Impreuna in suflet dar separat fizic? Se poate?

[michelle7]

Michelle7 te inseli! daca postai mesajul tau la inceput, poate ramaneam fara replica, dar acum, dupa ce si ceilalti membri ai forumului m-au ajutat sa imi clarific situatia si ideile, pot sa spun ca te inseli, si cred ca chiar si sotia mea ar spune in momentul asta la fel. Ma insel ok tu stii cel mai bine . dar lucrurile din intrebarile pe care ti le-am pus le-ai clarificat cu sotia? Pt ca acolo erau mici bombe cauzatoare de frustrari.

[Loma]

Marx din ce spui tu si din mesajul sotiei tale reiese clar ea este super obosita, psihic si fizic, si orice o isterizeaza, tu, copilul..... vinovatii, sunteti amandoi, ea o fire prea "perfectionista" iar tu nu ai adus-o cu picioarele pe pamant, la raul ei si tu ai actionat cu rau...sau te-a transformat si pe tine, si acum sunteti amandoi la fel.. ca sa va fie bine... cineva trebuie sa lase de la el... in asa fel incat sa-l convinga si pe celalalt f. calm, ca situatia creata nu duce nicaieri, cand ea tipa ia copilul si pleaca, dupa ce ii trece, te duci la ea dragastos si te manifesti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, insa bineinteles sa remediezi si situatia care a generat conflictul, propune-i un targ ....sa-si tina gura fara jigniri si tipete ca totul se rezolva o perioada de o luna, si la urma faceti evaluarea.. daca nu va permiteti niste sedite la psiholog sau o vacanta, poate niste carti in domeniu ar putea ajuta si pe tine si pe ea......si bineinteles multa multa rabdare din partea ta, continua sa te porti frumos in continuare cu ea... Loma

[aiuras]

Nu pot sa cred: ...m-a facut sa nu imi pot sustine parerea si rolul de barbat in fata ei ...(... ci la "autoritate responsabila", la dorinta de a controla situatia, care cred ca sunt si lucruri asteptate, printre altele, de catre o sotie de la barbatul ei) Marx aici ai cam dat cu oistea in gard adica cum "autoritate responsabila" adica in limbaj vulgar, in familie exista ca la armata unul la comanda si unul la executie??? Iar barbatul, adica TU esti si autoritate si responsabila numai pentru ca esti barbat!??! Nu iti este greu sa fi toate acestea la un loc? Ei Nadia, ce zici ne intoarcem la "supuse si robace"??!!?? "... dorinta de a "controla situatia" care cred ca sunt si lucruri asteptate, printre altele, de catre o sotie de la barbatul ei...." Jenant Marx! Rusinos si jenant si nu ma pot impiedica sa multumesc lui Dumnezeu ca nu esti sotul meu! Adica de ce control, femeile nu au discernamant sau ce? Daca asta crezi tu ca asteapta o femeie de la sotul ei este departe la ani lumina de adevar! Adica ce asteptai Marx de la acest forum sa iti spunem noi femeile cum asteptam "autoritatea responsabila " sa ne controleze viata... Gresit Marx! Gresit din punctul de vedere al unei femei din Romania zilelor noastre. Adica orice dobitoc este autoritate responsabila si "la control" pentru ca este de sex barbatesc? Poti sa dai si Ordonanta de Urgenta ca vrei sa fi respectat dar daca nu il castigi tot degeaba, nu vei avea respect. Acum incep sa ma intreb daca nu cumva o abuzezi psihic pe sotia ta. De ce tot enumeri farfuriile acelea spalate de parca ai spala la un fast-food, este normal sa iti ajuti sotia iar daca o faci numai ca sa mai pui un pic de roz incep sa cred ca nici eu nici Mitchelle nu ne inselam. Marx incepe prin a-ti respecta sotia ca om si egal Iubeste-o, ocroteste-o Ofera iubire fara sa numeri gesturile frumoase (nu fi meschin!) Nu vei primi decat ce oferi. Respectul se castiga Nu stiu ce inseamna ca v-ati cunoscut in Boasnia dar inceteaza razboiul acasa! Iubeste si ofera iubie neconditionat. Cauta sa intelegi termenul de "neconditionat". Sotia ta este romanca? De cand am citit primul mesaj am vrut sa te intreb daca esti roman... Esti crestin sau musulman? Ai lucrat/fost in armata? Ce religie ai/aveti? Cum se purta tatal tau cu mama ta? Ce imagine de familie ai tu? Cum arata familia fericita pentru tine?

