pe 20 avem prima aniversare si "tati" a plecat cu

[andacos]

Citat:

citat din mesajul lui noideea Cu atatitdine iertatoare si impaciuitoare devi victima sigura a divortului, parasirii si desconsiderarii barbatului din viata ta.

Eu imi cer scuze dar n-am intzeles faza asta cu"devii victima sigura a divortzului"? Pai cum adica, eu am fost victima daca am divortzat?Victima cui? Nu-i mai victima cel care sta intr-o relatzie abuziva sau ma rog care nu-i aduce satisfactzie? Eu am trecut printr-un divortz dar nu m-am considerat niciodata "victima"!Ba din contra,m-am considerat invingatoare si puternica reusind sa ies dintr-o relatzie care nu-mi mai aduce nimic din cee ce aveam eu nevoie! Imi pare rau dar asta este gindire...de victima! Dana

[Guest128_58543]

"victima sigura a divortului" Nu m-am referit la divortz in sine, la actul de divortz si la ce l-a provocat. M-am referit la divortz ca la consecinta casniciei esuate. Eu nu cred ca ai intemeiat o casnicie cu scopul sa divortezi, aici m-am referit la victima cu sensul de predispus la divortz, la esec matrimonial. Divortul este doar consecinta unei relatii esuate. Ca tu ai perceput actul divortului ca pe o eliberare este partea a doua si este salutar ca ai acceptat ce ti se intampla. Andacos, chiar nu am vrut sa te supar, insa eu asa vad lucrurile. Nu este o mandrie sau un scop in viata sa ajungi la divortz. de cele mai multe ori este o binecuvantare momentul in are te hotarasti sa te eliberezi, dar in cazul autoarei ei i s-a cam impus sa accepte ceva ce nu vroia. Ea nu e motivata sa vrea divortul pentru ca e total dezavantajata sa ramana cu copil mic, poate la san, cand depinde de altul financiar si nu are doi lei in buzunar, cand are nevoie de sprijin si de odihna, nu de probleme si divort. Are nevoie sa se simta pritejata si sa stie ca viata ei este linistita, securizata. Aici e marea ei drama. Victima am mai folosit-o si din prinsma ideei ca femeile cu copii, in general(poate gresesc eu), fac tot posibilul sa nu ajunga la divort si tocmai ca fac tot posibilul si sufla prea mult in coarne celui de care depinde sa se ajunga sau nu la asta, obtin exact inversul sperantei.

[andacos]

Citat:

citat din mesajul lui noideea Victima am mai folosit-o si din prinsma ideei ca femeile cu copii, in general(poate gresesc eu), fac tot posibilul sa nu ajunga la divort si tocmai ca fac tot posibilul si sufla prea mult in coarne celui de care depinde sa se ajunga sau nu la asta, obtin exact inversul sperantei.

Sigur gresesti!Adica nu 100% pentru ca da,sunt multe femei care sub "acoperisul"asta indura multe! Astea sunt victime! Dana

[Guest128_58543]

da, este gandire de victima. Sunt victima unei relatii esuate. Sunt in acelasi timp vinovata ca am permis, am determinat. Sunt foarte frustrata de ideea ca am ajuns in situatia sa ma despart, in special pentru viitorul copilului, dar ma bucur ca incep sa ma eliberez. Poate ca ma voi considera multumita si mandra cand voi fi avut mai mult de castigat decat de pierdut in urma deciziei. Deocamdata resimt numai lucruri negative si nu e deloc placut nici ideea ca voi trece prin asta si legal.

[Guest128_58543]

Pai si cu ce gresesc? Ca majoritatea femeilor care sunt parasite de aia sunt parasite. Si sunt victime si se comporta ca victime sigure. Aici o aprobam pe babyblue in ceea ce a scris, ca idee. A.... ca noi femeile nu ar mai trebui sa avem mentalitati de victima, da... cu asta cred ca suntem de acord toate, sau... la ce te referi. De ce gresesc?

