Impreuna in suflet dar separat fizic? Se poate?

[daniela_b]

ah...si am mai uitat sa adaug ceva: am un sentiment straniu in legatura cu povestea voastra, exista ceva artificial in ea dar nu stiu sa pun degetul sa arat "uite aici e ceva in neregula"... scuze, sper sa nu interpretezi gresit... Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

[Mishulina]

Draga Marx, Iti scriu cu inima indoita (pentru ca nu stiu cum vei receptiona si daca vei intelege mesajul meu) si cam..."la spartul targului" ,adica sper din tot sufletul (cu riscul de a veni prea tarziu aceste randuri) ca pana la ora asta sa fi inteles ceva din tot ce s-a spus aici,ba mai mult sa ai in minte deja "un plan de bataie" pentru a face lucrurile sa mearga intre voi... Ai fost pana acum si criticat si blamat, aprobat (pe alocuri) dar si "pus la zid",n-am sa reiau nimic din ce s-a zis...Insa ai fost sfatuit de bine(chiar foarte bune sfaturi ai primit,rupte din experienta de viata a unor oameni,nu din carti) si ai face tare bine sa ti cont de ele (eu in locul tau le-as reciti cu atentie si mi le-as nota chiar pe cele care consider ca mi se potrivesc si pot fi puse in aplicare in cazul vostru,concret!) Eu vreau doar sa-ti zic ca va inteleg! Pe amandoi: si pe tine dar si pe sotia ta (in masuri diferite,desigur)! Dupa ce am citit timp de 2 zile varianta ta si varianta ei (si raspunsurile pe care le-ai primit)am incercat sa ma pun in pielea ficaruia dintre voi si sa incerc sa privesc problema "din interior" oarecum,nu ca o a treia persoana,neutra! In multe privinte te inteleg,cum spuneam! Si eu sunt si am fost,inca de mica ,o persoana introvertita...Atat de mult incat ajunsesem aproape...salbaticutza(cum zice tata)! Nu sunt singura la parinti dar parintii mei au fost extrem de severi (mai ales tata) si (desi pare de necrezut) au facut diferenta intre mine si fratele meu mai mic: eu sunt mai mare,deci eu sunt "capul rautatilor",deci invariabil eu trebuiesc pedepsita,indiferent de situatie! Ajunsesem sa-mi fie frica sa mai fac ceva sau sa caut sa fiu singura ca sa nu gresesc cu ceva,sa nu supar pe cineva...Iti spun toate acestea pentru ca ai recunoscut ca esti o persoana introvertita,ca ai fost un copil si adolescent singuratic si ca adult nu esti "empatic"...Eu te inteleg...Ba mai mult,indraznesc sa mi te inchipui chiar trist (Chiar asa,ai mai zambit (ca "ai ras" nu indraznesc sa te intreb) in ultima vreme? De cat timp n-ai mai facut-o? Iti mai amintesti?) Ei bine ,starea asta trebuie sa se termine! Si depinde numai de tine ! O persoana atat de retrasa in sine ajunge sa se "salbaticeasca" cu timpul ,ba chiar sa se simta persecutata ,ii va percepe pe toti cei din jur ca pe niste dusmani care au ceva cu el,ii tulbura “universul” in care s-a inchis….Trebuie sa iesi din "carapace"! Stiu ca e foarte greu sa te rupi de ale tale (deci nu cred,ci stiu sigur ca e "al naibii" de greu) dar vei fi alt om,ai sa vezi...Respectul de sine va creste si cei din jur vor aprecia...Trebuie sa faci asta si pentru cel mic pentru ca ma ingrijoreaza faptul ca nu vorbeste inca...Trebuie sa-si dea drumul ca altfel va ajunge ca si copilasul ala gasit in padure ,crescut de vietatile de acolo care nu umbla decat in 4 labe si scotea sunete nearticulate...