Impreuna in suflet dar separat fizic? Se poate?

[BellaDonna]

Felicitari santeti pe drumul cel bun[flo], mult sucdes in continuare sincer mi-as dori si al meu sot sa caute raspunsuri aici pe forum ar fi ceva[:D] mamica lui Ana Maria Nihil Sine Deo! Nimic fara Dumnezeu!

[iullia]

Eu nu am copii inca dar mi s-ar parea INGROZITOR sa stiu ca daca las copilul singur cu sotul e ca si cum as lasa copiulul singur. Din start iti subestimezi partenerul, care are exact aceleasi drepturi si obligatii ca si tine. Cresterea unui copil ii implica pe ambii in aceeasi masura. In ceea ce priveste povestea lor, parerea mea e ca vina apartine in aceeasi masura. Aici nu exista victima si vinovat. [8]

[enn]

Draga Marx, ma bucur ca ti-ai facut timp pentru baietel si ca incepeti sa va simtiti bine impreuna. Te înteleg ca e greu sa stai ore in sir închis in casa cu un prichindel de 2 anisori, dar de ce nu faceti de ex. o plimbare pina la brutarie sa luati covrigi? Baiatul nostru, de aceeasi vîrsta, adora mersul dupa covrigi, dar îi plac si activitati mai banale, cum ar fi urcatul si coborîtul scarilor. Încearca sa mai iesi cu el, chiar si pt. un sfert de ora. Excursia la munte e o idee buna, dar daca totusi nu reusiti, iesiti macar in parc sau la o cofetarie. Succes în continuare si aveti grija de voi!

[ananda]

draga marx, am avut rabdare sa citesc aproape integral acest subiect, pentru ca m-a tulburat inceputul si am vrut sa vad cum se termina!!! nu vreau sa va judec nici pe tine nici pe sotia ta: din experienta mea intr-un cuplu daca ceva nu merge bine ambii parteneri sunt de vina, indiferent cum se vad lucrurile din exterior. ati primit multe sfaturi bune pana acum, n-o sa le mai repet... vreau doar sa va spun cum am incercat noi sa ne rezolvam problemele, atunci cand ele eu existat, poate va ajuta! sotul meu nu se pricepea la nici un fel de treburi prin casa iar eu munceam si asteptam din partea lui initiativa, entuziasm, ajutor. si pentru ca nu le primeam, ma indepartam de el, ne certam, nu ma simteam iubita si sustinuta. mi-a fost foarte greu sa inteleg ca el nu va face niciodata in mod spontan niste lucruri, si inca si mai geru sa accept asta! la un moment dat am facut o lista cu indatoririle fiecaruia, scrise negru pe alb, dar, cu toate ca a ajutat, nu a rezolvat problema... eu eram in continuare frustrata si incapabila sa-mi comunic pe un ton neartagos nemultumirile...sustinute acum si de o lista scrisa!!! pana cand am inteles un lucru: nimeni nu e perfect, si daca imi pierd energia in culpabilizari inutile o sa ajungem sa ne despartim... daca-mi focusam atentia pe chestii minore (gen povestea voastra cu detergentul de pe chiuveta) ne desparteam de mult! asa ca am ales o alta cale: am inceput sa ii spun ce am pe suflet, sa discutam, dar fara culpabilizari, sau oricum fara ca acesta sa fie aspectul principal... am inceput sa imi schimb prioritatile si sa gandesc ca relatia cu sotul meu e mai importanta decat curatenia impecabila in bucatarie sau alte prostii similare... si culmea e ca atunci cand i-am reprosat mai putine am inceput sa observ niste schimbari in bine, sa vad si din partea lui initiativa, sa vad ca se simte intr-adevar valorizat si iubit... cred ca asta ar trebui sa faceti si voi, sa dati lucrurilor marunte dimensiunile lor reale, pentru ca la urma urmei importanta e revitalizarea sentimentelor sintre voi. din pacate asta nu se poate de unul singur, e o treaba grea, care se face in 2... poate n-ar fi rau sa apelati chiar la un consilier marital, o persoana din exterior care sa fie mai obiectiva si care in acelasi timp sa aiba si pregatirea necesara pentru a va ajuta! cat dedspre faptul ca nu ai niste capacitati empatice prea grozave... asta e, asta esti si daca sotia ta invata sa iti comunice permanent nevoile ei si sa aiba rabdare cu lipsa ta de atentie sau chiar de intelegere nu e chiar o tragedie! in timp s-ar putea chiar ca lucrul asta sa se schimbe surprinzator de mult, cu conditia sa fii ajutat! va doresc numai bine si sper sa reusiti!

