Cosmarul unui divort

[luisa1983]

Ce poti face pentru a trece peste aceasta situatie?! Am trecut prin asa ceva, singurul gand care m-a ingrozit a fost ca raman singura cu un copil (in ciuda promisiunilor alor mei, am avut dreptate si din punctul acesta de vedere!!!!). Pana la a ajunge la divort am cantarit mult ,concluzia si in ziua de azi este ca am facut ce trebuia cu toate ca am luptat ca sa pastrez ,,familia" pe care doar eu o ,,vedeam" ! Am facut fata divortului destul de usor ! Da, a fost o eliberare (motivele divortului daca le enumar o sa va cruciti toate, asa ca mai bine ...ma mir si-acum cum de-am rezistat!!!! ah, sa nu uit i-am mai si acordat o alta sansa pe deasupra!!!!![bang]) . A durat ceva timp pana s-a incheiat totul, ca sa ies din ,,gandurile " mele citeam (in perioada aceea am citit foarte mult si dormeam ). Da, este o solutie sa-si schimbe look-ul ,ii va da o ,,forta" (care nu este de neglijat), stima de sine etc! Si sa iasa cu prietenii dar am cateva rezerve....depinde ce fel de prieteni are!!! Eu , atunci am evitat acest lucru , ar fi fost o ocazie de a se folosi el de acest aspect(niciodata nu ajungi sa cunosti prea bine pe cineva!). Oricum, va trece mai repede decat se-asteapta!!!!Cred! Exista pe lumea asta lucruri mai grave decat un proces de divort! Succes si sa fie puternica prietena ta! Fii alaturi de ea dar nu dezgropati ,,mortii" o doare si de multe ori te suna sau se bucura cand o suni pentru ca vrea s-auda ,,altceva" si pe ,,altcineva".

[witeflower]

In acest moment cea mai mare teama este aceea de a nu pierde copilul. De ex, el ameninta ca si daca acum ea obtine custodia, o va pierde cu siguranta cand copilul va avea 10 ani (si nu mai e chiar mult pana atunci...), intrucat se va tine cont de optiunea copilui (si el mizeza pe asta, pt ca in ultimele luni l-a sufocat cu gesturi de afectiune, jucarii, scos in parc si dus peste tot, dar l-a si manipulat psihologic, zic eu, ca sa nu folosesc cuvinte mai dure, precum santajul emotional...) V-as intreba, poate stiti - daca copilul isis exprima opptiunea ca vrea sa stea cu tatal, dar se poate evidentia ca acesta a fost manipulat de tatic - cat de mult mai conteaza optiunea copilului? "Oamenii mari nu pricep niciodata singuri nimic. Si e obositor pentru copii sa le dea mereu lamuriri si explicatii" (A. Saint-Exupery, "Micul print")

[Gabi_K]

din cate stiu eu, daca sentinta definitiva a fost pronuntata in favoarea mamei, el nu are dreptul decat la vizitele stabilite in sentinta. Dar mai bine intrebi avocatul. Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002) [url="http://www.dropshots.com/kincses3#"]poze noi[/url] [url="http://www.dropshots.com/kincses4#"]poze si mai noi[/url] [url="http://www.dropshots.com/kincses5#"]poze cele mai noi[/url] Povestea nasterii: [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=121877"] Lili [/url] si [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=121907"] Robert [/url]

[luisa1983]

Citat:

citat din mesajul lui witeflower In acest moment cea mai mare teama este aceea de a nu pierde copilul. De ex, el ameninta ca si daca acum ea obtine custodia, o va pierde cu siguranta cand copilul va avea 10 ani (si nu mai e chiar mult pana atunci...), intrucat se va tine cont de optiunea copilui (si el mizeza pe asta, pt ca in ultimele luni l-a sufocat cu gesturi de afectiune, jucarii, scos in parc si dus peste tot, dar l-a si manipulat psihologic, zic eu, ca sa nu folosesc cuvinte mai dure, precum santajul emotional...) V-as intreba, poate stiti - daca copilul isis exprima opptiunea ca vrea sa stea cu tatal, dar se poate evidentia ca acesta a fost manipulat de tatic - cat de mult mai conteaza optiunea copilului? "Oamenii mari nu pricep niciodata singuri nimic. Si e obositor pentru copii sa le dea mereu lamuriri si explicatii" (A. Saint-Exupery, "Micul print")