(stiu ca n-ai sa te superi pe mine,am incredere in puterea ta de intelegere,nu am facut o asemanare,doar am pomenit de un caz real,ca sa intelegi ca exista un risc.) Si iar fac apel la intelegerea ta,dar daca tot m-am hotarat sa-ti scriu trebuie sa fiu sincera,altfel mai bine nu deschideam gura: eu percep si la tine o unda de egoism,poate provenita din faptul ca ai fost singur la parinti (parinti cu care dealtfel nu ai avut o relatie prea stransa,ba chiar conflictuala…) Faptul ca ai fost nefericit acasa nu inseamna ca acum ai de "recuperat" pe seama celorlalti...Adica foarte bine,"recupereaza" ,adica fi fercit de-acum incolo dar te rog nu face greseala de a-i considera pe cei din jur datori sa te faca fericit! Gaseste in tine puterea de a te bucura de ce-ti ofera viatza si asta ii va face fericiti si pe cei din jur ,iar ei,la randul lor,te vor face fericit (e ca un feed-back)! Persoanele fericite sunt generoase si daca nu au ce altceva sa imparta ,raspandesc un pic din fericirea lor macar, ca nu suporta sa vada fetze triste in jur...Tu nu te bucuri niciodata de o floare,de o muzica sau mancare buna,de o zi cu soare,de zambetul copilului tau? Stiu ca e greu,cand ai atatea necazuri care te apasa sa te mai si bucuri,asta vine din adancul sufletului si daca el e (sa zicem)"ofilit" ..."nu-ti mai arde" cum zici tu! NU,gresit! Trebuie sa inveti sa te bucuri! Da,chiar acum,nu e tarziu! Iti va prinde bine si tie,sa vezi ce-ti usureaza sufletul! Bucura-te de ce ai si intr-o zi vei avea mai mult,pe masura investitiei tale sufletesti,vei fi rasplatit! Bucura-te ca esti sanatos si ca ai acel copilas ,nu toti au norocul asta,asa cum s-a mai spus pe aici! E mai greu,crede-ma sa traiesti bolnav,sau cu handicapuri fizice care iti transforma viatza intr-un chin, sau cu gandul ca nu poti avea copii...Zici ca ti-e greu sa traiesti cu o persoana pe care ai iubit-o si inca o mai iubesti,in ciuda faptului ca Dumnezeu v-a binecuvantat cu un ingeras? Dar daca ai fi nevoit sa traiesti cu cineva care te uraste si pe care il urasti? Sa n-ai unde te duce,cum l-ai suporta? Nu trebuie sa se ajunga aici... Eu zic sa stai putin de vorba cu tine insuti pe marginea celor spuse aici si sa te gandesti la ce ai de facut ca sigur poti,trebuie numai sa vrei! Pe de alta parte,ca femeie,o inteleg si pe sotia ta: are mare nevoie de tine,de ajutorul tau in casa,ca sotz,ca barbat si ca tata! Mai ales acum,cat are de pregatit acea lucrare! Ai rabdare cu ea si sprijin-o in perioada asta grea pentru amandoi si dupa ce se va elibera de examenul acela va fi mai bine! Asculta-ma,te rog,ca stiu ce zic: cand m-am maritat eram studenta inca (si eu am facut facultatea mai tarziu) si mai aveam 2 ani pana sa termin! Primul an de casnicie a mai fost cum a mai fost dar anul urmator am terminat scoala,aveam de dat o licenta grea (asa a fost la noi) si daca nu ma bucuram de sprijinul si intelegerea deplina a sotzului meu cred ca...o luam razna...Nici nu sti de cate ori am mancat "racituri" pentru ca eu nu aveam timp sau chef sa gatesc ptr ca ma preocupau altele...Sincer,cand aveam eu chef de invatat putea si sa "arda casa ca nu ma urneam de la