[Elise]

Marx, te rog nu o lua personal: e doar parerea mea. Parerea ca ai in mod constant o atitudine defensiva. Si incerci sa te aperi invocind greselile altora. Ceea ce tu ceri de la noi este sa iti dam dreptate? Sau sa sugeram o solutie? Sau sa ne prefacem in balanta, analizind unde si cine a gresit mai mult? De fapt, pentru tine asta chiar conteaza? Cine si unde a gresit, si de ce? Cine si de ce nu spala vasele? Sau conteaza sa traiti in continuare impreuna si sa va iubiti, si sa le dati naibii de vase? Cred ca, undeva in sufletul tau, iti motivezi comportamentul prin faptul ca sotia "nu iti ofera suficient respect". Respectul se castiga. Nu se ofera. Si se castiga greu. Cit timp te vei erija in seful casei si autoritate, vei intelege si ca nu e cel mai placut rol de pe pamant: e un rol care provoaca ostilitate. Si ostilitate e intre voi deja, destula.... Daca as avea un barbat de acest gen l-as trimite la cursuri de "managing people" - pentru ca, daca tot tine sa fie sefu' caei... sa stie cum sa o faca! Si sa-si dea seama ce presupune asta. Si dupa ce o sa inteleaga cum sa se poarte cu un subordonat, poate pricepe cum sa-si trateze si nevasta, care ii e egal. Nu vreau sa continui, si iarta-ma daca ti se pare ca am fost rea. Nu sint rea. Dar de obicei sint prea sincera. Elise

[mmc_nd]

Draga Marx, Am vazut prima ta postare mai demult. Azi le-am citit (in diagonala, ca-s in graba) pe celelalte si m-am hotarat sa-ti scriu. Pentru ca si eu sunt mai... zapacita, sau nu's cum sa-i spun (tu cred ca ii spui "calcat in strachini", parca). Pentru ca si eu primesc reprosuri cand fac boacane, chiar daca sincer "nu-mi dau seama" (sintagma asta il enerveaza foarte tare pe sotul meu, dar eu CHIAR nu-mi dau seama). Ei, te recunosti? Si se ajunge la momentul cand, oricat te-ai stradui, parca nimic nu mai faci bine si orice prostioara (ca detergentul de pe robinet) devine motiv de hartza. M-au impresionat sinceritatea ta si faptul ca te stradui. Nu vreau sa fac analiza tuturor faptelor expuse de tine aici, dar pot sa-ti spun ca si eu i-am fost alaturi sotului de-a lungul pregatirii tezei de doctorat. Si stiu ca-ti trebuie multa rabdare, poate sa devina mai aricioasa, insa poti s-o ajuti standu-i alaturi. Cum ne-ai spus sa ne rugam pentru voi si aveti incredere in Dumnezeu, am sa-ti dau citat dintr-un sfat pe care l-am primit si eu la randul meu de la un mare preot si duhovnic. "Incercati sa fiti fericiti impreuna, caci viata este un strigoi, ceea ce este real tine numai de Dumnezeu si de prezenta Lui in lume. Anii trec repede, veti imbatrani curand si, macar sufleteste, incercati sa va mentineti tineri. Sfanta Tereze de Pruncul Iisus, a fost o calugarita catolica de o mare simplitate - inima si sufletul ei erau ca de un copil.de 12 ani, nu stia teologie, nu avea intelepciune lumeasca, dar mintea ei copilareasca a notat pe caietele ramase de la ea, intelepciuni de Filocalie. Va spun una care vi se potriveste: Viata in comun (manastire si familie) este dura. Trebuie sa stii sa te faci iertat. Auziti sa te faci iertat. Nu a ierta este greu, ci a obtine iertarea. Si nu printr'o fraza stearpa si erodata de uzura conventionala, ci printr'o Adanca implicare a sufletului si printr'o umilinta nejucata, care sa isbeasca in cel pe care l-ai ranit, sau l-ai facut sa te raneasca printr'un joc perfid al inteligentei tale, cu o dragoste umila, care sa-i intorca sufletul spre o iertare adevarata. Sunteti tineri, sunteti iritabili, poate va spuneti unul attuia cuvinte care ranesc (cuvantul odata rostit nu se mai intoarce) dar vindecarea vine de la fiecare catre celalalt si lucreaza, pentru ca are harul umilintei pe care il castigam greu si-l pierdem usor." Mie mi-a deschis ochii mesajul acesta. Nu zic ca acum suntem numai zambet, insa incercam sa ne iubim mai mult si mai profund, cu umilinta. Sa va ajute Dumnezeu! mmc "Trebuie sa ne golim de prea plinul Eu, ca sa mai intre in noi un pic de Dumnezeu." Petre Tutea