[andacos]

Noideea,eu stiu ca totul e "negru"acum pentru tine,dar ai sa vezi ca este de fapt pasul spre un nou inceput! Gresita e ideea celor ce stau la "umbra"copiilor,luindu-i pe ei drept scut ,"vaai ramine fara tata",chestii de astea,"n-am posibilitate sa ne intretzinem",etc! Dana

[Guest128_58543]

Sa stii ca ideea ca "vai ramane fara tata" la mine s-a trasformat in insomnie curata pentru ca a ramas fara tata. Si ma doare pe mine, dar mite pe ea. O va durea toata viata si va suferi; cu cat se va mari mai mult, cu atat o va durea mai mult. Asta este o problema reala nu este un scut. Nu este o scuza. Deocamdata, pana ma pun pe picoarele mele, stau pe picoarele alor mei si daca nu erau ei aseara nu aveam ce sa mananc sau unde sa dorm. E greu, nu numai prin prisma faptului ca nu am bani, ca ajutor se gaseste, dar e greu si pentru ca m-am obisnuit sa am cu cine vorbi, cineva aproape pe sufletul meu, cu care mi-am impartit si bune si rele, avea cine sa ma stranga in brate noaptea. M-am obisnuit sa am o viata pe care mi-am constuit-o incet in universul ala. Acum trebuie sa accept ca nimik nu mai e la fel. Si nu e vorba strict de mine aici, e vroba in general. Si cand iti schimbi serviciul e greu o perioada, da mite cand iti schimbi intreaga existenta. La mine e ca am vrut, a fost alegerea mea, dar nu si in cazul autoarei subiectului. Douafetemici, dintr-o data va trebui sa aibe pe cap si responsabilitatile care-i reveneau lui, ca sunt sigura ca o ami ajuta cu una cu alta. Intradevar nu mai are de facut toate cate ii facea lui, dar fi sigura ca nu statea degeaba in relatia respectiva, cu tatal copilului. Niste avantaje existau: afective, financiare, morale. I-au fost furate prin plecarea lui. Ea sufera si in orgoliu. Un esec matrimonial loveste in toata feminitatea ta, in tot ce insemni tu ca femeie, mai ales daca esti parasita. Cred ca vine foarte greu oricui sa se redefineasca. Se schimba prioritatile, tre sa te adaptezi la noi conditii, situatii, sa-ti remodelezi sperantele si visele, planurile. Uite, ei trebuiau sa serbeze turta si sa aniverseze un an al copilului, impreuna. Plus ca trebuie sa accepte ce i se intampla, sa se acomodeze si sa isi dea niste explicatii: "ce om isi paraseste copilul pentru niste bani?" Are multe conflicte nerezolvate si mai e si socul ca nu-i vine sa creada ce i se intampla. Pe langa frutrare si durere tre sa se mai confrunte si cu furia care vine la pachet. Si asta e numai ce vedem noi pe forum, dar sunt sigura ca in sufletul ei e foc si para. Intr-o expresie?! E debusolata total. I-a fost furata viata.

[biricica]

babyblue, taman ce explicam intr-un mesaj anterior ca e o diferenta intre "cuvant bun" si "mila"... stii, e o vorba: "tonul face muzica". si in plus, aici nu se e rolul nimanui sa se erijeze in judecator. e foarte simplu sa stai in spatele unui monitor si sa emiti judecati de valoare si e mult mai complicat sa dai un ajutor valabil. http://picasaweb.google.ro/MihaiPop99

[nikol24]

din fericire nu am trecun niciodata prin asa ceva cu sotul meu dar mama mea da!tatal meu a parasit o cand a aflat ca era insarcinata cu mine si nu l am cunoscut niciodata!la scurt timp a fost practic obligata sa se marite cu unu pt k vorbea lumea iar el a luat o asa cu un copil !i a facut si lui un copil pefratiorul meu si la 1 an de zile dupa nenumarate relatii extraconjugale a parasit o si ne a crescut singura

[Victoria_mami]

Citat:

citat din mesajul lui crisbar ... mi-am plans de mila o perioada buna pana cand singura mi-am dat seama ca nu am dupa cine plange, ca nu am pierdut nimic si ca cel mai sanatos e sa ma ridic si sa merg mai departe cu capul sus. respectivul nu merita lacrimile mele dar eu am fost destul de proasta sa-mi pierd timpul cu indeletnicirea asta. si da, ai nevoie de cineva sa-ti arate cine esti tu si cine e el.

femeile astea au fost parasite de nici 24 de ore, la momentul la care Babyblue a venit si-a impartit palme de superfemeie!!! Cu totii dupa o despartire avem nevoie de o perioada "de doliu". Si apoi trece si rasare iar soarele. _____________________________________________ Mami de Printesa Victoria Isabella [fetita] [url="http://picasaweb.google.ca/nadia.boga/VictoriaIsabella02"]Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta![/url]