeta (asa cum numai ei stiu sa o spuna cu inocenta) ca sunt o mamica buna. Este bine cu sanatatea... numai Dumnezeu stie ce-o sa fie pe mai departe. Nu ii convine sa stea cu ei (cred ca-i e teama, desi nu recunoaste) si atat ma bodoganeste, daca incerca sa ma scoata cineva din cuib. Ii ia uneori la rau, in parc sau la prieteni, dar tot a singuratate trage... adica ii ia ca eu sa stau acasa si sa fac mancare sau curatenie sau sa am... liber (carghios este ca eu nu-l rog niciodata, el imi face "cadoul"), nu ca sa se simta bine cu ei. Nu stie si pace, ce sa mai invete la 57 de ani?! [url="http://s100.photobucket.com/albums/m10/40ML/La%20tara%20americana/"]Take joy! (poze)[/url]

Esti exact cum te-a descris Conchita, visul oricarui copil! Foarte bine ca ies impreuna, incurajeaza treaba asta si mai trimite-i in locuri noi. Asa este, poate ca se vor apropia mai mult pe masura ce cresc si copiii - dar pina atunci tot trebuie sa petreaca timp impreuna. Cu cit au mai putine activitati doar ei trei, cu atit mai greu le va fi sa se apropie in timp. Mi-am amintit ca ai mei au mai fost la bowling doar cu sotul (am fost si cu totii) si le-a placut la toti. Sa fie o activitate ce stii ca i-ar face si lui placere (sa nu fie chinul total![:D]) cit de cit. Alteori ne impartim copiii, mai ales ca intre ai mei e oarecare diferenta de virsta si nu se potrivesc la activitati. Poate ii e mai usor si lui asa. Lume multa, oameni putini

[arminad]

ML,eu vad lucrurile altfel decit zic fetele.Eu zic ca n-are nici o legatura ceea ce se intimpla cu limba ce o vorbiti in casa .Am vazut si familii trilingve care sporovaiau cu veselie in cele trei limbi si treceau de la una la alta fara sa se supere nimeni si toata lumea era fericita .Problema e mai profunda si e a sotului doar ,nu a ta sau a copiilor.Nu stiu ce probleme a avut sau are ,cum e ca om ,nu pot sa-l judec .Un singur lucru iti spun ,avind prea multa grija pt el risti sa uiti sa traiesti pt tine si asa cum ai vrea tu .Fii tu insati ,bucura-te de copiii tai,de veselia si exuberanta lor si lasa-l pe el ca e adult sa-si poarte de grija. Ti-am admirat si eu fotografiile si sunt superbe [flo]

[ML]

mQQm, mi-ai dat curaj cu pastrarea limbii, imi foloseste experienta ta. Macar de dragul "Dumbravei minunate" sa nu o uite. Li se umpleau ochisorii de lacrimi cand le citeam despre mama Lizucai). Nu stiu ce-o sa vina mai incolo... este adevarat ca interactioneaza cu ei mult mai mult acum, decat atunci cand erau bebelusi (azi dupa amiaza parca mi-ar fi citit gandurile... i-a luat pe amandoi afara si au pus pamant de flori in doua hardaie, ba cu lopetile, ba cu mainile. Ce fericiti si multumiti erau!). Conchita, inteleg ce-mi spui si incerc sa schimb, ... dar nu prin partile esentiale. Azi, am inceput sa vorbesc la masa in engleza cu ei (nu chiar la orice, mai completam si in romana). Daca de ex. fata vorbea cu sotul si baietelul ma intreba ceva, ii raspundeam in romaneste. La fel, daca D. si K. veneau dupa mine si stateau la povesti. Mi s-a parut un pic cam ciudat la inceput, dar pe copii nu parea sa-i deranjeze si schimbau usor limbile. M-am bucurat ca ii povesteau si lui si, uneori, ei initiau discutia. Sotul era multumit, dar, dupa cum il cunosc, se va ivi altceva, mai repede sau mai tarziu, care sa nu-i convina (fara legatura cu bilingualismul, probabil). Zic si eu ca daca pe ai mici nu-i deranjeaza, el e mai multumit si eu pot sa le citesc seara Apolodor [:)], ne-om descurca. P.S. Ah, am sa te deceptionez un pic... Poza cu fetita printesa nu-i a mea, ci a unei rusoaice, la fel si cea cu baietelul care priveste prin lupa. Le-am pastrat pt. ca au ceva fermecat, de poveste in ele si apoi as vrea sa ma joc candva cu K. astfel, intr-o poza. Coronita am sa-i fac, poate din flori, restul incerc sa improvizez. Da, ce mai este pe acolo le mesteresc... jucarele, jocuri, rar un pic de croitorie... Iertare de "pacaleala". He, am sa-ti spun ca tu m-ai dat gata cu colectia de pietre pt. fetita![:)] [url="http://s100.photobucket.com/albums/m10/40ML/La%20tara%20americana/"]Take joy! (poze)[/url]

