Ce faci cand nu se mai poate?

[Basilique]

stiu ca nu e frumos sa raspund la o intrebare in numele altcuiva, car cum poate fi intrebata o mama cu trei copii ce face noaptea de nu doarme? Poate ca plange copilul, poate ca de atata umblat dupa copiii aceia (care copii sunt mici, trebuie impacati, hraniti, plimbati, despartiti cand se bat, supravegheati, culcati) in timpul zilei a ramas bucataria nestransa si mancarea pe maine negatita, poate mai sunt rufele de scos si intins si altele de bagat (ca la trei copii merge masina de spalat non stop), poate ca trebuie sa te speli pe cap pentru ca ai inceput sa mirosi, poate ca trebuie dezghetat frigiderul pentru ca pocneste, poate poate poate atatea lucruri si timpul zboara ca si cum nu ar fi, se face doua noaptea si ala mic urla ca vrea lapte / ceai / il dor dintii si iar nu dormi si iar te scoli si tot asa. Nu toata lumea are noroc de copii care sa doarma noaptea. Si cand ai noroc de asa ceva, nu mai ai tu timp sa dormi. Nu mai condamnati, nu e chiar asa de usor cu mai multi copii. Cand raman doar cu unul, zic ca sunt in vacanta. Plec ca plange. BA.

[accept92]

Citat:

citat din mesajul lui Basilique Poate ca plange copilul, poate ca de atata umblat dupa copiii aceia (care copii sunt mici, trebuie impacati, hraniti, plimbati, despartiti cand se bat, supravegheati, culcati) in timpul zilei a ramas bucataria nestransa si mancarea pe maine negatita, poate mai sunt rufele de scos si intins si altele de bagat (ca la trei copii merge masina de spalat non stop), poate ca trebuie sa te speli pe cap pentru ca ai inceput sa mirosi, poate ca trebuie dezghetat frigiderul pentru ca pocneste, poate poate poate atatea lucruri si timpul zboara ca si cum nu ar fi, se face doua noaptea si ala mic urla ca vrea lapte / ceai / il dor dintii si iar nu dormi si iar te scoli si tot asa. Nu toata lumea are noroc de copii care sa doarma noaptea. Si cand ai noroc de asa ceva, nu mai ai tu timp sa dormi.

A avea un copil care doarme noaptea nu e o chestie de noroc!!! In rest nu comentez, fiecare isi are viata in propriile maini si face ce vrea cu ea. Sper doar ca postarea ta sa nu sperie vre-o tanara femeie sugerandu-i ca asa arata viata cu copii.

[iris_2009]

Ok, revin si eu asupra subiectului. Adry, si eu am discutat cu sotul meu despre un consilier specializat in terapie de cuplu, a fost de acord, insa tot din acelasi motiv ca si tine nu am ajuns acolo. Lipsa resurselor momentan. Pe mine m-a intrigat insa modul in care ai prezentat tu cazul celor doi apropiati ai tai, si ca ai fost foarte mirata ca nu au incercat totul. Si revin cu intrebarea: de unde ai sarit cu ideea ca nu au incercat tot ce se putea? Ajungi uneori la momentul in care iti dai seama cu tristete ca oricat te-ai da peste cap si oricat ai incerca sa faci sa fie bine, pur si simplu nu se poate sa muti muntii din loc si pur si simplu trebuie sa accepti faptul ca exista lucruri pe care nu le poti schimba. Tu chiar crezi ca vei avea mereu energie sa faci lucrul asta de un infinit de ori, cum spui tu ca ajungeti la momente cand gata, vreti sa va despartiti, tocmai pentru copil! (Nici nu realizezi cat rau ii poate face unui copil atmosfera tensionata din casa!) Ca apoi sa reveniti asupra deciziei si tot asa. In ritmul asta nu rezista nimeni si te intrebi ce rost are pana la urma. Sunt de acord ca pentru a intretine o relatie, o familie, trebuie uneori facute compromisuri, mai trebuie sa lasi de la tine, discutia e foarte lunga, dar cheia este sa isi doreasca amandoi. Din modul tau de a prezenta problema transpare faptul ca cei doi de care vb tu au pus punct la primul hop, fara sa incerce sa lupte. Ideea e ca da, acel consilier matrimonial poate ajuta sau nu. S-ar putea chiar sa se descopere dupa intalnirile cu el ca nu mai este nimic de facut. Deci raspunsul la intrebare este ca da, un consilier matrimonial clar poate ajuta si chiar s-ar putea sa ajute o persoana sa isi dea seama ca intr-adevar a facut totul dar ca efectiv nu se poate. S-au scris o multime de articole pe tema divortului si toate au un numitor comun: este traumatizant, din orice punct de vedere l=ai privi. Cred ca cel mai dureros dar si eliberator moment este cel in care iti dai seama ca ai facut tot ce se putea si nu cred sa existe persoana (care sa fi tinut intr-adevar la familie) care sa nu fi incercat toate posibilitatile de a salva familia de la ruptura. Numai bine.

