Cum sa il intelegi pe cel de langa tine?

[rory76]

Citat:

citat din mesajul lui iulix [i]In ultimul timp m-am tot gandit de ce uneori barbatii nu ne inteleg?[:-/] De ce noi femeile trebuie sa fim mereu langa ei cand au nevoie, iar ei cand noi suntem triste, sau pur si simplu fara chef dau bir cu fugiti? Oare lumea din ziua de azi a devenit atat de insensibila la problemele celor din jur? Oare nu mai avem timp de noi si de partener? Care ar fi rezolvarea la aceasta problema? Voi ce ziceti?[:-/]

Pentru ca in esenta barbatii si femeile sunt foarte diferiti. Am inteles asta destul de tarziu, dupa ce rasucisem pe toate partile problema...de ce sotul meu e atat de insensibil/ Si am gasit intr-o carte ceva care explica tot: "femeia este ca fluturele, barbatul este ca bivolul"... Rezolvarea nu e divortul, decat daca dupa aia ai de gand sa stai singura...daca vrei o schimbare incepe cu tine, nu mai incerca sa-ti schimbi barbatul! Iti dai seama ca, cu oricare altul vei avea aceeasi problema, pentru ca ea pleaca de la tine, nu de la celalalt! Un gand bun pentru tine![flo][flo] "Trust no one!"

[iulix]

Multumesc frumos pentru raspunsuri! Poate ca aveti dreptate si problema este la mine si nu la el! Va pup![flo][pup]

[Guest128_58543]

Eu supun atentiei alta problema: eu incerc sa-l inteleg, dar nu pot. Pentru ca nu ma lasa, pentru ca nu-mi spune ce se petrece, pentru ca in fata mea pastreaza o aparenta? Pentru ca nu poate fi sincer si este extrem de secretos, pentru ca are senzatia ca daca imi spune asta se va intoarce impotriva lui. Subliniez: senzatia. Alteori vine si-mi cere insistent sfatul, se exteriorizeaza excesiv. Cere atentia mea la o anumita problema. De asemenea.... Pe mine ma asculta si ma sprijina, dandu-mi senzatia ca ma intelege. In fata mea spune ca ma intelege, dar la scurt timp, cum prinde ocazia, intoarce impotriva mea ceea ce-i spun, si imi rastalmaceste problema transformand-o in esecul meu, in defectul meu de a nu ma descurca cu anumite probleme. Alteori, cand ii spun de ale mele se enerveaza si devine discursiv, pedagog desavarsit care da lectii de viata, mai ales in cazuri banale. Alteori pur si simplu ma asculta, ma sfatuieste, ma protejeaza. De cele mai multe ori nu-l intereseaza sa auda de problema mea sau eu de a lui si ma indeparteaza, se eschiveaza sau imi inchide de tot oportunitatea unei comunicari reale. Acum... intrebare: de ce se comporta asa? De ce e atat de dual? Eu asta nu pot intelege. E posibil ca ceea ce il roade atunci cand refuza sa comunice cu mine sa fie ceva cu care eu nu as fi de acord sau sunt momente cand pur si simplu are nevoie de "spatiu"? Cum ar fi potrivit sa ma comport? De cele mai multe ori imi vine sa nu-l mai ascult si sa nu-i mai spun nimik despre nimik. Sa ridic un vesnic zid intre mine si el si sa nu-l mai las sa stie nimik, exact asa cum procedeaza el. Sa-i raspund cu aceeasi moneda. Dar nu ca sa-i dau o lectie, sa vada cum e, ci pentru totdeauna. Oare este intelept? Problema este ca indiferent cum ar fi, daca ne convine sau nu, tot trebuie sa avem o comunicare. Pentru simplu fapt ca avem un copil impreuna. Si chiar daca suntem impreuna sau nu suntem interconectati prin interesul nostru pentru binele copilului. Problema este ca eu sunt omul albului si negrului, fara nuante de gri. Adica ori ori, nu doar cand are el chef.

