Ce faci cand nu se mai poate?

[adry2010]

Citat:

citat din mesajul lui iris_2009 n-ai vrea sa stii cat de greu se ia o astfel de decizie mai ales atunci cand exista un copilas, sunt exact in aceeasi situatie, si asa cum a spus cineva mai sus, este nevoie de 2 intr-o relatie.

Ba din pacate, tocmai de aceea am deschis subiectul pentru ca de multe ori am simtit ca sunt in aceasta situatie, doar ca noi inca mai incercam sa salvam. Acum de curand era iar sa se intample "ruptura". Simteam ca nu ne mai putem impaca de loc, desi imi dadeam seama ca totusi sotul meu are, pe langa cele care ma supara, si multe calitati. Ma gandeam ca amandoi iubim copilul si doream binele lui, dar in acelasi timp certurile si stresul dintre noi afectau foarte mult relatia noastra si copilul, care devenise sensibil. Traind sentimentul ca nu se va mai putea daca noi nu reusim sa ne rezolvam problemele, sa ne impacam si lucrurile sa fie bine intre noi, sa ne simtim bine in familia noastra, atunci mi-am adus aminte ca exista si aceasta consiliere matrimoniala si mi-am propus sa nu spun "da" despartirii inainte de a incerca si aceasta varianta. Deocamdata nu am incercat-o, din cauza banilor. Dar daca este, o sa va comunic si voua despre ce este vorba. Numai bine ;)

[July25]

Dupa umila mea parere raspunsul la intrebarea din topic nu poate fi decat unul: PLECI ! Asta daca NU se mai poate. Daca mai exista inca varianta consilierului inseamna ca inca se mai poate face ceva ( cu rezultat pozitiv sau nu, asta depinde ). Eu una sunt prinsa intr-o situatie pe care nu as dori-o nimanui dar din pacate se intampla tot mai frecvent.Nu stiu daca doar stresul este de vina sau faptul ca devenim tot mai egoisti sau un mix din cele doua ( sau mai multe pe care nu le-am enumerat ). Cred ca un topic bun ar fi fost: Cum sa ne convingem partenerul ca avem nevoie de consiliere matrimoniala? Ca aceasta ar putea fi eficienta. Cam acesta este cazul meu. Avem 3 copii ( cel mai mare este doar al meu de fapt, provenit dintr-o casnicie anterioara...deci stiu ce inseamna un divort) dintre care 2 mici: unul de 4 ani celalalt de 1 an si noua luni. Nu am avut si nici nu am nici un fel de ajutor de la nimeni, nici macar de la sotul meu. De fapt el este cel care ma blameaza pentru orice si NIMIC din ceea ce fac nu este bine sau suficient de bine. De 4 ani de zile de cand am nascut fata mijlocie nu am mai dormit mai mult de 2-3 ore pe noapte si astea adunate: 20 de minute acum,inca un sfert de ora mai tarziu...poate o ora intreaga spre dimineata.Sunt extenuata dar sotul meu ia asta ca pe lene.Totul la sfaturile "binevoitoare" ale maica-sii care nu ne da nici un ajutor desi sta la doar cateva statii de masina de noi dar care ma critica crunt ( nu a putut ierta niciodata faptul ca fiu-sau a avut o clipa de independenta si s-a casatorit cu mine in ciuda protestelor ei, ca doar fusesem maritata si mai aveam si un copil si asta, la mentalitatea epocii de piatra, este similar cu a fi ciumata pe cand fii-su era "fata mare")...ca si ea a avut doi copii si facea si dregea de parca eu nu am fost la ea in casa ani de zile inainte de a-l "imbrobodi" pe fii-su si nu am vazut ce insemna la ea curatenia...dar hai sa trec mai departe ca bat in barfa si...chiar nu-mi place. Ideea este ca dupa o cearta crunta cu sotul meu, dupa ce m-am mai calmat,am stat, am analizat si i-am propus aceasta solutie: sa mergem la un consilier matrimonial. A fost de acord imediat si a spus ca face orice sa ne fie mai bine si noua si copiilor. Dar a doua zi a fost in vizita la maica-sa ( ca, apropape, in fiecare zi ) si cand a venit si am reluat subiectul, sa vedem unde si la cine mi-a spus ca pe mine oricum nu ma schimba nimeni ( evident doar eu sunt de vina)si ca sunt bani aruncati pe fereastra ( ghiciti ale cui sunt vorbele ). Asta la mai putin de 24 de ore de cand fusese de acord... Si atunci? Tot acolo o sa ajungem si faptul ca eu am avut initiativa ultimei variante de salvare nu ma va incalzi cu nimic si pe copii nici atat. Si cred ca nici pe el...atunci cand va mai iesi de sub influenta mamei sale...asta daca se va intampla vreodata... Asa ca fiecare cu povestea lui...Nu exista totusi un raspuns universal valabila la intrebarea topicului.

