Relatie in impas...

[mamiy]

Citat:

citat din mesajul lui hannen Eu vroiam sa zic exact faza cu "s-au mai vazut de astea" apropo de crescutul a doi adolescenti de sexe diferite in aceasi camera,dar imi era ca imi iau vreo rosie virtuala(bine ca au zis-o altii inaintea mea[:D]) Si acum serios,da` serios,hai sa vad cite dintre cele care nu vad nimic anormal in relatia celor doi(sora-frate) se vad ele insele intr-o asa relatie.Picture yourselves in luna de miere,sau dupa 5-10 ani de relatie cu 1-2-3 copii cum vine sotul obosit acasa si primul lucru care il face incepe sa dea rapoarte la familie sau sor`sii. Ce-a mincat,ce-a *****.Mi se pare absolut aberant.Pai stai baiete,te-am luat pe tine sau te-am luat cu sor`ta la pachet? Ce atitea detalii auzi,pe unde am luat-o cu masina,ce-am mincat,unde am mincat,si de acum in colo ce facem,cu cine m-am intilnit si ce a zis,si ...Ajungi in vacanta "stau draga sa dau raportul sor`mii",stai draga vreo juma de ora si asteapta sa raspunda sotul la chestionarul grijuliei surioare.Mai faci doi pasi,"stai ca suna sor`mea sa-i zic ce am mai facut intre timp". Curind poate vrea sa afle si in ce pozitii ne-am [xinpat] Voua vi se pare normal??Nu v-ar deranja? eu cred ca i-as trimite la origini pe amindoi.Daca va iubiti asa mult,na,ramaneti impreuna in camera copilariei din casa parinteasca,nu mai chinuiti alti oameni linga voi. Si culmea ar fi sa afle peste citiva ani ca si soacra`sa e la fel.Sa vezi atunci distractie![bang] Nu mi se pare deloc,dar absolut deloc normal! Este o relatie abuziva,sora mai mare invatata probabil de cind erau tanci sa-si supraveghieze fratele..si un frate invatat asa,sa dea raportul surioarei mai mari. eu sunt absolut sigura ca nici uneia dintre voi nu i-ar placea,doar ca bravati sa minimalizati problema fetei. Una este o relatie dintre doua surori care vorbesc la tel .de diverse(menu-ul pe ziua respectiva,pampersi,biberoane,vaccinuri etc..) sau intre doi frati care vorbesc de un meci,de-o bere. Dar aici e ceva tare in neregula.Un barbat,viitor sot si tata da raportul in fiecare zi depsre viata lui. Dar poate in viitor oamenii astia au si ei ceva secrete,mi se pare normal,un sot si o sotie cu casa lor cu treburile lor,ea ca sotie ce o sfatuiti sa faca ?Poate avea incredere in el,poate trai cu siguranta ca ce e intre ei,in casa lor ramane doar intre ei si intre cei 4 pereti?Sau se gindeste zilnic "vai l-a sunat sor`sa,oare i-a zis ce am discutat aseara?oare a aflat de planurile noastre?oare...?oare...?" E normal?Raspundeti sincer![:)] ************************************ Whatever happens don`t let go of my hand!

Exact! Perfect! Mai bine de atat n-a zis-o nimeni!Sunt perfect de acord cu tine, Hannen

[iris_2009]

Citat:

citat din mesajul lui trinity2kro Kariguld, da, daca as sta cu o persoana si nu as iubi-o probabil as reactiona in felul descris de tine, dar, vezi tu, eu atunci cand iubesc ma lupt din rasputeri sa fie totul bine intre noi, ca si cuplu, ma lupt pana cand ajung sa spun GATA! nu mai am nici o varianta de incercare - pana simt ca efectiv nu mai pot face nimic. Eu asa vad iubirea(eu sa vad unde greseste celalalt si sa incerc sa il fac si pe el sa vada asta, si viceversa - eu asa vad evolutia); cand spun asta nu ma refer la a accepta acele "mofturi" ale fiecaruia, ca de, suntem oameni si nu suntem perfecti, dar chestiile majore asa le vad, asa le simt.[asia]

