Confesiunile unei mame de baiat

[nikkei]

Dragele mele, Sa ne ajute bunul Dumnezeu pe toate mamicile si toti ingerii sa ne protejeze puisorii! Eu am 2 sagetatori: unul de 17 ani si unul de 8ani(Praslea e special) Eu nu stiu decat sa-i iubesc cu toata fiinta mea, incerc sa-i inteleg si sa-i respect, si abia apoi sa-i indrum. Subiectul asta atat de emotionamt mi-a adus aminte de cateva cuvinte ale lui Louis Pasteur: "Cand ma apropii de un copil, sunt incercat de doua sentimente: tandrete pentru ceea ce este, si respect pentru ceea ce va deveni". [flo]

[Lorich]

Felicitari pentru articol! Am ochii plini de lacrimi...citesc ce scrieti si incerc sa-mi tatuez in creier. [flo][flo][flo][flo] Lori, mami de Robert din 9.06.2008 si galusca Ana Isabela din 14.01.2011

Cum mi s-au intamplat doua minuni, [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=136147"]Robert[/url]si [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=161957"]Ana Isabela[/url][olala]

[roberta04]

Mirela [flo][flo][flo] eu... - o sa am grija de mine, de sanatatea mea, ca sa pot sa am grija de el - o sa fiu cea mai buna prietena a lui - o sa ii ofer toata dragoastea mea, dar nu o sa-i retez aripile niciodata, din prea multa dragoste; il voi lasa sa isi ia zborul si o sa il incurajez in orce situatie - o sa fiu cea mai cool bunica si o sa inventez si pentru nepoti cele mai trasnite povesti, asa cum le inventez pentru el - o sa ii spun in fiecare zi ca el este cel mai bun om din lume... [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/gabrielab_ro/my_photos"]poze[/url] [url="[url="http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36243"]Povestea nasterii[/url]

[sileriki]

ce frumos , imi place foarte mult articolul si eu sunt mama unui baiat de 11 ani..... si eu incerc sa fac totul bine pt el , cu toate ca uneori simt ca nu fac bine , prea usor plange , vede in mine ca eu trebuie sa il ajut in orice situati, simplu depinde foarte mult de mine , nu stiu unde gresesc , l-am lasat liber foarte mult e si acum plecat pe 3 sapt intr un loc unde sunt 15 copii si doar 5 adulti dupa aceea pleaca in tabara in Moldova cu clasa vreau sa fie un om cu personalitate puternica sa nu planga asa usor pupici Evi mama fericita a lui Eric 14.06.2000

[sileriki]

situatia noastra e un pic mai bine , adica tin sa cred ca ne vine mintea la loc cu trecerea timpului , cum va mai descurcati ? mame de baieti astept mesajul vostru

[bonamea]

buna fetelor, de cate ori intind rufele baietilor mei pe balcon,la uscat,ma gandesc cat de repede au trecut anii de cand insiram scutece si lucrusoarele lor micute,visam cu ochii deschisi la vremea cand vor fi mari...Acum sunt mari. Pana pe la 12-13 ani erau parca legati de fusta mea,mamosi,apoi incet incet au devenit independenti,le-am permis asta cu multa greutate in suflet,caci doream sa ramana la nesfarsit puii mei dragi cu bucle blonde ,doi pui crescuti in aceeasi casa de aceeasi parinti si atat de deosebiti,si totusi asemanatori.Se vede la fiecare cate ceva din caracterul ambilor parinti( ce are unul de la tata nu are celalalt,ce are unul de la mama nu are celalalt).Mi-s dragi ca lumina ochilor si imi amintesc mereu de prima zi cand i-am pus la san, prima data plina de o emotie tulburatoare.[pup] M-am schimbat treptat din tanara libera si independenta in mamica ce renunta treptat la timpul liber,cu drag si devotament,pentru cresterea in conditii cat mai buna a primului copil si dupa 7 ani a celui de-al doilea(sperat a fi fetita). Nu uitati ca intr-o zi,voi mame de baieti,veti fi soacre"acre"[:D]iubite poate de nurori inteligente si pline de respect pentru anii dedicati fiilor vostri[flo],sau poate criticate ca nu ati educat baiatul asa cum si-ar fi dorit ele[:D] Sa te temi de omul prea tacut si de apa prea lina.(proverb turc) Cuvintele sincere nu sunt totdeauna elegante;cuvintele elegante nu sunt totdeauna sincere(Lao Tzi)

[victory]

Salutare tuturor mamicilor !!! Eu cosider ca cea mai mare realizare a unei femei este cea de a fi mama. Este cel mai frumos lucru care ti se poate intampala in viata. Eu sunt mamica unui baietel de 7 ani ,o minune de copil,plin de viata , energic,elev in clasa a I-a deci primul mare pas facut.A fost emotionant sa il vad deja un scolar si sa las in urma strengarelul care mergea la gradi. Insa ma consolez cu gandul ca fiecare etapa a vietii o vom parcurge impreuna si vom devenii cei mai buni prieteni pentru a putea fi in viata lui cat mai aproape de el ,de gandurile,faptele si deciziile lui. Daca voi reusi sa ii castig toata increderea o data cu vardta sunt sigura ca apropierea va fi aceeasi. Mami lui Stefan Alexandru

[Mirrin]

Eu am fost mama de fata, acum sunt si mama de baiat...imi zic uneori ca asa a vrut Cel de sus, sa vad cum este, sa inteleg mai bine... Este minunat! Imi vine in minte povestea pe care mi-o spunea o prietena, poate nu o redau exact insa "... era odata un baiat care s-a indragostit nebuneste de o fata, aceasta i-a cerut inima mamei lui pentru a-l lua de sot. Baiatul s-a dus la mama si i-a spus...aceasta si-a scos inima din piept si i-a dat-o, bucuros baiatul a alergat la iubita lui, insa pe drum, s-a impiedicat si a cazut, atunci inima mamei l-a intrebat '- Te-ai lovit, dragul mamei?' " Ati scris foaret frumos, sunt principii pe acre le voi aplica cu ambii copii, insa sper, sa am capacitatea de a ii educa in asa fel sa faca usor diferenta dintre bine si rau! Alegerile lor in viata sa fie pure ( nu stiu cum sa ma exprim), sa faca ceea ce vor si ce simt, nu ceea ce poate ar vrea altii ( aici ma includ si pe mine).

[dacris77]

scriu cu multa durere. sunt nora si nu ma inteleg cu soacra. urmeaza sa fiu mama de baiat. din aceasta experienta invat de pe acum sa accept independenta lui, sa ma apropii de copilul MEU prin nora mea, sa ii fiu placuta ei, ca sa nu il pierd. il vreau puternic, independent. E o experienta frumoasa si dureroasa. uuuf. plang si eu alaturi de voi, ca viitoare soacra si ca...actuala nora[:D]

[mami_cris]

Noi asteptam un bebelus intr-o saptamana-doua... Inca nu stim daca va fi fetita sau baietel insa imi dau seama ca indiferent ce va fi poate cel mai greu ne va fi sa il/o lasam sa zboare din cuib... Singura consolare atunci va fi ca el/ea sa aiba competentele necesare sa se descurce independent...nu stim inca o reteta pentru asta, dar speram sa avem puterea de a ii oferi dragoste cat cuprinde si o educatie buna, asa cum au facut si ai nostri parinti...