[posaoana]

Draga Marx, imi pare rau ca nu am dat de subiectul asta mai devreme,(am un bebe de 2 luni), pentru ca mariajul nostru seamana cu al vostru. De cand a aparut Rafael sotul meu se simte parasit,singur si incerc sa fac tot posibilul sa schimb asta. La fel ca si sotia ta, venirea copilului pe lume m-a schimbat. Daca inainte eram 24 din 24 cu sotul meu (lucram la aceiasi firma), si ii acordam toata atentia mea, acum atentia mea s-a canalizat catre Rafael si pentru el rad si stau treaza oricat ar trebui. Acum tot 24 din 24 suntem impreuna, pentru ca eu sunt in maternitate si el este somer. Sa-ti spun mai pe larg cum au involuat lucrurile: -in primul rand m-am simtit coplesita de schimbarile care au avut loc in viata de zi cu zi si cateva saptamani am fost ca un robot. In aceasta perioada tin minte ca sotul meu incerca sa ignore faptul ca eram insensibila la tot ce misca in jur, dar nu a rezistat mult. -apoi, am avut o discutie care m-a facut sa realizez ca mai exista si altii in afara de copil, si ca trebuie sa fac un efort sa-i includ si pe ei in activitatile mele, ca sa nu se simta neglijati(ma refer si la socrii, care incercau sa-mi intre in gratii, dar nu puteau scoate prea mult de la mine). Asa ca asta am si facut, in limita posibilului. Daca as lua-o tot de acolo, nu cred ca as putea mai bine. Dar a fost prea tarziu, pentru ca nici unul dintre noi nu mai era acelasi, iar vechile trucuri nu mai functionau. -Dupa 6 saptamani am facut si dragoste, dar noi am avut probleme sexuale inca dinainte de a ramane insarcinata, fiind mai mult un fel de obligatie din partea noastra, un fel de pact tacit ca sa nu se destrame relatia noastra(subliniez ca inainte de nasterea copilului ne intelegeam cum nu se putea mai bine). De atunci nu am mai facut dragoste,pentru ca inca incercam sa gasim o metoda contraceptiva eficienta, fara a folosi prezervativul (nu-l suporta). -Revin la ce am spus mai sus, ca era prea tarziu. Ei bine, la fel ca si voi, cautam vinovatul cand se intampla cate ceva, daca nu sunt eu prea satula sa ma mai cert si atunci pur si simplu nu mai reactionez la vorbele lui. Pana la urma focul se stinge si revenim la normal, dar niciodata la ce am fost inainte de nastere. Sa stii, ca am incercat sa mai las de la mine, iar el a incercat sa ma ajute in gospodarie (inainte nu o facea deloc), dar cu toate astea el tot se simte distrus (nu-si gaseste de lucru si-l omoara gandul ca nu produce nici un ban, chiar daca noi ne descurcam binisor cu venitul actual din casa). Stiu ca este complexat de asta, si este si un tip negativist, si as da orice numai sa-l pot alina, dar nu pot. Poate e putin diferita povestea mea, dar in aceiasi capcana suntem si noi si nu stiu ce o poate face sa mearga din nou. De un lucru sunt sigura insa: nu ma voi da batuta; voi spera la nesfarsit ca lucrurile vor reintra pe fagasul normal, ca el se va angaja, ca eu voi mai avea suficient timp ca sa-l fac fericit, ca acest dar de la Dumnezeu care se numeste Rafael va fi in final o binecuvantare si nu un impediment in calea fericirii acestei familii. Iti urez ca si voi sa puteti trece peste necazuri, si daca din tot ce am spus crezi ca te poate ajuta ceva, atunci ma bucur; daca nu, tot iti voi spune sa nu-ti pierzi speranta=credinta, pentru ca viata nu este niciodata constanta, si daca nu putem face fata schimbarilor, atunci nu vom putea fi niciodata fericiti cu adevarat.