Permite-mi te rog sa-ti raspund din perspectiva unei femei care s-a casatorit cu un astfel de barbat, cu diferenta ca relatia asta abuziva o are cu mama lui. Si eu am gandit exact la fel ca tine dar crede-ma sincer ca NIMIC nu se va schimba odata cu trecerea timpului! Ba din contra, acumulati aceste nemultumiri, care nu vor face altceva decat rau pe parcurs. Gandeste-te cum va fi mai tarziu cand vei avea si altele pe cap (copii, casa, cariera), si nu vei mai avea timp "sa lupti" sa te convingi ca merita sau nu sa continui. Am si eu o intrebare. CAND ai fi tu convinsa ca merita sa continui sau sa renunti? Cam care ar fi limita ta......daca o stii, pt ca din ce ai insiruit tu mai sus ar fi trebuit sa treci de mult de limita. Ai cerut un sfat, asa ca iti voi da unul ffffffffff avizat: barbatul asta e IMATUR! Fereste-te cat poti! O familie nu se poate construi asa. Crede-ma, ca stiu ce spun. Ai zis ca multe persoane mai in varsta si cu experienta de viata te-au sfatuit sa il lasi. Stiu ei ce spun! De ce le-ai mai cerut sfatul daca tu continui "sa lupti"? Crede-ma ca am 30 de ani dar am sufletul si gandirea unui batran din cauza unui astfel de om, si mai bine singura decat cu el. E clar ca nu se poate desprinde, si tu niciodata nu vei avea locul pe care ar trebui sa il aiba sotia si eventual mama copiilor lui. Cand apar copiii e si mai greu! E greu sa te desprinzi mai ales ca tu il iubesti atat de mult. Insa gandeste-te bine daca merita. Accepta ceea ce nu poti sa schimbi. Tot tie iti faci rau. Mie mi-a luat mult timp sa accept asta si sa merg mai departe. Sper ca tu nu vei face aceeasi greseala. Numai bine iti doresc si inca ai timp sa gasesti ceva mai bun. Nu se termina barbatii aici. [flo]

[Bluel]