[Marx777]

In primul rand vreau sa le multumesc celori doi membri ai acestui forum care m-au sprijinit si s-au facu solidari cu mine intr-un fel (Nadia 1976 si mmc_nd). Eu nu am postat pe forum pentru ca sa gasesc scuze ci ca sa gasesc sprijin (mai mult moral si psihic) si nu sprijin ca sa imi dati dreptate, ci sprijinul pe care mi l-a oferit mmc_nd in mesajul ei. Imi pare rau ca ati interpretat cam prea negativ unele relatari ale mele. Chiar imi pare sincer rau. Daca nu posta si mmc_nd eram pe punctul sa nu ma mai intereseze DC. Toata viata am avut parte numai de acuze, si de la ai mei, si din partea sotiei, voiam si eu sa vad ca nu-s chiar bun de dus la casa de nebuni si ca mai am o sansa in viata. Credeti-ma ca mi-a trecut prin gand si gandul sinuciderii, dar am ajuns sa cred ca se merita sa traiesti orice ar fi... Si nu vreau sa fac din sotia mea o supusa. Ati inteles foarte gresit. Dar vreau sa ies eu din statutul de supus, in care am ajuns nu numai "gratie" ei ci si datorita felului meu de a fi de pana acum. Vreau sa fac din sotia mea un partener iubitor si de incredere cum ar trebui sa fie o sotie, si am apelat la forum pentru ca imi pareau si inca mi se par incalcite caile iubirii, caile locuirii impreuna intr-o familie, si speram sa ma ajutati sa le mai descalcesc un pic. Daca voua vi se par clare si facile, va felicit. Insa mie nu mi se par asa. Oricum va multumesc tuturor ca ati provocat in mine ganduri si ideii care nu le aveam pana acum, si cum spuneam intr-un mesaj anterior ati reusit sa ma faceti sa umblu (in sensul de a modifica) la propria "scara a valorilor". If you want to win you have to learn to be a master of the game.

[Elise]

Marx... din postarile tale reiese clar un strigat disperat "nu-i asa ca nu sint eu de vina, nu in totalitate ?!" N-a zis nimeni ca ai fi de vina "in totalitate" sau ca ar fi ceva in neregula cu tine. Dar, vezi, tu ai expus aici problema. Si majoritatea celor care au postat au inteles ca tu vrei sa faci o schimbare in relatia de cuplu. Ca tu, nu ea, esti dispus sa faci primul pas in sensul asta. Si primul pas...e atitudinea ta. Daca atitudinea ta se schimba, incet-incet se va schimba si a ei. Daca acelasi subiect ar fi fost postat de nevasta ta, fii sigur ca s-ar fi gasit la fel de multi critici. Si, altceva: nu mai lua toate sugestiile la modul personal: aici era vorba de relatie. Imagineaza-ti 2 oameni care tin o sfoara: unul de un capat, celalat de alt capat. Relatia dintre voi e sfoara respectiva. N-are nici o legatura cu voi, ca valoare, ca entitati. Puteti sa fiti doi oameni minunati, fiecare trage in alta parte, sfoara se rupe. Sau puteti fi doua esecuri, ca oameni, si totusi sa va sincronizati perfect si relatia voastra sa fie la fel de solida ca in ziua in care v-ati cunoscut. Cred ca nimeni nu are numai lapte si miere in casnicie..dar intotdeauna relatia depinde de amindoi. Elise

[aiuras]