birou",nu vedeam,nu auzeam...Sau dimpotriva:daca ma apucam de treburi prin casa nu ma mai "tragea atza" la invatat...Ce ar fi insemnat sa ne fi certat din asta sau sa ma paraseasca pe motiv ca nu-i mai gatesc,spal,calc,cos...Cateodata facea chiar el cate ceva de mancare,ceva simplu:o omleta,o supa etc...iar daca venea tarziu acasa nu-mi reprosa ca el vine obosit si nu gaseste masa pusa si mancare gatita desi am stat toata ziua acasa ci imi zicea: "lasa ,tu vezi-ti de cursurile tale ca fac eu niste sendviciuri pentru amandoi". Imi tot repeta ca el are o sotie,nu s-a insurat cu femeia de serviciu,menajera,bucatareasa si bona copilului toate la un loc! Astea -zice el- sunt "datorii" comune ,pe care le au ambii sotzi si le fac pe rand,care cum poate!! Gandeste-te ce greu ii e sotiei tale sa le faca pe amandoua (de fapt 3:invatat,copil,casa)aproape singura... Sa-ti spun cum facem noi piatza? Eu ma "plimb" printre tarabe cu lista de cumparaturi intr-o mana si cu portofelul in cealalta si dupa ce dau vreo 2-3 "ture" (ca de,trebuie sa fac un pic de “marketing”,nu?) ii zic sotzului: iei cartofi de acolo,zarzavat de dincolo,ca-i mai ieftin si fructe,oua,paine din alte 2-3 locuri (diametral opuse,ca asa e la noi in piatza) si venim acasa – eu cu un buchet de patrunjel in mana "ca mireasa" si el,saracul cu vreo 2-3 sarsanale in fiecare mana,ca eu nu pot sa car (din motive medicale am interdictie foarte stricta la carat,impins si ridicat greutati) si masina nu avem...Niciodata nu intra in casa fara sa ma sune inainte si sa ma intrebe:"ia zi,ce mai iau:paine avem? Dar apa,lapte,ce ne mai trebuie?" Ei,ti se pare cunoscut? Daca nu,de ce? Cand mergem sa-i vedem pe parinti (si parintii si socrii locuiesc in alt oras) plecam de acasa cu cate o gentutza pe umar fiecare si venim: eu cu aceeasi gentutza (ca atata pot duce) si el cu un rucsac mare in spate,o geanta pe un umar si alta mare,de voiaj trasa dupa el,ca un hamal...Si strabatem asa tot Bucurestiul,de la gara pana acasa! Crede-ma ca ma simt penibil sa se uite lumea la noi ca la niste ciudati si ca ii fac atatea greutati cu "handicapul" asta al meu dar,daca ma aude zicand ceva despre asta,(sau mai rau,plangand) tot el ma "cearta",desi abia isi mai trage sufletul de efort ca sa 'termin cu prostiile" astea ca el e fericit sa ma ajute .Tu de cate ori faci ceva de genul asta pentru sotia ta? Ia gandeste-te... Eu cred ca asta vrea sotia ta de la tine: sa vada ca participi la treburile familiei,nu ca esti un simplu "musafir" in propria ta casa care (hai,treaca de la el,mai si spala vase cateodata sau hraneste copilul). Nu pretinde respect si recunostinta pentru aceste gesturi (atat de firesti dealtfel) ci castiga-le (atat respectul cat si recunostinta). Apreciez ca ai avut taria sa scri despre problema voastra: asta (asa cum ti s-a mai spus) e un prim pas spre rezolvarea ei! Dar nu te opri aici si lasa pe altii sa descalceasca "itzele" si sa-ti spuna ce ai de facut ! Asta vei descoperi singurel,ghidandu-te dupa sfaturile de mai sus! Eu vad mail-ul sotziei tale ca le un strigat de ajutor,ca pe un S.O.S al unui om care simte ca se inneaca (de aceea l-a si lasat la vedere)...Are nevoie de tine,mai mare decat iti