Nu imi place sa dau sfaturi, sfaturile sunt o mare tampenie, pot doar sa observ cateva lucruri, din afara intotdeauna vezi lucrurile mai clar iar deciziile iti apartin, dar nu uita ”Dormim cum ne asternem”: 1. Dupa parerea mea mama lui e responsabila de comportamentul surorii iubitului tau, am impresia ca ea i-a transferat obligatiile ei de mama inca din copilarie iar fata se simte acum amenintata oarecum, se simte ca o mama exagerata careia ii pleaca puiul din cuib, adica simte ca TU ii ”furi” copilul. Astfel de mame fura pur si simplu copilaria propriilor lor copii, punandu-i sa ingrijeasca de fratii/surorile mai mici si nici nu realizeaza cat rau le fac! Am un caz chiar in familie, fata are maine-poimaine 40 de ani, e doctorita si viata personala 0, l-a crescut pe fratele ei, l-a ajutat sa faca o facultate, sa se angajeze si sa se casatoreasca....s-a comportat exact ca o mama! Ce poti face tu este sa-i explici ca tu il iubesti, ca o asiguri ca ii va fi bine langa tine, etc, vorbeste-i exact cum ar trebui sa-i vorbesti mamei lui! [:D] 2. Faptul ca vorbesc tot timpul la telefon, ca isi povestesc unul altuia tot ce fac, ca il ajuta, nu mi se pare un capat de tara, am mai vazut n cazuri, au o relatiefrate-sora foarte stransa, eu si sora mea suntem absolut la fel, ne sunam zilnic si am face orice una pentru cealalta! Deci nu inteleg ce te deranjeaza, tu esti singura la parinti? Asta ar fi singurul motiv pentru comportamentul tau. Tu nu trebuie sa intervii in relatia lor, ca vad ca pe el oricum nu-l deranjeaza prea mult, dar nici nu trebuie s-o placi pe ea si sa fii prietena ei cea mai buna, trebuie doar sa ai o relatie civilizata si atat. Daca vrei sa intrii in familia lui, nu te gandi ca dupa ce o sa te casatoresti cu el, o sa-l rupi de familie, pentru ca vei reusi doar sa-l indepartezi de tine iar el va fugi repede la mama si sora lui! E mai simplu! 3. Problema ta NU e sora lui, ci chiar EL! Pe tine te deranjeaza, de fapt, ca el nu iti ia apararea in fata ei, ca una discutati in private si alta face el de fata cu ai lui, ca esti cam invizibila in casa lor. Asa cum spuneam, el se comporta ca un copil in relatia cu sora lui, nu are curaj sa spuna clar ce gandeste si ce vrea si prefera sa taca...nu vrea sa se certe nici cu tine, dar nici cu ai lui, e cumva prins la mijloc in toata povestea asta. Deocamdata el nu este destul de matur si nici nu iti putem noi garanta ca o va face pe parcurs...Dar eu tot nu inteleg de ce vrei tu sa lupti atata si sa va mutati impreuna? Vrei sa devii tu sora lui? Sper ca totusi ati discutat ca o faceti in eventualitatea intemeierii unei familii si nu asa, de flori de mar, ca tu sa fii menajera lui (ca sunt convinsa ca el nu stie sa faca nimic atata timp cat i-a facut sora si mama lui absolut tot, de, mentalitate romaneasca), ia sa vezi tu cum responsabilitatile si menajul impreuna mai fac sa se duca din iubire...Eu te inteleg pe tine, probabil tu esti pregatita sa faci pasul asta, vrei o familie adevarata, poate si un copil in viitor (eu la 26 de ani nici nu ma gandeam, dar am facut-o in final la 29, ca sa nu ma apuce 30 [:D], deh, gurile rele), dar eu personal rar am vazut ca un barbat la 25 de ani sa vrea astfel de responsabilitati. Ideal ar fi fost sa gasesti un barbat matur, care sa stie ce vrea de la viata, sa se zbata el pentru o casa, familie, etc si eventual sa fie singur la parinti...glumesc, desigur. In final, nu te supara ca iti spun, tu la 26 de ani ai probleme de „baba”, parca ai fi soacra-mea cu cumnata ei ....cand, de fapt, ar trebui sa fii plina de viata, sa iti traiesti frumos iubirea, sa te distrezi, sa iti construiesti o cariera, nu sa te lupti....pentru ce? ca eu tot nu am inteles!

[trinity2kro]