Marx amenintarea aceasta ca nu mai intrai pe forum...este o manipulare inconstienta,o iesire din situatie eschivand problema si culpabilizand pe altii. Cam asta este atitudinea ta in general cautand vina pe sotie, parinti, etc. Cred ca este posibil sa ai o mare problema cu increderea. In primul rand increderea in tine. Nu ai deloc incredere in tine si lupti pentru ea in felul tau, incercand disperat sa iti dai dreptate in lucruri minore, cerand ascultare pentru ca esti barbat, neascultand sfatul sotiei despre WC si multe altele. Chiar si acum pe forum vrei sa iti dam tie mai multa dreptate ca sa iti restabilesti increderea in tine si deci autoaprecierea. Sotia ar trebui sa te respecte zici tu pentru ca este barbat si deci "autoritate legitima" Da, ar trebui sa va respectati dar pentru asta ar trebui sa aiba incredere in tine. Apoi este vorba de increderea pe care o induci altora. Sotia nu poate avea incredere in tine ca intr-un alt adult si asa ajunge sa aiba doi copii. Colegii, nu stiu precis cum este, dar cert este ca lupti sa o dobandesti si pe acolo dupa cum vad eu din episodul cu ajutatul colegei. Draga Marx nu stiu ce sfat merge dar cuplul tau este ca o balanta dezechilibrata iar tu esti capatul de jos. Nu vei reusi sa castigi incredere in detrimentul sotiei tale, ca sa va echilibrati trebuie sa te ridici tu. Cu cat vei incerca sa iti impui respectul fara sa il castigi ca atat mai mult vei cadea. Din punct de vedere al increderii pentru sotia ta nu reprezinti decat un alt copil si asta pe buna dreptate pentru ca nu se poate baza pe tine ca pe un adult Incearca sa castigi incredere. Incepe cu lucruri mici. Cumparaturile pe care straduieste-te sa le faci intocmai dupa lista ei, apoi mai adauga si alte sarcini. La fiecare mic succes vei mai castiga autorespect, incredere in tine si increderea sotiei Sunt sigura insa ca cel mai bun ajutor si sfaturi pertinente vei avea de la un specialist in probleme de cuplu

[Marx777]

quote:

---

Originally posted by aiuras
Marx amenintarea aceasta ca nu mai intrai pe forum...este o manipulare inconstienta,o iesire din situatie eschivand problema si culpabilizand pe altii. Cam asta este atitudinea ta in general cautand vina pe sotie, parinti, etc.

---

Nu am amenintat, ci doar am spus ce am simtit. Imi pare rau ca ai intrepretat ca o amenintare. O sa incerc sa nu mai culpabilizez, nu mai arunc vina pe nimeni. Dar nici doar pe mine nu pot s-o arunc. O sa incerc pur si simplu sa fac ceva. Promit

quote:

---

Cred ca este posibil sa ai o mare problema cu increderea. In primul rand increderea in tine. Nu ai deloc incredere in tine si lupti pentru ea in felul tau, incercand disperat sa iti dai dreptate in lucruri minore, cerand ascultare pentru ca esti barbat, neascultand sfatul sotiei despre WC si multe altele. Chiar si acum pe forum vrei sa iti dam tie mai multa dreptate ca sa iti restabilesti increderea in tine si deci autoaprecierea. Sotia ar trebui sa te respecte zici tu pentru ca este barbat si deci "autoritate legitima" Da, ar trebui sa va respectati dar pentru asta ar trebui sa aiba incredere in tine.

---

Ok, o sa incerc sa muncesc la refacerea increderii

quote:

---

Apoi este vorba de increderea pe care o induci altora. Sotia nu poate avea incredere in tine ca intr-un alt adult si asa ajunge sa aiba doi copii. Colegii, nu stiu precis cum este, dar cert este ca lupti sa o dobandesti si pe acolo dupa cum vad eu din episodul cu ajutatul colegei.