Intr-adevar dupa implinirea varstei de 9 ani, tatal poate deschide actiune de obtinere a custodiei copilului .Copilul este chemat de judecator si intrebat daca doreste sa locuiasca cu tatal lui. Nu poate demonstra mama (dupa parerea mea), ca ii este manipulat copilul de catre propriul tata! Tatal se poarta frumos cu fiul lor, si-i face cadouri, poate pentru ca asa simte, nu neaparat pentru a-l manipula! Ma indoiesc ca doreste sa-si asume responsabilitati in ceea ce priveste cresterea si educarea copilului, mai mult de-atat sunt convinsa ca realizeaza ca-i va fi mult mai bine copilului alaturi de mama lui . Daca situatia ar fi fost invers ,mama ar fi procedat la fel ,l-ar fi rasfatat cu fel de fel de cadouri (eu ma stiu pe mine ,nu pot manca nimic daca nu-i dau intai fiului meu). Cred ca doar o ameninta ca-i va lua copilul!

[witeflower]

din pacate, luisa, nu e chiar asa. El chiar isi doreste copilul, cumva a si recunoscut printr randuri ca il "pregateste" de luni de zile pt acest divort (dar ce pacat ca a uitat sa-i spuna si sotiei... ca poate s-ar fi pregatit si ea!). Pana sa spuna asta si ea a interpretat gesturile lui ca exagerari oarecum firesti ale unui parinte care, mergandu-i prost relatia de cuplu, se concentreaza asupra copilului. Si nu, nu au fost doar cadouri, ci cuvinte, multe cuvinte si gesturi cu scop clar de a indeparta copilul de mama si de familia acesteia si chiar de a-l santaja emotional (e adevarat, greu de dovedit, pt ca, in general nu au fost martori, copilul poate povesti, dar nu cred ca se pune...). Insa ma bucur ca ea a prins forta si s-a decis ce e de facut, desi sufera enorm, dar a realizat ca nu are alta cale decat despartirea si lupta - ca de intelegere nu-i loc, a tot incercat dar nu are cu cine. Am vorbit mult cu ea si am incurajat-o, de asemenea si familia ei o sustine, ceea ce oa ajuta mult. Dar ii este teribil de teama de ceea ce va urma si de perioada de dupa, cand va ramane singura... Si cred ca cel mai important pentru ea acum e sa stie ca nu va fi tocmai singura, ca are oameni pe care se poate baza, cu care se poate ajuta, socializa... "Oamenii mari nu pricep niciodata singuri nimic. Si e obositor pentru copii sa le dea mereu lamuriri si explicatii" (A. Saint-Exupery, "Micul print")

[luisa1983]

Citat:

citat din mesajul lui witeflower din pacate, luisa, nu e chiar asa. El chiar isi doreste copilul, cumva a si recunoscut printr randuri ca il "pregateste" de luni de zile pt acest divort (dar ce pacat ca a uitat sa-i spuna si sotiei... ca poate s-ar fi pregatit si ea!). Pana sa spuna asta si ea a interpretat gesturile lui ca exagerari oarecum firesti ale unui parinte care, mergandu-i prost relatia de cuplu, se concentreaza asupra copilului. Si nu, nu au fost doar cadouri, ci cuvinte, multe cuvinte si gesturi cu scop clar de a indeparta copilul de mama si de familia acesteia si chiar de a-l santaja emotional (e adevarat, greu de dovedit, pt ca, in general nu au fost martori, copilul poate povesti, dar nu cred ca se pune...). Insa ma bucur ca ea a prins forta si s-a decis ce e de facut, desi sufera enorm, dar a realizat ca nu are alta cale decat despartirea si lupta - ca de intelegere nu-i loc, a tot incercat dar nu are cu cine. Am vorbit mult cu ea si am incurajat-o, de asemenea si familia ei o sustine, ceea ce oa ajuta mult. Dar ii este teribil de teama de ceea ce va urma si de perioada de dupa, cand va ramane singura... Si cred ca cel mai important pentru ea acum e sa stie ca nu va fi tocmai singura, ca are oameni pe care se poate baza, cu care se poate ajuta, socializa... "Oamenii mari nu pricep niciodata singuri nimic. Si e obositor pentru copii sa le dea mereu lamuriri si explicatii" (A. Saint-Exupery, "Micul print")