[Bee]

Adry, m-a cam rascolit prima ta postare. Daca tu simti ce ai scris acolo, sincer imi pare rau, fiindca suferi foarte mult. SI trudesti mult si lupti mult (multe cuvinte incarcate de greutate, ca sa descrie un parteneriat, un contract, o relatie sau ce altceva se poate spune despre ceea ce urmeaza marii Taine a casatorie). Nimeni nu merita sa sufere intr-o casnicie de dragul sotului, copilului sau din cauza obisnuintei ori de groaza complicatiilor pe care le-ar aduce un divort. Nu mai iubesti sau nu mai esti iubit, inseamna ca relatia s-a incheiat. Nu cred ca un consilier matrimonial mai poate rezolva asta. Daca problemele sunt la nivel de comunicare, acolo e altceva, dar trebuie sa exista dorinta si deschidere din partea ambilor parteneri. Si noi am avut momente in care EU am crezut ca nu avem sanse sa mergem mai departe. Si singurul lucru care m-a impins inainte a fost iubirea (nu copii, casa, obligatiile. Astea toate iti dau putere, dar nu pot sa faca o relatie sa functioneze). N-am ajuns la consilier, psiholog din lipsa de bani. Cand eram deja disperata i-am zis barbatului mai in gluma mai in serios "dam bani sa mergem la consilier, ca sa aflu ca vrei sa divortezi si ca nu ma mai iubesti? asta poti sa o afli si singur si poti sa mi-o spui direct" PS. La al treilea copil, esti deja antrenat sa dormi foarte putin. Daca inchid ochii si dorm 3 ore legat mi se pare un rasfat. Bine ca nu ma rasfata astia mici prea des. M-ash putea obisnui. Ana Teodora (22.12.2005), Razvan Dimitrie (26.10.2007) si Petru Octavian (11.08.2009)

[oana_lex82]

Buna tuturor! Vreau sa postez aici mesajul meu, nu ca al unei sotii si mamici ci din punctul de vedere al unui copil care a trait fara tata datorita unui divort foarte timpuriu al parintilor. In afara faptului ca un copil ai carui parinti sunt divortati poarta o stigmata la scoala si in mediul social(prieteni), nu mai vorbesc ca e greu pt un singur parinte sa asigure unui copil ceea ce pot oferi doi parinti, e foarte dureros ca de regula barbatii uita ca au un copil undeva...si nu e vorba de bani, ci de un telefon din cand in cand...al meu tata nu stie cati ani am,stie atat de putine lucruri cu toate ca toata viata m-am straduit sa ma apropii de el, dar fiind recasatorit si avand inca un copil din acea casatorie, nu-i mai pasa de mine... De curand am devenit mamica, am un baietel de o luna si trei saptamani...tata inca nu stie ca e bunic...de 3 ani de zile n-a mai dat nici un semn de viata, iar eu am obosit sa fac mereu primul pas spre el, il simt ca e rece distant si parca din fiecare conversatie il simt ca parca considera ca vreau ceva de la el...bani nu vreau, ca ne descurcam binisor...as vrea sa nu mor inainte de a spune "tata" si sa simt intr-adevar ceva cand pronunt acest cuvant...il iubesc ff mult pt ca nu l-am avut...dar ma doare extrem de tare indiferenta lui...Copilului di a doua casatorie i-a oferit tot:sansa de a face o facultate la zi, o masina de lux, o casa...iar mie nici macar un telefon de sarbatori...n-as fi vrut mai mult...as fi vrut sa stiu ca se mai gandeste uneori si la mine...mi-as fi dorit sa ma iubeasca..sa ii pese... Ganditi-va de doua ori inainte sa spuneti Adio! copii sufera cel mai mult...oricate ai avea pe lumea asta...sa iti lipseasca un parinte e cea mai mare durere si nici zambetul propriului tau copil nu te poate face sa uiti asta...Sper ca macar copilul meu sa aiba parte de O FAMILIE!!! o sa lupt mereu pt asta! Va pup pe toate[flo]

[szivarvany]

