Cum sa il intelegi pe cel de langa tine?

[alice2004]

"In ultimul timp m-am tot gindit de ce uneori barbatii nu ne inteleg ?" - asa incepea Iulix mesajul ei. Ca sa nu fiu acuzata [:D] ca bruiez subiectul, am sa ma refer la mine - mai intii ! [:D] Nu cred ca barbatii ne pot intelege de fiece data ! Si mai cred ca nu sint perfecti si noi nu putem avea pretentia ca ei sa priceapa TOT ce simtim/suferim/traim noi ! Asa cum nici noi nu ii intelegem pe ei - de ce prefera sa stea cu o bere in fata teveului in loc sa admire teii infloriti si sa se plimbe mina in mina pe aleile insorite ale parcurilor ! La inceputul relatiei mele cu actualul sot, ne intelegeam perfect, credeam eu. Mai apoi timpul a trecut si au aparut disensiuni, noi am imbatrinit, a aparut copilul, timpul pentru noi a intrat drastic la apa, ne-am schimbat, au aparut frecusurile ... si uite asa am ajuns la acel "Dar noi de ce nu ne intelegem ca la inceput ?". De ce el nu mai vibreaza la dorintele mele ca la inceput, de ce eu fac uneori la fel ca el ... Sincer, eu cred ca trebuie sa iesim fiecare in intimpinarea celuilalt si sa constientizam ca nimeni nu-i perfect si fiecare are defectele sale ! Stiu ca uneori e frustrant (nu numai pentru noi, cred eu), dar depinde de expectatiile fiecaruia si de cit de usor se adapteaza (sau nu) situatiei create. Ca sa extrapolez, Noideea, inteleg frustrarea ta, ca intr-o mare parte si eu o experimentez, doar ca poate sotul tau are o problema de ordin medical, daca mood-ul sau se schimba asa de radical de la zi la zi ! Sper sa nu te superi pe mine ... Daca varianta mea este deplasata, si daca tu ai discutat aceasta problema deja cu el si nu ati ajuns la nici un rezultat favorabil, si tu vrei sa iti continui drumul alaturi de el, atunci depinde doar de tine ! Femeile au o mare capacitate in a se adapta si daca pun familia mai presus de ele, atunci merg "with the flow", ca sa spun asa ! Si nu cred ca trebuie sa te faci ca il asculti, ci chiar asculta-l !! Alice si Andrei Poze [url="http://community.webshots.com/user/alice20041"]2004[/url] [url="http://community.webshots.com/user/maarcesa100"]2005[/url] [url="http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp"]2006-2007[/url][url="http://www.dropshots.com/alice2004"] Filmulete[/url]

[babyblue]

mai fetelor... barbatii nu ne inteleg, pentru ca nu e nimic de inteles la prostia femeilor. cand se va inceta definitiv educarea femeilor pe post de utere lacrimogene, poate ca femeile vor invata sa isi vada naibi de treaba lor, sa se concentreze pe ele insele, nu pe barbati si pe nu stiu ce comunicari para extra psihopatice.... s-or fi plictisit si barbatii sa stea cu ugerele de femei atarnate dupe ei si dand din plisc ca niste ciori depresive, vesnic lacrimogene, cicalitoare si dependente de emotii si copchii...ce sa mai intelegea? s-au plictisit... un singur stres mai au si ei, dupa ce biserica le-a dat divortul..pensia alimentara. care intotdeauna este mult prea mare. pt ca dc femeile fac urticarie acuta cand aud ca o surata de a lor vrea un suv, barbatii numai de astea discuta si toti si-ar lua cu placere un suv in loc sa plateasca scutecele copilasilor, dragii de ei.. n-am inteles de ce trebuie sa fie barbatul psihologul tau personal? ca te simti depresiva si anxioasa e de la sine inteles, pleaca din educatia care se aplica sistematic femeilor inca din fasa...dar de ce sa te priceapa barbatul? nah ca s-au inventat forumurile unde sa latri, pardon, sa tastezi pana faci spume..ai si psihologi on line, ba si cursuri de dezvoltare personala on line..si spovedanie la preot on line..ce nu-ti ajunge? nu se lasa o femeie pana nu-si diseca si barbatul parapsihologic...i vrea tandru, sfatos, impaciuitor, psiholog, preot, pediatru si amaratii aia de barbati nu vor decat un suv, un cauciuc nou la bmw, ultimul telefon aparut pe piata si eventual o plasma cat peretele ca sa vada mai bine canale cu firme porno. prea mult exces de comunicare in cuplu, strica.:)) zicea o mamaie de 80 de ani, ma sfatuia demult: barbatul trebuie sa te stie de la brau in jos...pai pentru asta, nenisorule, nu trebuie sa te mai si inteleaga.:)) by the way: tu te intelegi? _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! "Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

[Guest128_58543]

O... da, babyblue, cata violenta verbala la un loc. De data asta te-ai autodepasit. Romana, please!