[adry2010]

July25: Ufff, nasoala treaba... Crezi ca ar putea avea rezultate daca i-ai spune franc in fata ceea ce gandesti si anume ca el fusese cu o seara inainte de acord si ca dupa ce a vorbit cu mama lui nu a mai fost de acord? Imi pare ca nu el ia deciziile, ci mama lui. El stie ca tu te-ai casatorit cu el si nu cu mama lui si ca el poate fi in masura sa ia singur decizii? Daca el ia hotari impreuna cu ea, atunci sa-i faca ea copii si tot restul. Zic si eu, crezi ca s-ar putea trezi in urma unul shoc de genul sa-i spui ca asta era ultima varianta sau ca nu mai esti de acord ca el sa ia decizii cu ea, ci cu tine si ca daca nu vrea sa mearga atunci unul din voi isi face bagajele? Eventual el, ca tot mai bine e la mama acasa care face si super curat ;) Doar nu o sa vina batrana sa mai aiba grija de inca o casa ;)

[Crinutz]

Am si eu o intrebare (o pun pt mine :D): credeti ca un consilier matrimonial sau un psiholog te poate face sa iubesti din nou persoana de langa tine, desi acum nu mai simti nimic ? "Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"[flo] [url="http://travel.webshots.com/album/573223612vBpPcE"]Bodrum Aegean Dream resort 2009[/url] [url="http://travel.webshots.com/album/573221650angsLU"]Canakkale[/url] [url="http://community.webshots.com/user/Crinutz"]Grecia 2006/2007[/url] [url="http://good-times.webshots.com/album/574759133yeetzI"]Thassos 2009[/url]

[accept92]

Citat:

citat din mesajul lui July25 De 4 ani de zile de cand am nascut fata mijlocie nu am mai dormit mai mult de 2-3 ore pe noapte si astea adunate: 20 de minute acum,inca un sfert de ora mai tarziu...poate o ora intreaga spre dimineata.Sunt extenuata dar sotul meu ia asta ca pe lene.

Scuza-mi indiscretia dar pot sa intreb si eu ce faci noaptea de nu dormi? Inainte de a face altii ceva pentru casnicia ta ar trebui sa faci in primul rand tu ceva pentru tine.

[adry2010]

Citat:

citat din mesajul lui Crinutz Am si eu o intrebare (o pun pt mine :D): credeti ca un consilier matrimonial sau un psiholog te poate face sa iubesti din nou persoana de langa tine, desi acum nu mai simti nimic ?

Poate nu o fi chiar magician. Dar eu ma gandesc la urmatoarele situatii: 1. Candva ne-am iubit, am nutrit sentimente placute, eram fericiti, il consideram pe cel de langa noi persoana potrivita. Cu timpul, din cauza grijilor, stresului, am uitat iubirea, am uitat sa ne mai uitam la partile bune care ne faceau fericiti, a m inceput sa punem accent pe partile rele, manati de frustrari si fiecare partener se schimba influientandu-l si pe celalat si toata relatia. Eu cand ma gandesc la varianta consilierului cred ca el fiind specializat pe relatii, ne poate ajuta sa ne dam seama care au fost lucrurile care ne-au determinat sa ne schimbam, sa le infruntam, sa incercam sa le rezolvam, revenind astfel sa ne aducem aminte de sentimentele placute care ne-au unit, de partile bune ale fiecaruia, ajungand sa ne schimbam iarasi din oamenii in care am ajuns din cauza problemelor si a indepartarilor cauzate de ele. Uneori pot fi si probleme de cominicare, uneori nu stim sa punem pe tapet exact ce ne deranjeaza. Sau, de exemplu, in cazul sotului aflat inca sub fusta mamei sale, poate un astfel de consilier sau psiholog poate ajunge la mintea lui si sa-l faca sa constietizeze ca a ajuns la maturitate si ca este cazul sa ia singur decizii alaturi de familia sa, ca asta este cursul normal in viata, ca puiul isi ia zborul din cuib. 2. Daca se ajunge la concluzia ca nu se mai pot iubi ca la inceput, cel putin stiu ca au incercat si cu un ajutor specializat. Pe langa asta, ca si la un curs, cu ceva tot trebuie sa ramai. Un astfel de om ar trebui sa stie sa va atraga atentia la problemele care au intervenit, la motivele pentru care v-ati indepartat, cum le-ai fi putut rezolva din timp, sau cel putin sa va dati seama despre sine ca asa sunteti, sa nu cereti de la sine sau celalalt ce nu poate fi. Ma gandesc ca daca nu va mai ajuta in relatia momentana, lucrurile dezbatute va pot ajuta in viitoarele relatii. Ar fi interesant de aflat parerilor catorva persoane care au fost la consilier/psiholog.