---

Pot sa te contrazic si sa iti spun ca la servici stau bine cu increderea, si chiar am avut si momente in care m-am simtit mai bine la servici decat acasa.

quote:

---

Draga Marx nu stiu ce sfat merge dar cuplul tau este ca o balanta dezechilibrata iar tu esti capatul de jos. Nu vei reusi sa castigi incredere in detrimentul sotiei tale, ca sa va echilibrati trebuie sa te ridici tu. Cu cat vei incerca sa iti impui respectul fara sa il castigi ca atat mai mult vei cadea. Din punct de vedere al increderii pentru sotia ta nu reprezinti decat un alt copil si asta pe buna dreptate pentru ca nu se poate baza pe tine ca pe un adult Incearca sa castigi incredere. Incepe cu lucruri mici. Cumparaturile pe care straduieste-te sa le faci intocmai dupa lista ei, apoi mai adauga si alte sarcini. La fiecare mic succes vei mai castiga autorespect, incredere in tine si increderea sotiei Sunt sigura insa ca cel mai bun ajutor si sfaturi pertinente vei avea de la un specialist in probleme de cuplu

---

Ok, o sa incerc sa refac ce pot. Imi fac "mia culpa" si in fata voastra. Imi pare rau. Va fi foarte greu, dar sper ca voi reusi. If you want to win you have to learn to be a master of the game.

[Marx777]

I-am aratat si sotiei subiectul deschis de mine pe forum. Il scosesem pe tot la imprimanta (cam mult mi-a iesit, vreo 53 pagini) si ea l-a citit cam in diagonala, dar pot sa spun ca l-a citit in mare parte. Reactia ei? I-am zis ca am pus si mesajul ei, nu a surprins-o chiar asa tare... Mai ales ca citind perspectiva mea asupra ei, exprimata in forum, a surprins-o putin si, prin mesajul ei, a aparut si modul ei de a vedea lucrurile. S-a bucurat si ea ca ati confirmat anumite lucruri care si ea mi le-a spus. In acelasi timp s-a bucurat, sau, ca sa fiu mai moderat, a multumit-o ca am postat pe forum. Mi-a zis ca pot continua si e o modalitate buna de a-mi corecta perspectiva mea asupra vietii prin ochii celorlalti. A avut si ea tendinta sa spuna, ca si voi, ca incerc sa ma scuz, si asta chiar si prin faptul ca i-am aratat cele discutate pe forum. O sa incerc sa ii infirm aceasta in viitor prin ceea ce voi incerca sa fac (si sa va infirm si voua). Ce pot sa spun este ca, motivul meu (cel putin cel constient) a fost sa ii arat forumul pentru ca sa nu se fi intamplat invers, sa fi dat nustiuce cautare ea pe google si sa fi dat peste forum, pentru ca in ultima vreme foloseste si ea din ce in ce mai mult internetul. Poate o sa posteze si ea, dar deocamdata este foarte ocupata cu doctoratul, si in weekend-ul asta am ajutat-o cum am putut ca sa se ocupe de asta. Mi-a fost greu sa stau inchis in camera cu copilul, care a inceput sa se obisnuiasca sa nu poata sa stea cu mama lui... inainte si mie imi era greu cand vedeam ca vrea tot timpul la mama, si statea plangand langa usa. Am incercat intr-adevar sa il distrag, sa il pacalesc jucandu-ma cu niste baloane sau aratandu-i o carte cu povesti etc.. a mers pana la urma, desi cam greu.. dar a mers. Desi o sa ne fie ff greu financiar poate reusim sa iesim la munte week-endul viitor(la Vatra Dornei), si sa ne mai tragem sufletul putin, fara copil. Mi-e frica, si ii este si sotiei frica, ca nu va fi chiar asa de reusit pentru ca inca suntem amandoi obositi si ff irascibili, si s-ar putea sa ne luam la cearta chiar si acolo. Daca tot am stat cu copilul am incercat (cand el lua o pauza de a se juca cu mine) sa citesc in continuare "Barbatii vin de pe marte, femeile de pe venus". I-am zis si ei ca unele idei sunt totusi adevarate din cartea aia. De exemplu ca metoda imputarii a tot felul de greseli mici, sau a arata ca ceva merge prost din cauza sotului, nu duce la corectarea acestuia, ba din contra. Ar trebui sa imi scrie si ea in clar ce vrea, nu sa tot imi faca "predici" cum scrie si in carte, pentru ca chiar consider ca "verba volat, scripta manet". Nu prea a fost de acord cu mine, dar i-am zis ca de felul meu prefer disciplina, si chiar m-ar ajuta niste criterii clar stabilite, iar un program stabilit de comun acord, chiar un program zilnic m-ar ajuta foarte mult. If you want to win you have to learn to be a master of the game.