[babyblue]

eh sa ma baneze atunci, dc disturb linistea forumului. cele mai mari necazuri mi-au venit in viata pt ca am fost educata ca o fata trebuie sa fie: draguta, delicata, sufetista, buna, darnica, intelegatoare, toleranta, sensibila. asta se traduce la maturitate, prostie pe banda, sirop, lacrimi, emotii peste limita acceptabil, depresii, anxietate, extranevoie de comunicare, a trai din vise nu din realitate, speculatii peste speculatii, dileme si chin sufletesc. la multe femei. nu e vb ca barbatii nu ne inteleg, sau noi pe ei, e vb ca femeile, au parte de o educatie care le induce slabiciuni. parerea mea. si acum poa sa ma baneze. _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! "Dorintele neimplinite sunt sursa dramatismului interior. (Cioran)" -

[Guest128_58543]

Babyblue, sa stii ca MARE adevar graiesti (prin scris), chiar daca cuvintele nu sunt intotdeauna cele mai placute, dar ai reusit sa ilustrezi perfect esenta si poate fara acel stil nu-ti iesea atat de bine. Eu ma bucur ca sunt uter lacrimogen. Ma bucur ca sunt crescuta sa fiu de buna credinta. Ma bucur ca sunt crescuta in spiritul de a-mi recunoaste si pastra feminitatea si ca sunt excesiv de iertatoare si toleranta. Ma bucur ca am toata gama de "slabiciuni" si nu am sa abdic de la ele, chiar daca ele imi aduc prostie pe banda, sirop, lacrimi, emotii puternice, cate o perioada mai proasta. De depresii nu pot vorbi, de una poate ...asa vag, cand am pierdut ultima sarcina, dar mi-am revenit repede. Consider ca am nevoie de extracomunicare nu din educatie prost aplicata, ci din nefericirea unei situatii cu care nu ma pot impaca. In rest sunt mandra ca sunt femeie si ca sunt ceea ce sunt. Eu cred ca nu trebuie sa ma neg pe mine si ceea ce ma face sa fiu eu, sau sa neg ceea ce simt sau cum vreau sa fiu doar pentru ca realitatea mea este alta decat cea din vise. Ma uit adesea in jur si vad ca alte femei nu-si atrag necazurile singure, asa cum fac eu. Ceea ce nu-mi convine mie la educatia pe care mi-au dat-o parintii este ca nu m-au invatat sa imi formez un set de principii legat de cui ii permit sa beneficieze de eul meu, de ceea ce ma defineste pe mine. Nu m-au invatat ca daca nu-mi convine ca sunt neinteleasa sau ca nu pot intelege pe cineva e datorita faptului ca nu e potrivit pentru mine si ca am o gama larga de variante. Una dintre optiuni este sa nu mai caut intelegere si sa nu mai inteleg sau sa caut intelegere si sa inteleg pe altii care imi permit. In loc de asta am fost invatata sa imi conserv relatiile (sa dureze, sa le intretin, sa investesc sentimente si fapte pe principiul "ceea ce tie nu-ti place altuia nu-i face"), sa nu sar din floare in floare, sa nu devin o mica tarfulita in cartier si sa nu-i fac pe ai mei de ras avand o conduita nedemna, sa incerc sa fiu monogama, fidela si altruista. Daca stau bine sa ma gandesc astea sunt valorile societatii noastre, de care ar trebui sa ma simt mandra, care ar trebui sa fie un atu in viata mea sentimentala. DAR.... aceste valori nu au fost inradacinate in constiinta tuturor celor cu care interactionam. Cand esti tanar, chiar pana la maturitate cand prinzi oaresce experienta, lovindu-te de netoti, si daca nu ai un simt dezvoltat pentru asta, risti sa nu te pricepi la oameni si sa reltionezi cu caractere deviante. problema principala este ca o relatie se construieste in timp, inceputul fiind de miere. Adevaratele linii caracteristice ale celor cu care interactionezi se vad abea dupa un anumit timp, timp in care tu deja ai investit sentimente si ai oferit, te-ai legat si ai crezut altceva. Cand descoperi ca persoana e de fapt cu totul alta, si daca e si un actor desavarsit... te frigi de nu te vezi si de multe ori e greu sa mai spui pass. O relatie te fura si te trezesti intr-o zi ca duci o viata care nu iti convine. Te lovesti de mentalitati si de realitati dure si varianta cea mai simpla este sa supravietuiesti. Dar ce faci cu frustrarile? Cu dorintele neamplinite? Si aici revin la comunicare, incredere, intelegere, suport. Acestea, enumerate, fac parte din socializare, relationare. Nu mai vorbesc de relationarea intima, unde comunicarea si increderea si intelegerea sunt vitale. Sunt nevoi fara de care nu poti functiona normal. Este imposibil sa traiesti de unul singur, cu tine si izolat sentimental, afectiv, dar totodata sa traiesti intre oameni. Sau poate vad eu lucrurile gresit, generalizez gresit. Sa zicem ca mie imi este imposibil sa traiesc asa. Ori nevoia mea nu poate fi acoperita ca si cum as avea un buton, pus la dispozitia celui cu care imi impart viata, cu care, in mentalitatea mea, imi impart si bune si rele. Ceva gen: "azi vorbim... maine nu vorbim". Pentru ca la un moment dat iti dau una in cap. Ca poate in ziua in care tu te hotarasti sa-mi pui pauza eu am nevoie acuta sa sprijin sau sa fiu sprijinita. Pana la urma comunicarea intre parteneri e musai sa existe, chiar daca pentru asta sunt considerata idioata, enervanta. Hai ca m-am incins. Si pana la urma... poate daca tac ramane "lumea", naibii, fara frumusete de interior ce am. Mama ei de treaba!!!!!!!!