[daniella4]

Buna, Marx. Cum mai sunteti? Cunosc f bine o poveste teribil de asemanatoare cu a voastra, minus copilul. Fara sa intru prea mult in amanunte, povestea dintre cei doi s-a incheiat dupa 17 ani, el hotarand ca nu mai suporta nici pseudo-complexele cauzate de EA, dar nici lacrimile ei provocate de comportamentul lui. El a decis ca e mult mai usor cu o alta femeie mult inferioara lui si sotiei lui si pare fericit cu solutia gasita. Si cum termenele de comparatie tind sa se estompeze sau sa se metamorfozeze in timp... Mi-ar placea sa stiu ca tu nu vei face acelasi lucru si ca-ti vei aduce aminte de motivele pt care te-ai casatorit cu sotia ta. Numai bine amandurora! Daniella, mama lu'[url="http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=544520124&ran=14216"]Alexis[/url]

[sileriki]

Ce mai faci Marx? tot asa aveti situatia? evi , Eric 14.06.2000

[tuinea]

Dragii mei, cred ca ne-am indeparta putin de la subiectul principal si ne uitam la o simpla intamplare legata de viata lor de cuplu. Ca acea cu cutitul poate mii in toate familiile si totusi nu a fost nic moarte de om! Dar sa ma intorc la oile noastre! La tine problema a plecat de la sex! Sunt sigura! La voi in familie toata lumea stie obligatiile celuilalt dar mai putin si drepturile pe care celalalt le are. ea a avut obligatia de ati face un copil si ti l-a facut chiar daca sexul lasa de dorit. Cum obligatia a fost satisfacuta nu mai vede sensul altei reprize sexoase din moment ce nu este satisfacuta. Solutia: schimba atitudinea. statul unul peste altul nu inseamna sex! Poate vrea tandrete, miros de lumanari si petale de trandafir. Exploreaza ce ii place nu o lua asa cum a mai spus cineva ca pe o papusa gonflabila. Unele femei nu simt placere in sexul plicticos! si dupa ce ai descoperit ce ii place cu adevarat puteti si discuta orice! Sunt sigura de asta, va puteti si anliza, puteti sa faceti si un tabel cu drepturi si obligatii, cu impliniri si neimpliniri si tot asa. Altceva: nu va mai certati de fata cu copilul! Este traumatizant pentru el chiar daca 'este numai un zambat'. De multe ori zambetul poate fi si nervos nu numai fericit. In final, descopera femeia din sotia ta si incearca sa o faci fericita! Nu este numai sotia si mama copilului tau, este FEMEIA TA in primul rand! Succes! Cristina mamaica de Roxana!

[cristina_dm]

Marx, nu ai mai spus nimic! Nu mi-a fost simplu sa inteleg "despre ce e vorba in propozitie"... Acum ceva ani buni, am avut si eu o relatie cu un barbat mai tanar ca mine cu 4 ani. Pe vremea aceea amandoi eram la facultate...Ei, mda, as spune ca si noi comunicam, si ne iubeam, si din punct de vedere fizic lucrurile erau ok...si totusi nu a tinut relatia. Am vrut sa facem un copil si sincer - desi nu am inca si imi doresc - ma bucur ca nu l-am facut la acel moment. Se spune ca femeile se maturizeaza mai repede decat barbatii. Nu stiu....dar stiu ca ceea ce este esential este "sursa fiecaruia", familia, ce a invatat si a vazut in familie, experientele de viata si lipsa lor, frustrarile...Toate acestea le aducem, ca vrem sau nu vrem, in sanul relatiei. Urmatorul pas este comunicarea. Tu spui ca vorbiti ore in sir...Iar revin la experienta mea de viata. Acum 6 ani m-am casatorit. Sotul meu este cu 2 ani mai mare, ne-am cunoscut la Bordeaux, in timpul studiilor. Eu terminam a 3 facultate, el doctoratul...El e neamt eu sunt de-a voastra. Niciodata nu am avut un sentiment de inferioritate ca el are doctoratul, sau ca ce studii am facut eu si el nu...Unii au studii si la capitolul "oameni" nu au nici macar bac-ul! Si noi stateam nopti in sir si vorbeam filosofie si psihologie si stiinta....dar una e sa vorbesti si alta e sa comunici! Diferentele culturale au cerut mult efort de comunicare..."normalul" lui uneori nu era al meu din simplul fapt ca la mine in casa nu vazusem anumite lucruri si invers. Important a fost sa reusim sa construim "propriul concept", al nostru, al familiei noastre - un amestec de culturi si mai ales de ceea ce suntem. Nu cred ca exista familie fara discutii! Dureros este cand cuvintele depasesc gandul sau trairea. In momentul de criza, iesim din noi fara prea multa ratiune, aruncam...regretam mai apoi...dar am zis, am lovit pe celalalt. Mai apoi intervine frustrarea, orgoliul...Si intreb, la ce bun toate acestea, pentru ca solutia nu este aici!? Eu cred ca voi vorbiti...dar nu comunicati in adevaratul sens al cuvantului. Va regasiti in discutii si analize pe marginea multor subiecte, dar cand e vorba de tine+ea=voi...fiecare e pe aleea lui. Poate si de aici acest "blocaj" sexual...eu cel putin asa il vad...pentru ca si la acest nivel putem vorbi de "comunicare". Ce ati spune de un mediator? De un psiholog de cuplu?...te-ai gandit? Ce imi ramane de spus e...sa dea D-zeu sa auzim numai de bine! Curaj! Cristina

