o mamica singura

[nonalaly]

buna fetelor! nu v-am scris de fff mult timp e drept, dar acum am mare nevoie de parerile voastre si sper sa m-ajutati. peste 2 saptamani puisorul meu drag face 1 an si nici nu realizez cand a trecut timpul?! n-a fost usor, dar nici ff greu cu toate ca sunt singura, nu prea am cine ma ajuta la cresterea lui, am mai avut o prietena care a stat de max 2-3 ori cu el cand am avut urgente in rest....m-am descurcat singura. in aceste aproape 12 luni dl "tatic" a venit cand a vrut el sa-l vada pe bebe, ba o data pe sapt, ba apoi pauza o luna si tot asa. o singura data de craciun i-a adus 2 jucarii in rest a mai lasat de 3 ori cate 200 de lei si atat, eu de altfel necerandu-i nimic. nu i-am facut program de vizita, l-am lasat sa vad ce face si cat se ocupa de copil.insa in tot acest timp de cate ori venea, cel putin in ultimele 6 luni, nu se multumea doar sa-l vada pe bebe de fapt, ci voia si altceva...(de la mine). nu exista data sa nu incerce sa ma ia la inghesuiala desi opuneam rezistenta totala la avansurile lui, insista in continuare, fapt ce a dus la numeroase discutii din partea mea, nemaisuportandu-i comporatmentul. la inceput am crezut ca e doar o scapare si am trecut cu vederea dar nici pomeneala, ci a persistat.de vreo luna si ceva nu a mai venit pt ca ne-am certat ff rau pe tema asta, insa a sunat de cateva ori sa intrebe "ce faceti?"-vesnica lui intrebare. bb a fost tare bolnav intr-o perioada, o singura data l-am sunat pt ca aveam nevoie sa ma ajute cu un nr de tel si un nume de medic, si l-am sunat la ora 6 dupamasa si m-a repezit oribil(eu nesunandu-l defel pana atunci), apoi din intamplare ne-am intersectat pe strada la un semafor, eu eram cu bb iar el cu cea cu care sta acum, dar cand a ajuns in dreptul nostru si-a intors capul sprea ea in semn ca nu are a face cu noi...ok, a trecut si asta si multe alte porcarii care mi le-a facut in acest an si care nu merita sa le amintesc acum. am treecut peste toate de dragul lui bb si l-am primit sa-l vada in continuare pt simplul motiv ca si copilul meu sa-si cunosca tatal chiar daca poate statea doar 10-15 min cu el. mi-a zis de cateva ori ca daca am nevoie de ceva sa il contactez ca ma ajuta cu orice.ok, insa doar de 2 ori l-am cautat in acest timp si de fiecare data mi-a inchis tel in nas sau m-a ignorat pur si simplu pe strada. nu va mai spun cati nervi mi-a creat acest om in astea 12 luni ca nu mai are sens, cert e ca am ajuns cu nervii in aer si nu mai rezist psihic. simt ca nu mai fac fata la comportamentul lui haotic si impertinent. dar am si mustrari fata de copilul meu in a-i interzice sa isi cunoasca tatal. l-am chemat la o discutie legata de copil, sa vedem un program de vizita si cum are el intentia sa se implice in viata si cresterea copilului. mi-a zis ca nu are timp atunci, apoi ca pleaca in concediu,dar ca o sa vorbim.. de atunci a mai sunat o data sa vada "ce facem" dar nici pomeneala sa aibe intentia de a avea o discutie decenta, ba mai mult s-a autoinvitat zicand azi: "mi-e dor de cristian si as vrea sa trec pe la voi sapt asta si sa te vad si pe tine" io deja fac spume de nervi, nu mai pot! el se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, iar eu nu mai pot asa! pt el e ff lejer asa, stiu asta. sa vina cand vrea, sa nu aibe resposabilitati, nimic si etc. e cel mai usor asa, de aceea nu vrea sa aibe program, el insa motiveaza: "ca nu se poate tine de un program ca e ff ocupat"-asa mi-a zis cand am mai incercat s stau de vorba cu el. sa nu mai vorbesc de faptul ca de 10 luni il rog sa mergem sa facem pasaportul si imputernicirea ca sa il pot scoate din tara pe copil in concediu dar credeti ca a venit?! meru imi zicea: da, cum sa nu il facem cand vrei tu si cand il chemam zicea : aaaa, pai nu pot, sapt asta sunt fff ocupat nu stiu cand am timp dar iti zic eu.si...pauza iar saptamani si luni si etc si tot asa. acum sunt ff nervoasa dar si fff confuza si poate ma ajutati voi cu un sfat, cu ceva.... eu nu mai am rabdarea necesara sa il mai suport la infinit asa, mi-am impus acum cateva luni sa rezist pana face bb un an, ca poate se va schimba ceva, dar....nici vorba de asa ceva si nici nu stiu daca voi putea avea posibilitatea sa discut omeneste cu el sa clarificam situatia, insa ma omoara si ma apasa cumplit gandul ca, copilul meu nu si-ar cunoaste tatal. si mi-e fff greu sa iau hoatarea de a-i interzice sa ne mai calce pragul pt ca m-as simti toata viata vinovata fata de copilasul meu. nu stiu ce sa fac si cum sa procedez, dar sunt cu nervii la pamant. daca ma puteti ajuta in vreun fel, va rog sa o faceti. Nona.