[lisaelisa]

Citat:

citat din mesajul lui babyblue mai fetelor... barbatii nu ne inteleg, pentru ca nu e nimic de inteles la prostia femeilor. cand se va inceta definitiv educarea femeilor pe post de utere lacrimogene, poate ca femeile vor invata sa isi vada naibi de treaba lor, sa se concentreze pe ele insele, nu pe barbati si pe nu stiu ce comunicari para extra psihopatice.... s-or fi plictisit si barbatii sa stea cu ugerele de femei atarnate dupe ei si dand din plisc ca niste ciori depresive, vesnic lacrimogene, cicalitoare si dependente de emotii si copchii...ce sa mai intelegea? s-au plictisit... un singur stres mai au si ei, dupa ce biserica le-a dat divortul..pensia alimentara. care intotdeauna este mult prea mare. pt ca dc femeile fac urticarie acuta cand aud ca o surata de a lor vrea un suv, barbatii numai de astea discuta si toti si-ar lua cu placere un suv in loc sa plateasca scutecele copilasilor, dragii de ei.. n-am inteles de ce trebuie sa fie barbatul psihologul tau personal? ca te simti depresiva si anxioasa e de la sine inteles, pleaca din educatia care se aplica sistematic femeilor inca din fasa...dar de ce sa te priceapa barbatul? nah ca s-au inventat forumurile unde sa latri, pardon, sa tastezi pana faci spume..ai si psihologi on line, ba si cursuri de dezvoltare personala on line..si spovedanie la preot on line..ce nu-ti ajunge? nu se lasa o femeie pana nu-si diseca si barbatul parapsihologic...i vrea tandru, sfatos, impaciuitor, psiholog, preot, pediatru si amaratii aia de barbati nu vor decat un suv, un cauciuc nou la bmw, ultimul telefon aparut pe piata si eventual o plasma cat peretele ca sa vada mai bine canale cu firme porno. prea mult exces de comunicare in cuplu, strica.:)) zicea o mamaie de 80 de ani, ma sfatuia demult: barbatul trebuie sa te stie de la brau in jos...pai pentru asta, nenisorule, nu trebuie sa te mai si inteleaga.:)) by the way: tu te intelegi?