Imi pare rau pentru prietena ta! Nu pot spune aici cam care este parerea mea despre acesti ,,tati", dau dovada de mult egoism...dar va ,,gresi" cu timpul iar copilul iti garantez ca nu va uita! Legatura dintre mama si fiu n-o poate distruge nimeni! Putere si capul sus!

[witeflower]

Of. prin cate trebuie sa mai treaca o femeie si pana divorteaza! Si sunt atatea femei care divorteaza, ca si prietena mea, nu pentru ca vor, ci pentru ca nu mai au incotro, nu mai au iesire! Ca ea, din cate o cunosc, ar fi foat capabila sa treaca si peste o aventura (dar asta-i problema, ca nu e vorba de o aventura, ci de o ruptura ireparabila intre ei doi!). Dar nu mai poate face fata din cauza comportamentului pe care el il are fata de ea. Si cel mai rau este ca a reusit sa coopteze copilul in toate nebunia asta, incat, chiar daca legea ii va da el copilul, se teme ca il va pierde sufleteste (va dati seama ce zbucium e in sufletul ei, cand copilul plange ca vrea cu tati, iar tati zice ca si el vrea, dar mami o sa-i impiedice sa fie impreuna, ca mai a hotarat acest divort, ca asa a vrut ea, ca el, marele intelept, i-a spus sa mai astepte ... (Sa mai astepte ce? ) Si o invinovateste in cele din urma pana si de divortul pe care el l-a vrut... (pt ca, da, ea a foste cea care a depus actele, desi a simtit ca se prabuseste in gol facand acest lucru. Si are grija d-l sot sa treaca de la extreme la extreme, de la declaratii de prietenie si pace, la furie, amenintari si santaj... De ce scriu toate astea? Stiu ca randurile mele nu o pot ajuta pe prietena mea in mod direct, dar ma gandesc ca poate mai sunt femei care trec prin situatii asemanatoare. Sau prin alte situatii grele. Poate sunt femei care, la fel ca prietena mea, nu-si dau seama de la primele semne ce evolutie urata poate avea relatia lor. Poate ne putem sprijini unele pe altele... Va multumesc.[flo] "Oamenii mari nu pricep niciodata singuri nimic. Si e obositor pentru copii sa le dea mereu lamuriri si explicatii" (A. Saint-Exupery, "Micul print")

[luisa1983]

Citat:

