nu stiu sa imi manifest dragostea

[valipop]

Sunt varsator. Da Miha, cred ca asta ar trebui sa fac, el nu cere prea mult, imi tot propun sa exersez mimimul pe care il cere el, dar nu ma tine prea mult, revin mai devreme sau mai tarziu la vechile obiceiuri. Trebuie sa imi impun sa fiu mai perseverenta. Da uneori ma simt si eu cam sufocata, simt nevoia de spatiu, dar in general imi place felul lui de a fi. Nemultumirile nu vin din partea mea, eu m-am obisnuit cu el si , v-am spus, sunt toleranta (poate prea mult). "dupa 17 ani ar trebui sa te cunoasca si sa fie sigur de iubirea ta. " - asta ma deranjeaza cel mai tare faptul ca pune la indoiala sentimentele mele pt. el. Valentina si capritele Maria 10.01.2000 si Zoe 18.01.2007

[valipop]

Clover, ai atins un punct nevralgic : "nu-l suni din senin sa ii zici ca ti-e dor de el" Valentina si capritele Maria 10.01.2000 si Zoe 18.01.2007

[Deus]

VALIPOP - si eu sunt varsatoare si nu ma omor dupa pupici si gesturi tandre (facute de mine)...in schimb imi place ca el sa-mi ofere dragostea. Acuma nu stiu daca zodia este de vina, poate copilaria, poate adolescenta - trebuie sa caut un vinovat:) Adevaru-i ca la mine in casa, mama si tata nu au fost persoane calde ca si parintii sotului meu. Se vede asta f bine. Dar, eu din cand in cand ii las bilete de dragoste sau ii scriu cu rujul pe oglinda din baie ca-l iubi...El stie cum sunt eu si ma accepta asa, cu zile bune si zile mai rele. Intr-adevar dupa 17 ani ar cam trebui sa te cunoasca si sa nu spere ca ai sa te schimbi ca una de 20 de ani...poate are alte nemultumiri si le manifesta asa? [url="http://community.webshots.com/user/Deusphoto"]poze [/url] blog personal www.de-azi.ro pentru cine crede ca nu mai poate... http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

[XIO]

Citat:

citat din mesajul lui valipop Sunt varsator. Da Miha, cred ca asta ar trebui sa fac, el nu cere prea mult, imi tot propun sa exersez mimimul pe care il cere el, dar nu ma tine prea mult, revin mai devreme sau mai tarziu la vechile obiceiuri. Trebuie sa imi impun sa fiu mai perseverenta. Da uneori ma simt si eu cam sufocata, simt nevoia de spatiu, dar in general imi place felul lui de a fi. Nemultumirile nu vin din partea mea, eu m-am obisnuit cu el si , v-am spus, sunt toleranta (poate prea mult). "dupa 17 ani ar trebui sa te cunoasca si sa fie sigur de iubirea ta. " - asta ma deranjeaza cel mai tare faptul ca pune la indoiala sentimentele mele pt. el. Valentina si capritele Maria 10.01.2000 si Zoe 18.01.2007

Pai incearca sa vezi lucrurile si din perspectiva lui : sunteti de 17 ani impreuna , tu nu iti manifesti dragostea, el da , probabil omul crede ca te-ai plictisit. Se poate intampla si asta. "Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc " ***Fur is for petting** http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100 http://www.flickr.com/photos/greecky/

[dov]

ba omul asta o sa se framante o viata asa...fratele tatalui meu e la fel...el mereu amorezat, sotia vesnic mai rece. periodic, si acum, la aproape 60 de ani il apuca dracii si urla la ea ca un adolescent, ca nu-l iubeste??? ca de ce nu-l iubeste, etc. pe mine m-a distrat teribil sa vad asa ceva la oameni de varsta asta, si m-a impresionat teribil. si nu, nu are amanta, si nu, nu-i cauta nod in papura. tot timpul viata voastra va fi asa, cu perioade cand tu vei incerca, el se va mai calma, tu iar vei reveni la starea ta de fapt, el nemultumit, si tot asa. cred ca de fapt cheia e la el, ar trebui sa-ti faca el ce-i faci tu lui, si brusc, ai sa gasesti si puterea sa te schimbi, pentru ca ai sa simti ca-l pierzi. dar astea-s doar vorbe. nu va veti schimba, iar relatia va fi mereu la fel.

[oana_n]

Nu stiu daca tine de zodie sau asa ceva "sta scris in codul genetic" si nu ai cum sa schimbi. Si eu sunt varsator si culmea, tot cam asa ma comport. Treaba e ca sotul meu ma cunoaste atat de bine incat stie sa citeasca si dincolo de "firea mea rece si distanta". Am si momente de extrovertire, rare, insa de samanta exista acolo. La mine se manifesta si prin faptul ca nu stiu sa ma bucur. Poate vi se pare ciudat si aiurea. Chiar ii invidiez pe cei care poti tipa de bucurie cand ceva bun li se intampla. Chiar daca mi se implineste o dorinta imensa, desi in adancul sufletului simt valuri de bucurie si imi vine sa explodez de fericire, pe fata am doar un zambet timid in coltul gurii si un sincer "multumesc". Asta sunt si nu stiu daca e bine sau rau insa m-am resemnat. Cand ma apuca pandaliile, rar de tot, mai trimit SMS-uri cu filosofii de sulfet in care sotu citeste printre randuri....n Cauta si pastreaza mereu o bucata de cer deasupra vietii tale

[Liliana82]

Mie asta imi miroase a criza barbatului la a doua tinerete.. Dupa atata timp de convietuire cere tandreturi si dovezi de dragoste? Eu cred ca tot ce trebuie sa faci este doar sa i accepti dragostea lui vulcanica si sa te manifesti asa cum te manifesti de obicei.