[pk] [:-)))] Bravo ! lisaelisa mami de Ancuta [aerob] ingeras iubit si dragalas

[alice2004]

Babyblue, mi-au placut postarile tale, cu o parte din cele scrise de tine sint de acord ! Totusi, daca barbatii au pretentia de la noi sa fim tandre, sfatoase, impaciuitoare, psiholoage, pediatre, mame, amante, noi de ce nu am vrea aceleasi lucruri de la ei ?? Titlul de utere lacrimogene este nemeritoriu pentru femei, cel putin aceasta este parerea mea ! Bai da uei, sotul meu nu vre SUV, uraste tipul acesta de masina !! Si nici eu nu imi doresc, nu imi place sa conduc ! [:D] Si sa stii ca a schimbat scutecele copilului cot la cot cu mine si isi iubeste baiatul mai mult decit orice ! O fi el exceptia de la regula amintita de tine ?? Si ca tot vorbeam de inteles pe cel de linga tine, chiar nu pricep acest "Bravo !" aruncat de tine, Lisa ! Probabil ai realizat ca sotul tau este asa cum i-a descris Babyblue pe barbati, probabil ca si el a vrut sa o cunoasca de la briu in jos pe domnisoara respectiva, de care povesteai ca ai aflat ! Ce nevoie avea de atita intelegere din partea sotiei sale ?? A, si da, prea mult exces de comunicare strica ... ca excesul excesului siiigur e daunator ! [:D] Eventual si imoral, si poate si ingrasa ... Alice si Andrei Poze [url="http://community.webshots.com/user/alice20041"]2004[/url] [url="http://community.webshots.com/user/maarcesa100"]2005[/url] [url="http://www.shutterfly.com/view/pictures.jsp"]2006-2007[/url][url="http://www.dropshots.com/alice2004"] Filmulete[/url]

[andata]

iulix, nu cred ca poti generaliza cu barbatii care nu inteleg sau femeile care trebuie sa fie mereu langa ei. Sunt oameni si oameni, cu temperamente si caractere diferite. Iti spun din experienta a 17 ani de casnicie ca nu poate fi totul roz, dar ca se rezolva atunci cand exista comunicare. Problema insa e ca nu va exista intotdeauna comunicarea atunci cand o vrei tu, ci atunci cand e bine pentru amandoi. Ca sa iti dau exemple: sunt momente cand fac cate o chestie despre care nu vreau sa vb, sau cel putin nu pe loc. Ma vede sotul mai abatuta, vine sa ma intrebe ce se intampla, eu ii spun ca nimic. Poate e cunoscut si altora "nimicul". Poate ca peste o zi sau doua stam de vb despre asta la o cafea, dupa ce am rezolvat problema sau macar am lamurit cu mine insami ce vreau sa fac mai departe. Si mi-am dat seama ca uneori lucrul acesta i se aplica si lui. Pe noi ne-a ajutat foarte mult cartea "Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus" a lui John Gray. Vei gasi in ea foarte multe lucruri despre comunicare si intelegerea celuilalt si sper sa ai relatia pe care doresti sa o ai cu cel pe care il vei alege sa iti fie aproape. Noideea, cam acesta ar fi raspunsul si pentru tine. In cartea lui John Gray era o explicatie, pe care nu stiu eu cat de bine o pot reproduce, ca atunci cand au probleme, barbatii traiesc ca intr-o grota. Cand au o problema se inchid in grota si pana nu rezolva problema nu ies de acolo. Dupa ce rezolva, sunt dispusi sa vb despre ce au avut. Femeile, cand au o problema, e ca si cum ar fi intr-o fantana. Vor sa iasa la suprafata si sa vb cat mai mult despre asta. Nu vor neaparat raspunsuri, ci doar sa simta ca sunt ascultate si intelese. Daca poti sa faci rost de carte, iti sugerez sa o citesti impreuna cu sotul. Cred ca va imbunatati mult comunicarea dintre voi si deschiderea lui fata de tine. http://ganduri-de-mama.blogspot.com/ http://sites.google.com/site/stylishsurprises/

[lisaelisa]

alice2004, Mai citeste odata mesajul caruia i-am dat quote. Exacerbarea comunicarii si a nevoilor de afectiune din partea partenerului duce la refuzul acestuia. Daca eu as avea un barbat care sa ma sufoce cu atatea cerinte emotionale din partea mea, as obosi cu siguranta, si, tot cu siguranta i-as spune-o franc in stilul meu caracteristic. [:D] Amantele sunt o realitate. Daca ne bagam capul in nisip, nu inseamna ca ele vor disparea. Si nici nu sunt de acord sa ne despartim de sotii care au inselat, daca nu vor cu nici-un chip sa renunte la nevasta pt cine stie ce pipita. lisaelisa mami de Ancuta [aerob] ingeras iubit si dragalas