[ML]

Adriana, incerc sa fiu mai atenta daca nu intelege si ramane pe afara si sa traduc. Ramona, asa-i, baietelul mai iese dupa el afara cand lucreaza la gard, fetita sta cu mine. Oh, da, fuge ca din pusca de magazine si cumparaturi, locuri aglomerate... Asa ii mai ia la lac sa indoape ratele. Stii, ma gandeam ca a fost si un lucru bun toti anii astia in faptul ca nu conduc (poate singurul). De fiecare data cand se imbolnaveau, mergea si el cu noi la doctor. Altfel nici n-ar fi stiut ca are copii(+/- bolnavi...), mititei fiind. Arminad, nici eu n-am o fire prea pozitiva si vesela si, de multe ori, ma las coplesita de tristete, uitand de copii. Si totusi, in ultima vreme, parca ma "trezesc" mai repede cand le vad fetisoarele zambitoare. De curand am inceput sa-i tin mai des in brate si pupacesc, desi parca nu le vine sa stea linistiti si cuibariti pt. mult timp la 5 si 7 ani. Va multumesc tuturor pt. randurile sincere si calde [pup]. [url="http://s100.photobucket.com/albums/m10/40ML/La%20tara%20americana/"]Take joy! (poze)[/url]

[conchita]

nu ma poti deceptiona, pentru ca tu nu poti deceptiona, obiectiv si in general vorbind, ca Mama. esti speciala, ML. [flo] [url="http://madeinromanika.wordpress.com/"]made in romanika[/url]

[liutzica]

Buna fetelor! Am citit ce ati scris, dar pe rapid, asa incat sper sa nu fi existat situatia mea si eu sa omit. Daca exista trimiteti-ma la recitit:) Suntem amandoi romani, de un an stabiliti in Germania. Niciunul nu vorbim limba germana (eu am inceput sa studiez pe cont propriu, dar pornind de la zero inaintez cam greu, deci se pune ca nu stiu). Sotul meu lucreaza intr-un mediu vorbitor de limba engleza. Fetita are 2 ani si normal cu ea vorbim romaneste. Mergem la o biserica internationala, iar la grupa de copii, doamnele care se ocupa le vorbesc engleza, dar mai mult germana. Intrebarea este: cat de greu va invata fetita noastra limba germana dat fiind faptul ca noi acasa vorbim romaneste exclusiv. Sfaturi cu privire la cum ar trebui sa procedam de asemenea sunt binevenite. Multumesc. Liutzica si ingerasa ei Cristina-Aimee

[ML]

Lia, citeste aici, in linkul pus de Cochita: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=135759 In linii mari, la noi, sotul a vorbit cu ei in engleza eu in romana (nu au avut grup de prieteni si nici la cresa n-au fost). Acum, la gradinita si cls. I-a se descurca f. bine amandoi in engleza, cand se joaca impreuna ba vorbesc in romana, ba in engleza. Citisem mai demult ca pana in cls a II-a ii prind din urma pe restul copiilor. Un alt studiu spunea ca pana prin cls a V a. Baiatul, mai mic, citeste mai bine decat fetita la varsta lui si cred ca se datoreaza cartilor pe care ea trebuia sa parcurga acasa in fiecare seara (era si el atent si prindea din zbor). Succes! [url="http://s100.photobucket.com/albums/m10/40ML/La%20tara%20americana/"]Take joy! (poze)[/url]

[cge]

Si eu si sotul suntem romani, si vorbim romaneste in casa. Dar eu repet frazele cand vorbesc cu copiii, si in romana si in franceza. Poate e o idee, sa vorbiti si voi asa la masa. Caci ptr. copii e f. important sa vorbeasca limba tarii in care stau, sa poata sa se joace cu copiii, sa se descurce la scoala, sa raspunda la intrebari la doctor etc.[:D] ML, si eu ti-am admirat pozele, sunt superbe.[:D] O zi buna, Cristina, mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005