Citat:

citat din mesajul lui oana_lex82 Buna tuturor! Vreau sa postez aici mesajul meu, nu ca al unei sotii si mamici ci din punctul de vedere al unui copil care a trait fara tata datorita unui divort foarte timpuriu al parintilor. In afara faptului ca un copil ai carui parinti sunt divortati poarta o stigmata la scoala si in mediul social(prieteni), nu mai vorbesc ca e greu pt un singur parinte sa asigure unui copil ceea ce pot oferi doi parinti, e foarte dureros ca de regula barbatii uita ca au un copil undeva...si nu e vorba de bani, ci de un telefon din cand in cand...al meu tata nu stie cati ani am,stie atat de putine lucruri cu toate ca toata viata m-am straduit sa ma apropii de el, dar fiind recasatorit si avand inca un copil din acea casatorie, nu-i mai pasa de mine... De curand am devenit mamica, am un baietel de o luna si trei saptamani...tata inca nu stie ca e bunic...de 3 ani de zile n-a mai dat nici un semn de viata, iar eu am obosit sa fac mereu primul pas spre el, il simt ca e rece distant si parca din fiecare conversatie il simt ca parca considera ca vreau ceva de la el...bani nu vreau, ca ne descurcam binisor...as vrea sa nu mor inainte de a spune "tata" si sa simt intr-adevar ceva cand pronunt acest cuvant...il iubesc ff mult pt ca nu l-am avut...dar ma doare extrem de tare indiferenta lui...Copilului di a doua casatorie i-a oferit tot:sansa de a face o facultate la zi, o masina de lux, o casa...iar mie nici macar un telefon de sarbatori...n-as fi vrut mai mult...as fi vrut sa stiu ca se mai gandeste uneori si la mine...mi-as fi dorit sa ma iubeasca..sa ii pese... Ganditi-va de doua ori inainte sa spuneti Adio! copii sufera cel mai mult...oricate ai avea pe lumea asta...sa iti lipseasca un parinte e cea mai mare durere si nici zambetul propriului tau copil nu te poate face sa uiti asta...Sper ca macar copilul meu sa aiba parte de O FAMILIE!!! o sa lupt mereu pt asta! Va pup pe toate[flo]

SI a cui e vina ca nu a putut si nu poate fi un TATA dtpdv ??? E vina divortului ??? Sau a cui ??? Daria & felina fioroasa[zana] [url="http://family.webshots.com/photo/2321998890059491989vxhdzf"]GIULIA(2004 08 16)[/url] cu [buburuza] [url="http://good-times.webshots.com/photo/2581961910059491989nGUHDr"]Sela[/url] _____________________"Meglio sole, che mall`accompagnate !" [url="http://www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=I Love DC&page=3"]Avem foto in concurs si acum ne laudam[/url][:D]

[madyrizi]

oana_lex82, povestea ta este identica cu a mea: un tata indiferent, absent din toate amintirile si clipele fericite sau nefericite din viata mea. concluzia mea: nici nu vreau sa-l vad. inseamna ca mama mea a avut dreptate sa divorteze. un om care este indiferent fata de copilul lui nu este un om cu care mama ar fi putut face o casnicie fericita. o cunoasteam pe mama (intre timp a decedat) si stiam asta si am apreciat asta. acum vrea sa ma cunoasca, sa-si cunoasca nepotii, dar nu are curaj. intreaba la nasii mei de botez, care-i sunt prieteni, dar la mine nu indrazneste. nu il pedepsesc pentru ce a fost intre parintii mei, il pedepsesc pentru ce nu a facut pentru mine, pentru clipele cand aveam nevoie de el si nu a fost langa mine. pentru momentul cand a murit mama mea, a stiut si nu mi-a dat un telefon. de asta consider ca parintii mei au facut bine cand au divortat. cu asa om nu se putea face o casnicie fericita. Mami [9cer]de [baietel][url="http://www.pregnancy-duedate.com/tickers/z7m2069icppvwhff.png"]Mihai[/url] si[url="http://www.pregnancy-duedate.com/tickers/3n5z7sh3szzc8t5z.png"]Alex[roker][/url] [url="http://2.bp.blogspot.com/_3JDvL7CfdCE/S__wCJd8yZI/AAAAAAAAAY8/q8NmRvqr2XA/S240/P1010344.JPG"]AlexsiMihai[/url] [url="http://2.bp.blogspot.com/_3JDvL7CfdCE/TAAL1KuzY5I/AAAAAAAAAZE/56wJxNat0xE/S240/P1010500.JPG"]AlexsiMihai[/url] www.dianalaura.wblog.ro