[lisaelisa]

Mai, fetito, Aici este topicul altcuiva. [alcool] lisaelisa mami de Ancuta [aerob] ingeras iubit si dragalas

[Guest128_58543]

intrucat nu ne cunoastem lisaelisa, o sa te rog sa-ti alegi cuvintele cu mai multa diplomatie. Eu nu sunt fetita. Chiar daca e topicul altcuiva, nu vad care este problema unei discutii de principiu cu acelasi subiect.

[Yasmine]

Citat:

citat din mesajul lui noideea Eu supun atentiei alta problema: eu incerc sa-l inteleg, dar nu pot. Pentru ca nu ma lasa, pentru ca nu-mi spune ce se petrece, pentru ca in fata mea pastreaza o aparenta? Pentru ca nu poate fi sincer si este extrem de secretos, pentru ca are senzatia ca daca imi spune asta se va intoarce impotriva lui. Subliniez: senzatia. Alteori vine si-mi cere insistent sfatul, se exteriorizeaza excesiv. Cere atentia mea la o anumita problema. De asemenea.... Pe mine ma asculta si ma sprijina, dandu-mi senzatia ca ma intelege. In fata mea spune ca ma intelege, dar la scurt timp, cum prinde ocazia, intoarce impotriva mea ceea ce-i spun, si imi rastalmaceste problema transformand-o in esecul meu, in defectul meu de a nu ma descurca cu anumite probleme. Alteori, cand ii spun de ale mele se enerveaza si devine discursiv, pedagog desavarsit care da lectii de viata, mai ales in cazuri banale. Alteori pur si simplu ma asculta, ma sfatuieste, ma protejeaza. De cele mai multe ori nu-l intereseaza sa auda de problema mea sau eu de a lui si ma indeparteaza, se eschiveaza sau imi inchide de tot oportunitatea unei comunicari reale. Acum... intrebare: de ce se comporta asa? De ce e atat de dual? Eu asta nu pot intelege. E posibil ca ceea ce il roade atunci cand refuza sa comunice cu mine sa fie ceva cu care eu nu as fi de acord sau sunt momente cand pur si simplu are nevoie de "spatiu"? Cum ar fi potrivit sa ma comport? De cele mai multe ori imi vine sa nu-l mai ascult si sa nu-i mai spun nimik despre nimik. Sa ridic un vesnic zid intre mine si el si sa nu-l mai las sa stie nimik, exact asa cum procedeaza el. Sa-i raspund cu aceeasi moneda. Dar nu ca sa-i dau o lectie, sa vada cum e, ci pentru totdeauna. Oare este intelept? Problema este ca indiferent cum ar fi, daca ne convine sau nu, tot trebuie sa avem o comunicare. Pentru simplu fapt ca avem un copil impreuna. Si chiar daca suntem impreuna sau nu suntem interconectati prin interesul nostru pentru binele copilului. Problema este ca eu sunt omul albului si negrului, fara nuante de gri. Adica ori ori, nu doar cand are el chef.

Eu cred ca iulix a scris aici pt. a primi ea sfaturi, si nu pt. a da sfaturi cuiva. Sa-mi fie cu iertare daca gresesc. >>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena

[alice2004]

Eu inteleg ca Noideea este un "subiect" care da nastere multor contre, dar nu cred ca era cazul, Lisa, de un asemenea raspuns "de sus" !! Doar propovaduim toleranta mereu, nu ? Si bunul simt ! Acum, ca tot am raspuns - Noideea, pai poate chiar este dual ! Si poate ca asa este el, tu singura spui ca uneori iti cere parerea, alteori nu ! Tu i-o ceri lui mereu ?? Ii vorbesti despre TOATE problemele tale ?? Si poate ca este asa pentru ca stie ca poate fi, fara ca tu sa ii creezi prea multe neplaceri ! Nu stiu cum sa spun mai exact, in timp partile unui cuplu ajung sa se cunoasca si sa stie pe ce butoane sa apese fara ca partenerul sa se supere prea tare ... sau deloc ... din ce imi amintesc despre povestea ta, intre tine si sotul tau au fost multe, unele neplacute la care tu nu ai raspuns agresiv ! Poate el chiar crede ca nu este nevoie sa te faca partasa la absolut totul si a construi un zid permanent in jurul tau nu vad la ce ti-ar folosi ! Eu am mai spus, cred ca trebuie sa te linistesti si sa privesti oleaca in jurul tau, sigur ai sa gasesti si alte lucruri frumoase cu care sa iti incinti sufletul ! Sui ca TREBUIE sa aveti comunicare pentru ca aveti un copil impreuna ... uel, poate ca da, dar atunci rezumati-va la a discuta despre cele referitoare la copil ! Eu as spune ca virg comunicarea este absolut benefica nu numai in cazul familiei in care sint copii ! Alice si Andrei Poze [url="http://community.webshots.com/user/alice20041"]2004[/url] [url="http://community.webshots.com/user/maarcesa100"]2005[/url] [url="http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp"]2006-2007[/url][url="http://www.dropshots.com/alice2004"] Filmulete[/url]