[Bee]

Citesc si ma minunez ce de femei rezervate vad! SI culmea cuplate cu barbati pasionali, indragostiti, car dau si cer dovezi de dragoste! O fi o lege a compensatiei! Vali, sotul tau are si el dreptatea lui! Cel putin pentru unele persoane, iubirea are nevoie de asigurari, reconfirmari, dovezi, ca sa reziste in timp. Voi oricum e clar ca va iubiti de multa vreme si nu cred ca ti-e chiar atat de greu sa-l surprinzi facand ceva atat de placut pentr el, chiar daca nu-ti sta in fire! Sunt gesturi atat de mici care pot produce atata bucurie (chiar daca tu nu realizezi asta si chiar daca pentru tine nu conteaza). Uffff. Evident, la noi e invers! Eu sunt cea expansiva, pasionala si temperamentala. El........nu. Asa ca macar putin, de dragul lui, invata sa vorbesti in limbajul dragostei pe care il pricepe! Ana Teodora (22.12.2005) si Razvan Dimitrie (26.10.2007) http://www.dropshots.com/dochia

[carolinah]

Eu voi da un sfat practic, chiar daca suna rece si calculat (eu sunt din aia vulcanica si pasionala, de altfel, iar sotului meu i se pare firesc ca eu sa stiu ca ma iubeste, asa ca ce atata spontaneitate. Dar s-a invatat intre timp ca eu am nevoie de tandreturi si presteaza[:D]) Daca omul vrea mai mult, poti sa te straduiesti sa-i dai mai mult. Si anume, telefoane/SMS "surpriza" programate dinainte de catre tine in zile diferite ale saptamanii si la ore diferite. Sau il suni daca intarzie, sa vezi daca nu a patit ceva (pui ceasul la ora la care trebuia sa vina si ii telefonezi imediat ce a sunat ceasul). In timp te vei obisnui sa faci asta automat, cu grija sa nu ajungi sa-l terorizezi, evident[:D]. Cam asa si cu diferite tandreturi. Iti formezi reflexul de a-l mangaia pe brat sau pe spate, seara cand va spalati pe dinti sau cand stati pe canapea, de ex. Cate o mica tandrete care devine obisnuinta, apoi alta etc si in timp te trezesti ca-l "tandretuiesti" mai des dint-o pornire fireasca. Probabil ca poate parea ciudat pt cei care sunt natural calini, dar cred ca va ajuta in timp, pt ca va deveni natural ca gestica si nu va mai parea fortat. Caro

[valipop]

Nu-mi pot explica nici eu, pentru ca, aparent lucrurile sunt clare. Atunci cand discutam imi spune: "as vrea sa ma suni mai des (are serv. la 100 km si face naveta zilnic) sa ma intrebi daca am ajuns bine etc. Nu-ti cer mult." Eu zic: ok, dar vorbim la tel si pe mess. Nu va inchipuiti ca trec 8-10 ore si nu vorbim deloc. Ce-i drept in 80%din cazuri el este cel care suna sau porneste o conversatie. Din curiozitate am facut o statistica a SMS - urilor (fara scop informativ, ca sa zic asa) pe care ni le-am trimis de la inceputul anului: eu 14, el 40. Da, se gandeste ca m-am plictisit de el, ca nu ma mai atrage, ca vreau altceva - si pe mine ma apuca toti dracii cum poate sa gandeasca asa ceva, nu e evident ca pe el il vreau? Se pare ca nu. Ziceti ca e usor sa faci "mici gesturi" dar eu parca sunt paralizata si totul mi se pare fortat, fals. Avea dreptate cand facea cineva comparatia cu copii care invata sa mearga sau sa scrie, e un proces anevoios. Acum imi spune ca de ce nu va povestesc cum am uitat eu sa-i spun "La multi ani" de ziua lui. Da, am uitat, mi-am amintit pe la doua. Pe atunci aveam cam 2 luni de cand ma angajasem la un job dupa ce cautasem cateva luni si nu gasisem nimic. Basca incepusem niste cursuri care imi mancau dupa amiezele si bucati bune din noapte. Ce sa mai caut scuze, am comis-o si recunosc asta. Dar... pentru el a fost o greseala capitala, un atac personal, o jignire profunda si ireparabila, dovada suprema ca pe mine nu ma mai intereseaza persoana lui. Cum ai putut sa uiti?[bang][bang] Valentina si capritele Maria 10.01.2000 si Zoe 18.01.2007