[ilia_99]

crinutz, un consilier nu te poate face sa-ti iubesti din nou partenerul. te poate ajuta insa sa comunici mai bine cu el, sa inveti sa-l asculti, sa inveti sa-i transmiti mesaje mai clare despre tine, despre ce vrei, ce simti.. iti poate demonstra ca inca il mai iubesti, desi tu nu mai vezi asta.. as vrea sa va mai fac o precizare. pt iris si nu numai, ca am auzit-o des. cind apare ideea mersului la terapie, desi rational cel care va face subiectul terapiei accepta ca acest lucru este necesar, in subconstient incepe sa se protejeze. iti trebuie mult curaj sa lasi garda jos in fata unui strain si sa-i arati toate laturile tale, chiar si alea intunecate si neplacute. este ceea ce psihologii denumesc "rezistenta". si sa caute motive, altfel perfect viabile pt a amina momentul. unul dintre acestea poate fi si lipsa banilor. nu e o inventie, terapia necesita un efort financiar pt majoritatea oamenilor - in care ma includ - dar cred ca e un obstacol ce poate fi surmontat. sfatul meu e sa incercati sa gasiti un terapeut, stabiliti o sedinta. ar trebui sa aiba suficient impact incit sa va faca sa vreti sa continuati. si atunci veti gasi si modalitatea sa platiti pt asta, fiindca veti simti beneficiile. personal, decit sa-mi iau o bluza, prefer sa platesc o sedinta de terapie. ps: ca sa echilibrez balanta si sa nu speriem mamicile mai tinere: am 3 copii: 10,8 ani, 4,8 ani si 1,8 ani. care sunt la somn la cel tirziu ora 22, si asta ca-i vacanta, altfel la 21. rufe n-am mai spalat de joi si dupa ce am gatit azi, mai gatesc poimiine. iar frigiderul, iertati-ma, si mama are d-ala de nu mai tb dezghetat. chill! sa mai si traim putin! [:D]

[monabella]

Adry daca nu ai avea copil ce ai face? Ai mai lupta pt casnicia ta sau l-ai lasa? Celor care au suferit pt ca tatal i-a abandonat: e vina tatalui, nu a voastra. exista multe familii divortate in care custodia e a ambilor parinti si in care copiii stau cind la unul cind la altul iar parintii se ocupa de soarta lor. Nu trebuie generalizat ca gata daca divortam parintele care nu locuieste cu copilul uita de el. La fel de bine exista si cazuri in care mamele au plecat de acasa si nu au mai tinut legatura cu copiii lor. Mai rar, e drept, dar e posibil. Nu spun ca e bine ca o persoana sa ramina intr-o relatie de dragul copilului(ilor), desi am vazut multe cazuri in care familia s-a destramat cind copilul a ajuns la facultate. Tot ce spun este ca lucururile trebuie cintarite bine inainte de a face un pas. Pt ca o familie artificiala, doar ca sa aiba copilul un tata nu face bine nimanui iar divortul nu lasa intotdeauna sechele (sau poate nu asa de mari) daca parintii colaboreaza si dupa divort in ceea ce priveste cresterea copilului.

[iris_2009]

Citat:

citat din mesajul lui ilia_99 pt iris si nu numai, ca am auzit-o des. cind apare ideea mersului la terapie, desi rational cel care va face subiectul terapiei accepta ca acest lucru este necesar, in subconstient incepe sa se protejeze. iti trebuie mult curaj sa lasi garda jos in fata unui strain si sa-i arati toate laturile tale, chiar si alea intunecate si neplacute. este ceea ce psihologii denumesc "rezistenta". si sa caute motive, altfel perfect viabile pt a amina momentul. unul dintre acestea poate fi si lipsa banilor. nu e o inventie, terapia necesita un efort financiar pt majoritatea oamenilor - in care ma includ - dar cred ca e un obstacol ce poate fi surmontat. sfatul meu e sa incercati sa gasiti un terapeut, stabiliti o sedinta. ar trebui sa aiba suficient impact incit sa va faca sa vreti sa continuati. si atunci veti gasi si modalitatea sa platiti pt asta, fiindca veti simti beneficiile. personal, decit sa-mi iau o bluza, prefer sa platesc o sedinta de terapie.

mai degraba se pune problema astfel: "prefer sa ii cumpar ceva copilului in loc sa platesc o sedinta la terapeut". si eu cred ca daca un cuplu doreste intr-adevar sa salveze familia nu e atat de greu sa expui problemele in fata unui terapeut. cat despre faza care se refera la faptul ca ne ascundem in spatele problemei lipsei de bani, ma scuzi dar n-am sa comentez mai mult. ideea era sa raspund la intrebarea topicului, daca un consilier matrimonial poate ajuta si bineinteles ca in orice alta situatie si avand in vedere ca sunt oameni implicati, subiectivismul e maxim si motivele care intervin sunt nenumarate si difera de la caz la caz. normal ca un consilier nu te poate ajuta sa iubesti din nou persoana respectiva, nimeni nu poate face asta, oricat ti-ai dori. consilierul ajuta doar atunci cand exista un blocaj de comunicare, ajuta cuplul prin prisma unei persoane obiective, care poate privi lucid problemele din afara si ii poate ajuta sa gaseasca un numitor comun.