[alice2004]

Aaa, si am citit si rascitit postarea lui Iulix ... nu vad unde scrie ca EA doreste sfaturi numai pentru situatia ei ! "De ce barbatii nu ne inteleg ?" ... Daca ma lamuriti unde apare ideea ca postul ei este despre EA si nu despre partenerii care nu se inteleg, atunci imi fac mea culpa ! Alice si Andrei Poze [url="http://community.webshots.com/user/alice20041"]2004[/url] [url="http://community.webshots.com/user/maarcesa100"]2005[/url] [url="http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp"]2006-2007[/url][url="http://www.dropshots.com/alice2004"] Filmulete[/url]

[lisaelisa]

Citat:

citat din mesajul lui noideea intrucat nu ne cunoastem lisaelisa, o sa te rog sa-ti alegi cuvintele cu mai multa diplomatie. Eu nu sunt fetita. Chiar daca e topicul altcuiva, nu vad care este problema unei discutii de principiu cu acelasi subiect.

Pai nu ne cunoastem si nici nu sunt curioasa [:D]. Topicul este al altcuiva.[^] Daca ai o problema, deschide-ti propriul topic, nu bruia subiectul altcuiva. [alcool] lisaelisa mami de Ancuta [aerob] ingeras iubit si dragalas

[Guest128_58543]

Lisa, hai sa lamurim un lucru. Tu nu ai ...competenta, sa ii spunem ... sa moderezi un subiect. Conseider ofensator tupeul tau. Un: "scuza-ma!" ar fi fost mai potrivit in acest caz, in loc sa-mi explici tu mie cum stau lucrurile la acest topic. Subiectul, desi este al cuiva, pune pe tapet problema comunicarii. Nu sunt nici primul user, nici ultimul care, din cauza identitatii de subiect procedeaza cum am procedat eu. Te-am deranjat atat de tare ca am postat? Daca da, puteai sa te rezumi la un PM. In caz contrar, ceea ce ai scris poate fi considerat atac la persoana si este total off topic. Alice, multumesc pentru raspuns. In general nu ma agit vis-a-vis de aceasta atitudine a lui, dar ma supara in interiorul meu. Ma deranjeaza ca el impune cand sa avem un dialog si cand nu, in functie de "anotimp". Acum cateva zile nu suporta nici sa stiu unde este si astazi a sunat de cel putin 4 ori sa-mi spuna fir-a-par ce a facut. Mi se pare enervant sa fi agasant cu a informa pe cineva in legaura cu problemele tale si dintr-o data, in saptamana urmatoare sa ai pretentia sa nu fi deranjat. Este pentru mine o chestie care ma calca permanent pe nervi, ca atitudine si as vrea sa o lamuresc intr-un fel, dar nu stiu cum sa pun problema si sa evit o noua cearta. Pentru ca el va sari ofensat. Plus ca nu stiu ce sa fac. Sa-i inchid canalul de comunicare definitiv (eu asta mi-as dori), riscand sa nu mai am comunicare nici in ceea ce priveste copilul, sau sa-l las sa isi faca damblaua, dar sa ma fac ca-l ascult? Riscul este sa fiu acuzata ca nu ma intereseaza de el. Dar si daca ma intereseaza de el sare ca ars ca ce ma bag eu atat in sufletul lui. Cum o dau la pace?