[ishulina]

Nona, tu inca insisti ca acest om sa fie tata responsabil pentru copilul tau???? Pai daca el nu e capabil sa fie aproape cand e bebe bolnavior, cum va fi aproape cand e copilul bine, fericit si marisor? Si decat sa-l minta cum te minte pe tine ( si tu esti adult, si abia iti poti infrana nervii si supararea)nu crezi ca e mai bine sa nu stie ce-i cu tatal lui? Un copil simte mai tare dezamagirea cand isi asteapta tatal si el nu apare! Ii promite poate , ca va veni de ziua lui si boul poate are o alta iubita cu care va pleca in alt concediu!!!!!!!!! De ce te incapatanezi sa-l disciplinezi si sa-l responsabilizezi daca omul nu vrea?? Viitoare mamica [gravi] 18+

[absoluta]

Stiu ca ce o sa sciu acum o sa te deranjeze poate......insa asta este punctul meu de vedere referitor la povestea ta. Eu cred ca tu nu vrei sa dispara din viata voastra si gasesti ca scuza vezi domne e bine pentru copil sa fie cu tatal lui. Mai femeie, citeste absolut tot ce ai scris cu un an in urma si pana acum. Realizeaza ca te amagesti aiurea, insa peste cateva luni o sa-ti amagesti propriul copil. Au fost fete care au trecut prin experienta ta si ti-au recomandat din suflet sa nu faci greseala sa-l treci in certificatul copilului, chiar ti-au adus argumente sa te determine sa nu faci aceasta greseala. Tu ce ai facut ai gasit aceeasi scuza "pentru binele copilului am considerat ca e bine". Stii ce o sa faci?! O sa-i faci rau copilului tau!!!! Trezete-te !!! Peste cateva luni copilul o sa inceapa sa cunoasca si alte persoane in afara de mama.O sa ajunga sa-l imbraci cu inimioara batandu-i de fericire ca vine tata sa-l vada , o sa il dezbraci stergandu-i siroaie de lacrimi ca nu a venit tata, asta dupa ore de asteptare si sperante. Ai gasit diverse scuze "pentru binele copilului", insa au fost doar scuze , pentru tine ai facut-o, il tii legat de tine. Ia gandeste-te daca copilul avea 3-4-5 ani si treceai cu el pe langa tatal lui el fiind cu iubita (cum tu ai spus ca s-a intamplat), si copilul alerga intr-un suflet la el si el ii intorcea spatele. Cum era??????? Ce simtea copilul?!!!! Trezete-te !!!!! Ii faci rau copilului tau !!! Sau ar mai fi o varianta, fa orice si recucereste-l, fa-l sa renunte la relatia de o are , invatati sa va iubiti din nou, iertati-va greseliile si traiti fericiti alaturi de copilul vostru. P.S. ai spus cumva ca el mai are un baiat?

[Luna1]

Pentru pasaport si iesirea din tara du-te si consulta un avocat, deschide proces de incredintare si apoi nu mai ai nevoie de acordul lui, ti-am spus asta si mai in urma. Se poate, consulta un avocat si ai sa vezi. E aiurea sa-ti spun acum "ti-am spus eu" dar chiar asa se intampla, cum am patit si eu. In momentul in care deschizi procesul de incredintare se va stabili si pensie alimentara, chiar daca tu doresti sa refuzi nu poti, legea prevede ca e dreptul copilului si tu ca mama nu ai dreptul sa refuzi pensia. Tot la acelasi proces se va stabili si program de vizitare asta numai daca solicita el, astfel poti sa ii spui "trebuia sa vii sambata la 2, n-ai venit, la revedere, ne vedem sambata viitoare". Nu stiu de ce insisti sa facilitezi tu o relatie intre el si baiatul tau. Lasa-l pe el sa isi exercite acest drept cum doreste el, vrea sa aibe o relatie, bun, sa vina in orele de vizita, nu vrea, ura si la gara. In realitate nu ai cum sa-l fortezi sa aiba o relatie sanatoasa cu copilul. Cu timpul daca se tine de orele de vizita si este un tata bun atunci poti lasa si tu garda jos si sa nu mai tineti cont de hotarerea judecatoreasca, sa va intelegeti omeneste si amical. Insa acum nu cred ca ai cu cine discuta. Mamica de stelute [url="http://alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=5711"]Cosmin[/url] (30 iulie 2001) si [url="http://alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=5693"]Adelise[/url] (11 august 2007)

[danielatt]

Off..imi pare rau sa aud prin ce treci insa, toate te-am avertizat ca un a semnea om nu se schimba. Daca el te-a lasat sa treci singura pe eprioada sarcinii chiar nu stiu ce pretentii mai poti avea de la el. Pot doar sa (ma)repet ceea ce deja fetele au spus: incearca sa te rupi definitiv de el, incearca sa-ti faci o viata doar a ta fara zbucium pentru ca ai tu nevoie dar cel mai mult are si va ava avea copilasul tau. Tu nu ai nevoie de factori care sa-ti perturbe linistea si echilibrul ci din contra. Nu spun ca este usor, sti ca si eu am fost in aceeasi situatie. Insa eu cred cu tarie ca un copil crscut cu dragoste si liniste sufleteasca, chiar daca nu are un tata, acel copil se va dezvlta armonios. Si in plus, nu crezi ca ar trebui sa fi disponibila sufleteste pentru o eventuala viitoare relatie cu un om care sa va iubeasca pe tine si puiul tau? vezi de viata ta si lasa-l in treburile lui !

[AdinaF]

Mi se pare prosteasca mandria unor mame de a nu accepta pensia alimentara de la tatal biologic. Pensia aceasta e dreptul COPILULUI, nu al vostru, daca nu ai nevoie de bani acum ii potzi depune la banca pe numele baiatului, cu sigurantza nu ii vor strica pe viitor. Sa stii ca nu-tzi ridica nimeni statuie pt atitudinea asta mandra, ba isi rade in barba cu actuala ce ieftin se spala pe maini de voi. In rest, no comment, un fel de "du-te, da' nu ma lasa"! Adina, imblanzit(a)oare de Fabian si Alexander (06.10.2006)