imaginezi! Are nevoie de un sotz si de un tata la copil ca de aceea nu v-ati despartit pana acum.Eu cred ca acest fapt e incurajator pentru tine ,este,iata, acel "sclipici" de care ziceai...Dar trebuie sa intelegi ca rolul tau in casa nu e unul "pur decorativ" si secundar ci un rol principal,ce nu se rezuma la a duce bani! Nu te poti ascunde dupa tacere,in spatele indiferentei,inchide in tine,"ingropa" in fatza televizorului pe motiv ca "las’ ca daca o ignor tace (sotia) sau trece (problema)" . Ce- aia "n-am chef sa-i iau flori?" Ba ai,pentru ca e sotia,ta,iubita ta,mama copilului tau si o iubesti,esti hotarat sa ii arati asta si sa ii/iti demonstrezi ca (inca) mai sunteti o familie …Si crede-ma (din nou vorbesc din experienta),cel mai bine primite sunt florile/darurile venite din suflet,asa,fara nici o ocazie speciala (zi de nastere,aniversare etc) ci doar asa,pentru ca "ti-a venit" ... Sa-ti spun un secret: noi femeile,contrar aparentelor, nu avem nevoie de prea mult ca sa fim fericite! Nu ne trebuie case,vile,palate,masini,iahturi si diamante (desi pentru unele nici astea nu-s de ajuns,recunosc)….Nu ! Mai degraba ne e bine cand nu suntem singure,cand omul pe care il iubim isi gaseste 5 minute pe zi sa ne tina in brate,sa spuna o vorba buna sau (de ce nu) un compliment,sa imparta cu noi un zambet,o gluma,un sarut,sa...nu stiu:sa fie cu noi si sa simtim asta! Mai greu e de supartat "singuratatea in doi" decat singuratatea de unul singur...Adica mai rau doare sa fi in aceeasi casa cu un om care se poarta ca un strain dacat daca ai fi sungur-cuc! Asa ca nici o retinere in o a strange in brate (ca aici nu te inteleg!). Uite si eu am momente cand sunt furioasa pe sotzul meu (uneori si fara un motiv aparent) si tip la el dar a gasit o modalitate de a-mi "inchide gura": cu un sarut! Crezi ca-mi mai arde sa-l bomban dupa ce ma ia in brate si-mi "inchide gura" in felul asta? Tie de ce sa ti se para greu sa faci acelasi lucru? Te "scarbeste"? Nu cred,ca doar vrei mai mult de atat,nu?[;)] Si aveti nevoie de comunicare! Faptul ca vorbiti ore in sir nu inseamna neaparat ca reusiti sa comunicati! E mare diferenta intre "a vorbi" si "a comunica" (asa cum e diferenta intre "a auzi" si "a asculta": de auzit auzi cu urechile dar "asculti" cu mintea si sufletul!) Puteti f.bine vorbi despre teme de interes comun dar sa nu puteti comunica intre voi (si atunci care e diferenta intre un student(cursant) si profesorul care tine o prelegere?).Poti comunica f.bine cu cineva despre "cate luna si in stele" fara a putea alcatui cu el o familie,asta implica comunicarea si pe alte planuri,non-verbale (cred ca ma intelegi). Recastiga increderea si sentimentele sotiei tale (desi eu una zic ca va fi tare greu) si ai sa vezi ca se va "deschide ca o floare" catre tine cu sufletul si cu....trupul! Mult succes si sa auzim de bine! P.S. Te rog sa intelegi ca nu ma apucam sa-ti scriu (si sunt vorbe din suflet) daca nu credeam ca ai capacitatea sa intelegi ce incerc sa-ti comunic,sa-ti transmit, asa ca nu ma dezamagi! [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/cirimia75/my_photos"]Ina [/url][url="http://www2.fertilityfriend.com/ticker/a45f9/ttc.png"][flo][/url]