Draga Bluel, 1) Legat de asigurarile date si spuse ei ca eu il iubesc pe el si ca ii vreau binele, deja am facut asta, de cateva ori chiar; si, pe de o parte este posibil sa ai dreptate cu opinia exprimata la acest punct. 2) Legat de faza cu telefonul, asa cum am spus si mai sus, nu este vorba de 2 frati care isi povestesc unul altuia ce vor, ci este vorba de o sora care isi chestioneaza fratele si pentru faptul ca mananca x chestie( exemple am dat destule); el nu o suna pe ea sa o intrebe asemenea lucruri, chestia asta fiind DOAR unidirectionala; precizez, totodata, faptul ca, din spusele lui, si pe el il deranjeaza acest comportament al ei. 3) Eu nu vreau sa imi garanteze cineva ca el se va maturiza pe parcurs, nici nu ar avea cum sa faca cineva asa ceva; nici noi, ca si persoane implicate in aceasta relatie, nu putem sa ne garantam unul altuia asta ( mi se pare aiurea ca cineva sa inteleaga asta din ce am spus eu; eu am cerut sfaturi/ opinii legate de cum as/am putea noi, ca si cuplu, sa rezolvam aceste probleme si cum sa iesim din impasul in care ne aflam). Legat de mutatul impreuna tin sa precizez ca el a venit cu aceasta propunere. Eu cred ca menajul si lucrurile facute impreuna unesc mai mult un cuplu, nu il dezbina. Sunt de acord ca la varsta asta preocuparile ar trebui sa implice si a-mi trai viata(cum spui tu), dar eu iti spun ca, din punctul de vedere al unui om care a fost copil intr-o familie in care mereu barbatul a permis ca altii sa isi bage nasul, eu una prefer sa "rezolv" aceste probleme inainte sa fac pasul de a intemeia o familie cu un om care permite asa ceva. Asta incerc sa fac acum, sa il lamuresc pe el de ce e bine intr-un fel si nu altfel pentru el si pentru noi ca si cuplu, poate viitoare familie. P.S.: Eu am trait intr-o familie in care sotul a permis mamei sale sa se comporte cum avea ea chef cu sotia lui(de cate ori el si mama erau certati, tata dadea mereu fuguta la mamica sa il ingrijeasca si sa il dadaceasca, iar acum daca il lasi singur o zi este pierdut in timp si spatiu cu toate); si, sa fii copil intr-o astfel de familie nu doresc nimanui, plus ca si mama, venita cu sechele din a ei copilarie, era si este jucata psihic de propria-i sora( un singur exemplu: pentru mama eu INTOTDEAUNA am fost o ratata, iar verisorii mei primari au fost cei mai destepti, culti, buni, educati, aranjati, etc). Crede-ma EU am fost mereu la mijloc si in capul meu s-au urcat mereu TOTI, de cand m-am nascut. Ori, eu asa ceva nu imi doresc pentru copiii mei. Acum, daca eu vreau sa rezolv ACUM toate chestiile astea pentru ca noi sa devenim un cuplu cu preocupari normale tie ti se pare gandire de "baba" atunci....no comment.

[trinity2kro]

Multumesc pentru incurajari si sfaturi Iris_2009. Da, poate ar trebui sa il las si sa imi vad de viata, asa cum multi mi-au spus. Momentan vreau sa lupt pentru el si relatia noastra pentru ca il iubesc, pentru ca doresc sa formam o familie mai incolo. Limita, da, mi-am stabilit; poate pare greu de crezut, dar inca nu a trecut de limita, insa nici mult nu mai are daca nu face ceva( asa cum, de altfel, a promis). P.S.: Mi se pare culmea faptul ca la ei in neam mai au un caz de genul asta (mama inca isi spala baiatul pe spate, desi baiatul are 60 de ani si relatia asta abuziva a distrus baiatului 2 casnicii) si, totusi, chiar si la ei in familie se intampla asta. De precizat ca se amuza de nu mai pot pe seama situatiei respectivului de 60 ani si a mamei acestuia, dar culmea e ca si in familia lor fac asta; la alt nivel, dar fac asta.

[Bluel]

Imi pare rau ca aste e tot ce ai inteles din mesajul meu, am zis eu ca ai gandire de baba??? ti-am spus ce am observat eu din afara, undele dintre preocuparile tale fiind de baba, facand o comparatie cu soacra-mea....; mie, dimpotriva, mi se pare ca esti prea matura uneori, de aia ti-am si sugerat sa faci lucruri pe care le faceam eu la 26 de ani, sigur, inteleg, nu putem fi la fel toti, ca tare plictisitor ar fi [:D] De asemenea, imi pare rau ca propria ta mama te-a tratat asa, in general, mamele tind sa isi laude puii in fata celorlalti, chiar daca nu sunt mai cu mot decat altii, e trist, sincer, imi pare tare rau [flo]....am avut si eu cazuri in familia mea extinsa ....si tocmai ca spui ca provii dintr-o familie in care tatal e tot un copil neajutorat si la varsta asta, ar trebui sa iti dea de gandit, sa nu repeti greseala mamei tale, sa faci tot posibilul sa ai langa tine un barbat adevarat....sper, din tot sufletul, sa fie prietenul tau acela! [pup]

[trinity2kro]