[Clover]

Am citit doar mesajele tale si restul printre randuri. Problema majora mie mi se pare complexul tau de inferioritate. De unde provine? Dupa cat caz ai facut am crezut ca ai 10 clase si ea doua doctorate, dar doua masteruri comparate cu doctorat? E ca si cum nu conteaza (mai ales in Romania). Complexul asta al tau de inferioritate e ceva ce se intretine la voi in casa. In concluzie tu te comporti ametit ca un copil care nu poate niciodata sa o multumeasca pe mami. Niciodata nu faci nimic suficient de bine. Mai ales ca intuiesc ca aduci mai multi bani in casa, deci de unde convingerea asta ca esti inferior? Comporta-te ca si cum sunteti egali. Plus ca momentan nu a terminat acel doctorat, deci nu are titlul. As fi fost de partea ei in totalitate, daca tu nu ai fi recunoscut si constientizat ceea ce se intampla. Din exprimarea ta am crezut initial ca esti femeie pusa pe hoax. Scandal pentru ca ai lasat urme de detegent pe chiuveta? Pai da-o la ***, asta nu-i motiv sa iti scoti ochii. Sotia ta e suprasolicitata, dar nu e vina ta ca are prea multe pe cap. Poti sa o sustii, dar nu poti sa termini doctoratul ala in locul ei. Acum... telefonul la serviciu cu lista de cumparaturi. Raspunsul corect e ... nu poti sa ii spui colegului sa astepte 3 minute, poti sa ii spui ei ca o suni cand esti liber. Ce ai facut tu a fost sa incerci sa impaci pe toata lumea. Gresit, esti la serviciu, nu ardea nimic, spune-i ca o suni in 5 minute pentru lista si termina ideea cu colegul. Sunt convinsa ca ea nu iesea din seminar ca sa ii dictezi lista de cumparaturi. Afirmatiile ei cu "asa se comporta un om de baza" pentru mine sugereaza ca te preseaza in continuu sa fii realizat profesional, pe fondul comparatiei cu doctoratul. O situatie ingrata pentru un barbat care se autodefineste prin valoarea lui profesionala. Combina asta cu convingerea ca nu o satisfaci sexual si ai reteta pentru un barbat facut praf. De ce a ramas cu tine daca nu e satisfacuta sexual? Faza cu cutitul: vina e impartita daca nu a zis clar "ai grija la cutit". Tu te uitai la TV, cutitul era foarte usor la indemana copilului, ea e adult. Intra-devar o mama are ochii in 14 la copil si ea nu ar fi facut asta, dar cum ea nu era acolo era mai sigur sa aduca acel cutit exact la momentul folosirii lui sau sa felieze tortul ala la bucatarie. Oamenii reactioneaza diferit in situatii limita si tu nu te-ai repezit la copil. Nu e vina ta. Poate il speriai si se ranea in timp ce te repezeai la el, habar nu am dar reactiile noastre la stres nu sunt rationale. Deja ceea ce faci e corect, sa iti spui punctul de vedere. Ce faci gresit e ca o spui tipat si la nervi. Stati jos sa discutati fara tipete si impartiti sarcinile foarte clar. Cine cumpara ce si cand, cine sta cu copilul. Sa iti spuna clar ce asteapta de la tine si sa te mai lase in pace cu chestii hilare ca urmele de detergent. Nu toata lumea face totul perfect si e clar ca tu nu esti gospodina perfecta. Ce va trebuie voua e impartirea clara a responabilitatilor si o relaxare in pretentiile de a fi prefecti in tot ceea ce faceti. Iar sotia ta daca n-are chef sa gateasca sa nu mai gateasca. Poti si tu sa inveti sa fierbi un cartof si sa faci o omleta daca ai vointa. Ia-i partea de munca ce i se pare de nesuportat, cumparaturi , gatit si vezi daca se calmeaza lucrurile la voi in casa. If all else fails, look cute.