[angelp]

Marxx tata Din cate am observat, amandoi ati vrea ca relatia sa o ia pe un fagas bun....E o perioada grea la un moment dat in vietile noastre si trebuie sa cedeze unul din parteneri....Incearca tu,fa pasul de a schimba ceva in viata voastra.....Defecte majore n/aveti asa ca ar fi pacat sa pierdeti ! Daca inaca mai tii la sotioara hai macar in ceasul al 12 ia tauru de coarne....fii berbat~[neand] pa

[Nadia1976]

quote:

---

Originally posted by Elise
Nadia, Tu pina la urma ce sfat i-ai da lui Marx? Elise

---

Elise draga, iarta-ma dar eu NU dau sfaturi; eu imi expun parerile in legatura cu un anumit subiect. Ce am spus pana acum am facut-o in speranta ca parerea (inca a) unei persoane din afara relatiei il va ajuta pe Marx sa vada lucrurile altfel. Atat! Sfaturi nu-mi permit sa dau nimanui, ca nu stiu exact ce se intampla in casa lor. Daca am gresit sau mi-am format sau exprimat gresit opinia imi cer scuze, dar lui Marx (te rog sa nu crezi ca incerc sa te ofensez, departe gandul) dar eu mi-am expus parerea ptr. Marx. Again, daca am gresit, Marx stie; daca am avut dreptate, Marx in sufletul lui stie. Si, sincer, nu vreau sa ofensez pe nimeni, dar toate care m-ati criticat: opiniile mele au fost ptr. Marx si nu am opinat ptr. critici. Oricum, se pare ca sunt cam singura pe aici de partea lui, asa ca ma retrag va las pe voi sa-l ajutati cu sfaturi binevoitoare, ptr. ca eu, asa cum am mai spus, nu-mi permit. ________________________ Winners don't quit; quitters don't win.

[Elise]

quote:

---

Oricum, se pare ca sunt cam singura pe aici de partea lui

---

adica noi, daca am sustinut ca are si el o parte de vina, sintem IMPOTRIVA lui.[:D] Marx... nu-i asa ca nu ne urasti? [flo] Bun... e parerea ta, nici eu nu-mi permit sa o contest. In alta ordine de idei, da, eu dau sfaturi. Prefer sa incerc sa propun solutii, in loc sa "expun pareri in legatura cu un anumit subiect". Nu vreau nici eu sa te ofensez, dar mi se pare ca rolul nostru (ma rog...al meu?) ar fi sa ajut, in masura in care pot, nu sa tin doctorate stiintifice pe marginea problemelor unor oameni. Ca, in fond, nimeni nu posteaza aici ca sa vada cit sintem noi de inteligenti. Elise

[Nadia1976]

quote:

---

Originally posted by Elise

quote:

---

Oricum, se pare ca sunt cam singura pe aici de partea lui

---

adica noi, daca am sustinut ca are si el o parte de vina, sintem IMPOTRIVA lui.[:D] Marx... nu-i asa ca nu ne urasti? [flo] Bun... e parerea ta, nici eu nu-mi permit sa o contest. In alta ordine de idei, da, eu dau sfaturi. Prefer sa incerc sa propun solutii, in loc sa "expun pareri in legatura cu un anumit subiect". Nu vreau nici eu sa te ofensez, dar mi se pare ca rolul nostru (ma rog...al meu?) ar fi sa ajut, in masura in care pot, nu sa tin doctorate stiintifice pe marginea problemelor unor oameni. Ca, in fond, nimeni nu posteaza aici ca sa vada cit sintem noi de inteligenti. Elise