[Iasmin08]

Adry 1. dragoste cu sila nu se poate. Daca nu te mai iubeste, poti sa tragi de nu mai poti la caruta, ca nu te va iubi.. 2. oamenii nu raman nici sufleteste si nici trupeste identici ca atunci cand intra in casatorie. Evolueaza si baiul e ca de multe ori evolueaza separat, in directii diferite.. La 10 ani de la cununie esti psihologic si sufleteste cu totul alta decat la momentul de acum 10 ani. Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

[adry2010]

Eu nu cred ca dragostea dintr-o familie inseamna acel sentiment adolescentin. Sunt si cazuri in care se intampla asta. Dar, acolo unde trec anii si caminul ramane stabil, vorbim de o altfel de dragoste sau o altfel de lagatura. Nu mai este acea super pasiune, intervine respectul, sentimentul de stabilitate, compatibilitatea, intelegerea, micile sau marile compromisuri, pasiunea se transforma intr-o altfel de iubire. Parerea mea este ca daca pe linie mare fiecare partener se simte ok in acea relatie, se simte bine vis-a-vis de sine si are sentimentul ca totul merita, ca este stabil si nu este o "greseala" sau o "greutate", o "neplacere" atunci nu sunt motive de ingrijorare. Se poate dezvolta mult subiectul despre ce inseamna cum ar trebui sa se simta sau se simt partenerii dupa multa vreme intr-o casnicie si ce este important ca aceasta sa fie ok, sa dea sentimepntul de implinire, chiar daca, asa cume in viata, mai sunt si momente grele.

[A_Iulia]

Citat:

citat din mesajul lui buli da, Adina, asa gindesc si eu [flo] si ala e momentul adevarului: baga sau nu cheia in contact? [url="http://www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag"]@[/url]

Pai ii iei mana lui in mana ta si ii arati exact cum sa faca [:)]

[Guest128_58543]

io cred ca daca se duce dragostea, poti sa faci si tumbe ca nu poti sa salvezi nimik. E adevarat ca incercarile sunt eliberatoare si te ajuta sa accepti esecul unei casnicii, dar in final tot acolo se ajunge, e chestiune de timp si de pregatire sufleteasca sa treci prin chinurile divortului. Dar eu cred ca divortul este cheia catre eliberarea a doua suflete chinuite. Decat impreuna chinuindu-se reciproc, mai bine separati si linistiti. Eu divortul l-am perceput ca pe o usa inchisa in urma trecutului neplacut, ca pe o sansa catre un posibil viitor mai bun. Daca mai pierdeam energie si timp le iroseam degeaba. Dar inainte sa plec m-am asigurat ca epuizasem toate caile posibile, in limita in care mi-a fost permis de catre el. Iar cand am acceptat la nivel mental ca nu se mai poate am spus "gata" si am cautat sa imi cladesc viitorul meu si al copiilor in alte dimensiuni decat cele catre care visasem pana atunci, la care sperasem pana atunci. Totul tine de acceptarea faptului ca pana acolo a fost posibila casnicia. Pentru ca am considerat ca o relatie, indiferent ce forma imbraca ea este menita sa subziste doar atat timp cat iti este benefica. Cand lucrurile nu mai merg.... cauti implinire in alta parte, la altcineva. Intrebai adry daca merita copiii tot chinul si toata complicatia de dupa. Pai.... eu am tratat-o ca pe o tranzirie catre o alta forma de trai. Asa cum exista dezavantaje ale cresterii unui copil intr-un mediu care il afecteaza, cum ar fi casnicia disfunctionala, asa exista si avantaje ale triului de dupa, si cred ca fiecare parinte este capabil sa masoare riscurile si la mine, cel putin, dezavantajele din timpul casniciei erau mari, iar avantajele rezultate in urma divortului au facut sa merite alegerea facuta. La mine, de exemplu, copilul nu plange in spatele usii cand pleaca taica-sau, ci se bucura ca vine acasa din asa zisa excursie pe la ta-su. Petrece timp mai mult si mai pretios cu taca-sau acum de cand suntem despartiti si ne vede permanent linistit pe amandoi. Dezavantajul e ca ar vrea sa ne vada pe amndoi in acelasi context, in acelasi spatiu si timp, dar pe pricipiul ca nu le poti avea pe toate in viata, asta nu e o nenorocire. Copilul este fericit si bine, iar eu i-am dat un exemplu de demnitate in legatura cu felul in care tre sa se rapoteze ea la relatiile dintre barbat si femeie si cred ca ea intelege ca totul este spre binele nostru al tuturor.