citat din mesajul lui witeflower Of. prin cate trebuie sa mai treaca o femeie si pana divorteaza! Si sunt atatea femei care divorteaza, ca si prietena mea, nu pentru ca vor, ci pentru ca nu mai au incotro, nu mai au iesire! Ca ea, din cate o cunosc, ar fi foat capabila sa treaca si peste o aventura (dar asta-i problema, ca nu e vorba de o aventura, ci de o ruptura ireparabila intre ei doi!). Dar nu mai poate face fata din cauza comportamentului pe care el il are fata de ea. Si cel mai rau este ca a reusit sa coopteze copilul in toate nebunia asta, incat, chiar daca legea ii va da el copilul, se teme ca il va pierde sufleteste (va dati seama ce zbucium e in sufletul ei, cand copilul plange ca vrea cu tati, iar tati zice ca si el vrea, dar mami o sa-i impiedice sa fie impreuna, ca mai a hotarat acest divort, ca asa a vrut ea, ca el, marele intelept, i-a spus sa mai astepte ... (Sa mai astepte ce? ) Si o invinovateste in cele din urma pana si de divortul pe care el l-a vrut... (pt ca, da, ea a foste cea care a depus actele, desi a simtit ca se prabuseste in gol facand acest lucru. Si are grija d-l sot sa treaca de la extreme la extreme, de la declaratii de prietenie si pace, la furie, amenintari si santaj... De ce scriu toate astea? Stiu ca randurile mele nu o pot ajuta pe prietena mea in mod direct, dar ma gandesc ca poate mai sunt femei care trec prin situatii asemanatoare. Sau prin alte situatii grele. Poate sunt femei care, la fel ca prietena mea, nu-si dau seama de la primele semne ce evolutie urata poate avea relatia lor. Poate ne putem sprijini unele pe altele... Va multumesc.[flo] "Oamenii mari nu pricep niciodata singuri nimic. Si e obositor pentru copii sa le dea mereu lamuriri si explicatii" (A. Saint-Exupery, "Micul print")

Inteleg si imi pare sincer rau! Acum trebuie sa se calmeze, sa fie foarte atenta, sa nu se ernerveze, sa fie desteapta si sa utilizeze actiunile lui in ,,favoarea" ei daca macar nu poate sa-l infrunte altfel. Cunoscandu-l , stie probabil la ce sa se astepte ,ei bine, ar putea ,cu timpul, sa-l invinga cu propriile lui ,,arme" , cam asta merita daca este atat de lipsit de scrupule!!!!Sa aibe mare grija de ea, aceste ,,imbecilitati" dauneaza ,viata si sanatatea ei se pot subrezi in scurt timp...

[berbecutz]

Prietena sa faca ceea ce simte, sa mearga hotarata inainte caci un judecator bun ii va da copilul chiar daca cel mic va cere la tata. Am fost intr-o situatie asemanatoare:fetita de 15 ani a ales sa ramana(chiar s-a mutat) la tati caci la fel fusese "pregatita" cu ceva timp inainte. Am crezut ca o sa mor. Ea era tot ce aveam, era ratiunea de a trai. Daca mama este morala, nu si-a chinuit copilul, un judecator nu are motive sa-i ia copilul.Sa-si puna neaparat un avocat bun.

[ALICEEEE]

doamne cat de mult seamana povestea prietenei tale cu povestea mea si sti ceva sotul meu prin aceleasi tertripluri a reusit chiar sa-mi ia si copilul.mi-a luat tot ce aveam mai scum pe lume,iar copii la varsta asta sunt usor de cumparat din pacate este greu ...groaznic de greu sa treci prin ce trce ea acum...tot ce poti face este sa fi aproape de ea sa stie ca are in tine o persoana cu care poate vorbi oricand si orice simte nevoia si eu am patit acelasi lucru...am descoperit ca sotul meu avea o relatie de cateva luni 3 mai exact cu o alta femeie si ea casatorita la randul ei cu un copil...cand i-am adus la cunostinta ca stiu de relatia lor in 3 saptamani era cu dosarul si avocatul la tribunal sa bage divort...a implicat mereu copilul in sicutiile noastea si la cumparat incet incet cu aceleasi lucruri pe care le enumerai si tu..pana ce copilul a juns sa ma uarsca ca nu il las sa plece cu taicasu desi mergea la el la fiecare sfarsit de sapt de vineri pana duminica.sti cum sa terminat totul...copilul cu aprobarea lui a fugit pe geam noroc ca stteam la parter si nu a patit nimic. l-am lasat sa ramana la el caci i-mi este frica sa nu repete gestul iar pana la divort mai am o luna ...desi stiu ca acolo copilul va zice ca vrea cu el..acolo are tot ce i-si doreste el...bani ..libertate si mai putina scoala.... deci ce sa zic fi alturi de ea este greu ..eu una am momente cand nu mai vad pe unde calc ..nu am pierdut doar un sot...asta e mai putin important ...dar pe moment mi-am pierdut si copilul