[pup]Tocmai de aceea vreau sa se rezolve "chestiile ciudate" acum si nu mai incolo. Daca nu va intelege deloc si nu va face nimic in privinta asta eu voi pune capat relatiei, tocmai pentru a evita ca istoria sa se repete. Refuz ca si copiii mei sa treaca prin ce am trecut, si, inca trec eu. Mai grav e ca...incep sa constientizez ca el, este, de fapt, cam ca maica-mea...nimic din ce fac nu e bine, ma ocup cu "prostii" din punctul lui de vedere; singurul lucru pe care l-am vrut vreodata cu adevarat intr-o relatie de cuplu, si in relatia cu familia a fost sustinere morala, acel "Stiu ca poti" si "Orice s-ar intampla sunt langa tine"

[andrea.z]

Citat:

ce mi se pare mie nesanatos e sa cresti doi copii de sex diferit in aceeasi camera. daca o mai accept la varste mici, incepand cu pubertatea mie una mi se pare de neconceput. din povestea asta eu am inteles c-au impartit aceeasi camera pana la 20 si ceva de ani, ceea ce-i cel putin ciudat si poate, intr-o oarecare masura, justificarea pentru comportamentul excesiv de apropiat al surorii.

Eu am un frate si am crescut in aceeasi camera pana tarziu. Nu mi sa parut absolut deloc nesanatos, la urma urmei suntem frati. Si da... ne schimbam unul in fata altuia, si cand am fost copii am facut baie impreuna. Nu am fost pudici niciodata ca ...vai... ma vede fratele meu... si oare ce o sa creada. Si ...desi nu am fost foarte apropiati ca si copii, adolescenta si moartea mamei ne-a apropiat foarte mult. Acum fiecare este la casa lui, dar vorbim foarte des la telefon, si vreau sa stiu tot ce fac ei (cu nevasta lui) si el vrea sa stie tot ce facem noi, si ne ajutam reciproc cu orice si oricand, fara nici o granita. Mi se pare natural asa, fiind fratele meu. Ar mai fi un mic amanunt, poate intr-un apartament cu doua camere si cu doi copii(baiat/fata) este greu sa-i separi de la o anumita varsta.[:)]

[andrea.z]

Trinity, intradevar sora lui este putin cam autoritara dar asta sa fie cea mai mare problema. Daca il iubesti, si vrei sa ramai impreuna cu el, atunci nimeni, nici sora, nici mama, nici vecina, nici purcelu nu ar trebui sa-ti/va stea in cale. Nu astepta sa rezolve el problema, ca daca ar fi vrut sau ar fi stiut cum problema ar fi fost rezolvata demult. Trebuie sa iei tu atitudine, vorbeste cu ea si lamureste problema, fii categorica, si nu te lasa intimidata. La urma urmei, daca doar ea este problema in calea fericirii voastre... Se vede de la o posta ca nu ai frati, aceasta legatura nu poate fi taiata pur si simplu, asta ar trebui sa o stii dinainte, in schimb poate fi temperata. Eu spun ca incercarea moarte nu are[:D] bebe de 10+ andrea.z style

[mianna]

Citat:

citat din mesajul lui andrea.z ... Ar mai fi un mic amanunt, poate intr-un apartament cu doua camere si cu doi copii(baiat/fata) este greu sa-i separi de la o anumita varsta.[:)]

greu, dar nu imposibil. e drept, cu sacrificarea vietii sexuale a parintilor (asta presupunand c-ar avea una extrem de activa cu copiii in cealalta camera). in mintea mea mi se pare de preferat aceasta varianta, asigurand insa intimitatea polutiilor nocturne ale adolescentului [:)] trinity: el "spune" ca il deranjeaza, el "promite" ca face si drege...numai mie imi par simple vorbe? despre partea cu face si drege, ti s-a mai spus pe-aici ca atunci cand vrei, se poate (ma refer la plecarea din casa parinteasca). iar prima parte - daca intr-adevar l-ar deranja, si-ar aminti ca telefonul are un anume buton, de obicei usor colorat in rosu. eu insa inteleg ca suporta zilnic sau ma rog, aproape, interogatoriul, si ti se plange tie (sau mai bine zis iti da dreptate) ca il deranjeaza. Asculta, priveste si taci!... Din brate fa-ti aripi de fier Si zboara cu ele spre cer!...