[Guest128_58543]

andata sunt deacord cu tine ca exista momente cad ai nevoie de spatiu, dar la mine nu se pune problema sufocarii prin comunicare excesiva. Sa nu va inchipuiti ca daca scriu in foiletoane pe forum asa procedez si in viata de cuplu. La mine si la sotul meu nu se prea aplica chestia cu marte si venus, in special ca eu sunt berbec, zodia fiind patrinata de marte. Whatever. Sa n-o dam in diverse. Esentialul este ca eu sunt in general o linie dreapta. Sunt open la dialogul care de multe ori este cuva fantanii de barbate-miu care este extrem de comunicativ atunci cand are probleme care il depasesc. Insa foloseste zidul atunci cand are ceva de ascuns, sau cand considera el ca s-a dezvaluit prea mult si se hotareste sa puna frana brusc, aiurea, chiar si-n mijlocul conversatiei. Sau azi e debordant, povesteste, imi spune si cate tigatri a fumat si imi prezinta cu lux de amanunte ce il roade, lucrurile care il framanta cotidian, planurile lui, ca maine sa-mi spuna ca nu e treaba mea, ca ce ma bag eu in treburile lui, cu toate ca el a initiat discutia si o taie brusc, parca se declanseaza un declik. De exemplu: Acum cateva zile ma suna frenetic, vreo 5 apeluri, sa-mi spuna ca cineva i-a oferit un post. Si ca e asa si pe dincolo si ca il incanta si ca ce sa faca. I-am spus ca vorbim acasa, ca el este singurul care trebuie sa ia aceasta decizie si sa ia in calcul mai multe variante, valente, pe care numai el le cunoaste in esenta lor. Ok, schimbam subiectul si ma suna iar si iar si toaca despre acelasi lucru. Ajung acasa si sta ganditor. Eu il las sa vad ce are si incepe in frenzee sa ma intrebe ce tre sa ia in calcul si-i zic si la un moment dat discutand variantele si cele de luat in calcul, disecate, un salariu mai bun, daca il tine sa faca fata in noul post ca e vorba de ceva foarte dificil, daca i-ar place sa schimbe locul, ce avantaje avea la actualul loc, ce avantaje intrevede acolo, ce pozitie poate ocupa, daca aici unde este mai are sanse de avansare sau daca are perspective mai bune acolo unde vrea sa se mute, cam ce ar putea cere, negocia si multe, multe.... apoi imi tranteste una grosolana. Da ce, tu este capabila, de ce tii de servici? Da aiurea in tramvai. Se supara si-mi intoarce spatele. Il las in plata lui. Schimb subiectul si incerc sa vorbesc de altceva, pleaca din camera, imi vorbeste aiurea. Ca nu e treaba mea, ca nu sunt eu nimeni sa-i spun ce si cum. Sa tac din gura sa-l las in pace. Ca eu nu stiu nimik. Apoi refuza sa vorbim doua-trei zile despre orice. Ok. Il las in plata lui. Nu e treaba mea, vrea spatiu, vrea sa o coaca, se razbuna pe mine ca nu-i convine ce aude. Poate nu ma pricep eu sa port o conversatie si oi batea campii. Tac, imi vad de ale mele. Il ascult daca are ceva de zis in continuare, ca uneori mai are revenri pe subiect, si daca nu zic nimik se supara iar, ca nu sunt atenta la ce-mi spune, ma pune sa repet, ca nu-mi pasa, ca vorbeste singur si iar o ia razna. Cum o dau nu e bine. Daca il sun, ca de ce-l sun. Daca nu-l sun, de ce nu mai dau un semn de viata. Daca il intreb ce a mai facut cu cutare problema, ca ce ma intereseaza pe mine, ca sa-mi vad de problemele mele, daca nu-l intreb ma acuza ca e singur si ca nu are cu cine vorbi. M-a adus la exasperare. Cand e comunicativ eu pot sa-i spun si eu de ale mele. Cand i se pune pe dunga... nu-l intereseaza, e treaba mea, nu vrea sa stie. Aleluia. Ce pot sa inteleg la un astfel de om? Ca indiferent ce fac tot sifonata raman, si frustrata pe deasupra, ca nu am pe cine ma baza cu adevarat.