---

Elise, scuze, poate nu m-am exprimat corect. Nu neaparat ca sunteti IMPOTRIVA lui, dar mi se pare ca nu vedeti egoismul ei. Perfect de acord ca are si el partea lui de vina; tzipa, urla, face scandal ptr. lucruri marunte, nu isi i-a notite ptr. lista de cumparaturi, ii posteaza e-mail-urile, toate gresite. Dar si ea greseste cand il injoseste, cand il umileste, cand il trateaza ca pe un copil si cand nu il respecta. Asa cum am mai scris, si sfant sa fie si tot s-ar satura si ar reactiona. Cand iti pierzi respectul ptr. propria persoana este cam greu sa respecti pe ceilalti; parerea mea! Anyway, da-mi voie sa-ti spun ca daca tu ai impresia ca eu "tin doctorate stiintifice pe marginea problemelor unor oameni" sau ca incerc sa impresionez pe cineva si sa ma dau mare psiholoaga sau sa arat lumii ce al naibii de inteligenta sunt--- gresesti! Nu asta urmaream, dar oricum iti spun un singur lucru: in general eu nu prea postez aici ptr. ca se pare ca vad lucrurile dintr-o perspectiva putin diferita de cea a celorlati forum-isti, asa ca nu prea ma bag aici. Si ca sa inchei, asta e ultimul meu mesaj la subiectul acesta. Am vrut sa-i fiu de folos lui Marx, asa cum am stiut eu mai bine... si cand-colo uite ce iasa: parerile imi sunt judecate si criticate... si nic macar de Marx insusi, care se pare ca le-a ignorat total. Asa ca, stai linistita, parerile mele nu au avut nici un efect asupra lui Marx, el isi insuseste criticile tuturor, se lasa "pus la zid" inca o data, doar ca de data asta nu de sotie si de colegele forumiste. O zi buna va doresc! ________________________ Winners don't quit; quitters don't win.

[michelle7]

Marx Tu spui niste lucruri . Daca ai fi sotul meu as avea niste intrebari in legatura cu afirmatiile tale. Copilul era langa pat, eu ma uitam la carcotasi si nu aveam grija directa a lui. Ce inseamna asta? Ca tu esti atent la copil doar cand "ti se spune" .? Nu esti parintele lui , gardianul lui NON STOP? Ea se intoarce din bucatarie si-l vede pe copil jucandu-se cu varful cutitului in gura. A tipat ca arsa "Marx sari! Marx! Marx.. " de nu stiu cate ori.. Eu n-am sarit imediat De ce nu ai sarit imediat? Ti s-a parut ca nu era indatorierea ta? Nu ai sarit pt ca nu ai auzit strigatele sotiei? Ai considerat ca din moment ce ea e acolo ce sens are sa te mai agiti tu? De exemplu martea trecuta l-am sunat dupa 6 ore de seminar in picioare la facultate sa se duca el la un market mai ieftin de langa gara sa cumpere pampersi, fructe s.a.. Si am incercat sa-i dictez o lista prin telefon. Degeaba. Nu ma asculta, vorbea si cu altcineva la servici, scria si pe calc (eu inteleg importanta serviciului, dar un om sigur pe sine si de baza i-ar fi spus pers cu care vb sa-l astepte 3 minute sa inchei eu lista de 6 obiecte! Ai o explicatie pt atitudinea asta? Iti dai seama cat de neapreciata sa simte o femeie pusa in situatia asta?? Unde e respectul? Interesul pt familie? Iti pasa ca nu mai ai pampers sau mancare pt cel mic? A venit seara acasa si nici macar nu m-a intrebat daca mi-a fost greu Hellooooo???? Si spun ca mai am 4 milioane din 5.(ai mei, dati pe orele suplimentare de anul trecut) Si incepe sa se rasteasca la mine, sa-i zic repede cum i-am cheltuit Din nou. Unde e respectul? Joi nu mai stiu, dar sigur a mai fost ceva, vineri vomita copilul si tipa la mine de parca eu sunt vinovata. De ce ai tipat ? Vineri seara se strica si WC-ul; curge. Si-l rog sa se uite. Trage de sfoara aia cu furie mare, incat il striica mai rau Cine trebuie sa remedieze problema asta tu sau ea? Care era motivatia nervilor ceva ciudat. Nu are atentie sau memorie de scurta durata. Nu stiu. De exemplu, ii zic sa aduca pampers. Tb sa-i zic de 2 ori, nu reactioneaza imediat, iar cand se ridica de pe pat iese din camera in loc sa se duca unde sunt pamp, apoi se intoarce .. E adevarat? Nu te poti concentra asupra sarcinilor simple, casnice? Am venit acasa. Marx:"ei, ma imbrac sa merg si eu la Biserica"; s-a dus la 18; si s-a tot dus, a venit la 21, s-a plimbat cu Al!! A fost intentionat? ai uitat? ce s-a intamplat? Doar atat precizez. Cum am zis mai inainte, dar poate am spus prea scurt, nu am fost totdeauna asa "rebel". Inainte de a incepe ea sa fie presata sa isi termine doctoratul (daca nu... isi pierde postul) in general taceam si induram. Acum am inceput sa mai replic, poate si pt ca am vazut la altii barbati atitudinea asta si mi s-a parut ca are si laturile ei bune, desi inainte nu eram de acord sa se ajunga la tonalitati ridicate in nici un fel Tu asta crezi ca asteapta o femeie de la un barbat? sa taca si sa rabde? Eu una gasesc asta aproape la fel de iritant ca si scandalurile. Ce vrea o femeie sunt FAPTE. adica , observa ca wc-ul curge , inainte sa observe ea si repara-l. cumpara pampers inainte sa se termine cutia ca sa nu mai fie ea nevoita sa care cumparaturi cu carti grele in brate. stai cu ochii pe copil ca si pe butelie ca sa se poata relaxa si ea . cum crezi ca se simte ea cand stie ca tu nu poti sa te uiti la televizor si sa supraveghezi si copilul? Tine-te de cuvant, daca spune ca vrea sa mearga undeva cu voi , redu plimbarea copilului la 30 de minute si dupa aceea intoarce-te dupa ea. De ce o lasi sa te astepte ca o proasta in casa , timp in care tu nici macar nu mai tii minte probabil ca ea a vrut sa vina cu voi. Si stii ce am mai observat din raspunsurile tale? Ca de fapt nu cauti solutii ci SCUZE. ai nevoie sa ti se confirme ca tu nu gresesti cu nimic sau cu aproape nimic. Ma insel?

[Marx777]

Am fost destul de ocupat in ultima vreme, chiar si cu... o floare adusa sotiei si cu mici incercari de a fi bine, de a arata ca imi pasa de ea si ca incerc sa o ajut inclusiv pt ca sa-si faca mai usor doctoratul. Intr-adevar floarea si-a avut rezultatul scontat. Si cred ca dincolo de floare a vazut ca ceva in atitudinea mea tinde spre schimbare. Chiar daca chiar la putin timp dupa floare ( doua-trei ore poate) ne-am certat din nou pt o nimica toata (dupa ce spalasem cateva farfurii, cand m-a rugat sa ma duc la copil putin, am lasat fara sa vreau pe robinet urme de detergent... [mariaj]) Si sa nu credeti ca nu am replicat la acest episod, dar am facut-o incercand sa ma controlez mai bine, si sa ii spun exact ce vreau si sa nu las loc la santaj sentimental, pt ca si acest santaj sentimental (care se manifesta mai ales prin plansul ei cand vede ca nu poate sa ma convinga ca "ea are dreptate") m-a facut sa nu imi pot sustine parerea si rolul de barbat in fata ei (si sa nu va ganditi la asta in sensul de "violenta", "abuz" sau eu stiu ce altceva de genul asta, ci la "autoritate responsabila", la dorinta de a controla situatia, care cred ca sunt si lucruri asteptate, printre altele, de catre o sotie de la barbatul ei). Vreau sa ii multumesc in mod deosebit Nadiei1976 pentru ca a fost cea care in galeria care cam ii tine isonul sotiei mele (si pentru ca era oarecum evident sa fie compatimita de cele de acelasi sex cu ea), a avut curajul sa isi sustina parerea contrarie. Ii multumesc inca unei prietene care m-a sustinut si pe privat si care mi-a aratat ca poate fi luata ca si cauza si criza post-natala din care se pare ca sotia mea inca nu a iesit, si chiar si ea acum cateva zile a recunoscut oarecum faptul asta in fata doctoritei pediatre, chiar daca, bineinteles, si eu sunt de vina ca n-a iesit din ea. Dar avand lucrurile mai clar in fata macar pot vedea care-s coarnele taurului ca sa il prind de ele. Si dincolo de toate, si voi ati avut dreptate ca eu sunt cel care tip (desi nu-mi era natural asta) si eu sunt cel insensibil, dar si ea ar trebui sa isi revizuiasca atitudinea asupra mea, sa vada daca mai exista loc de respect pentru mine, daca vrea intr-adevar lucrul asta, sau daca nu (este loc si de NU, de ce nu? ). Si asta pentru ca respectul fata de mine nu prea l-a avut, iar prejudecatile asupra mea nu si le-a surmontat inca deloc. Inca sunt categorisit de ea ca cel de la tara, ca cel care a injosit-o, ca cel care etc... Chiar cred ca in momentul de fata as face fata mai usor la orice viitoare evolutie a lucrurilor. Si asta nu o spun pentru a va arata ca am devenit si mai insensibil decat eram inainte, ci din contra. Chiar imi pasa mai mult, si vreau mai mult sa fie fericire intre noi, si credeti-ma ca mi-a revenit zambetul. Va multumesc inca o data. Si sper sa postez poza cu noi trei cand va termina sotia doctoratul! If you want to win you have to learn to be a master of the game.

[Marx777]

Michelle7 te inseli! daca postai mesajul tau la inceput, poate ramaneam fara replica, dar acum, dupa ce si ceilalti membri ai forumului m-au ajutat sa imi clarific situatia si ideile, pot sa spun ca te inseli, si cred ca chiar si sotia mea ar spune in momentul asta la fel. Totusi ne iubim, totusi tinem amandoi mult la copilul nostru si vrem sa ii oferim o casa iubitoare si care sa ii promoveze personalitatea. Si ca sa va explicati poate de ce am ramas totusi impreuna dupa tot acest calvar va mai divulg ceva care poate fi in detrimentul pastrarii anonimatului, dar sper ca se va merita. Noi doi ne-am cunoscut in ... Bosnia-Hertzegovina (Medjugorje, cei cunoscatori vor sti de ce), la putin timp dupa razboiul de acolo. Cum? Pur si simplu, desi eram apropiati ca domiciliu, acolo ne-a fost dat sa ne intalnim si sa ne cunoastem pentru prima data. Eram amandoi putin nebuni in perioada aia, dar a fost cea mai frumoasa, si pentru mine si pentru ea. Eram si atunci un superficial si un neimplinit, dar cel putin am descoperit acolo, poate pentru putin timp, ca exista loc de iubire, de daruire si ca viata e pretioasa si ca exista multa suferinta pe lume, si ca merita sa lupti in viata. Bineinteles dupaia, greutatile, rutina, serviciul, certurile, etc.. au estompat aproape pana la stingere frumusetea acelui moment, dar el a existat si a pastrat si in mine, si mai ales in sotia mea un fir de referinta care a contat. If you want to win you have to learn to be a master of the game.

[heny]

Cam lunga depresie post-partum Marx! Eu stiam ca tine 1-18 luni, dar chiar 2 ani?! Ma rog, una e sa fii depresiva si alta deprimata. Inclin pentru a doua varianta. Succes! Heny