Sezatoarea canadiana (189)

[mikiion]

cge sau cine a mai fost acolo: intrebare despre Groupe Santé Physimed, ca am maine programare.... A facut cineva bilan de santé? Imi e acoperit de asigurare, adica sper, dar asa cred [:D] Am sunat acum 5 minute si mi-au facut programarea maine.... Mi s-a parut suspect de repede... Sau e normal? E buna pana la urma clinica asta? Azi aveam interdictie de calculator.... Ca am doua zile luate libere...am zis ca mai fac ceva prin casa, ca ma odihnesc... stau o ora in cada.... Si sa ma decontaminez[:D] dar tot aici am ajuns , ca am nevoie de informatii.... Oricum am vorbit vreo ora cu Pucku la telefon. Care e bine dar foarte ocupata.... Ankalaura, daca esti libera poate ma suni si tu....

[url="http://www.onetruemedia.com/shared?p=60647bcd025335118109e1&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url"][tv] [/url][url="http://www.dropshots.com/mikiion2009"][foto][/url][url="http://tickers.baby-gaga.com/t/catcatadb20060604_-5_Marc-Adrian.png"] Virsta Marc-Adrian[/url]

[ankalaura]

Delia - da, noi am ajuns acum 5 luni, iar de 3,5 luni sotul meu merge la francizare. Cristina - e adevarat ca exista tabere private, dar din cate am inteles se invart pe la 40-50-60$ pe zi, ori doi copii, nu stiu daca un salar de supravietuire ar acoperi tabara privata. Asta am facut in Ro, gradinita privata de nevoie, ca aia de stat inchidea prea devreme si avea pre amulte vacante, rate la doua masini, absolut necesare, nici o fita la mijloc, rata la casa (apartament), "cerc vicios" absolut, munca si iar munca, de picam sambata lati (asta daca nu cumva lucram sambata), copil bolnav, suite-te mama in tren (noroc de mama, la 250km, ca putea sa se suie in tren pana sa pice bunica-mea la pat), vino ia copil bolnav sau stai cu el,.... La finele lunii, trageam linie - 80% copilul isi petrecea timpul cu persoane straine (scazand orele de somn), banii se duceau aproape integral pe rate si facturi, noi obositi, frustrati, abia ne mai intersectam, uneori comunicam prin biletele si pe messenger. Sper ca acum sa nu ma mai prinda cercul asta vicios, nici acum si nici peste 10 ani, chit ca, asa cum spunea si Doloress, poate nu vom avea cine stie ce venituri (nu asta ne face fericiti), dar sa fim cu mintea limpede si multumiti ca ne regasim si ca familie, mai mult decat ca "oameni ai muncii". De asta spuneam candva ca eu, ajunsa aici, mi-am setat asteptarile destul de jos. Am pus copiii primii, pe mine ultima. In timp o sa ridicam stacheta asta, dar nu disper sa o fac acum. Ceea ce ar fi fost cu adevarat grozav, ar fi fost sa conteze studiile si experienta anterioara, sau macar o paarte din ele. Ma uitam ieri pe un pliant primit in posta, o agentie de recrutare cred. Cica daca ai peste 40 de ani si daca ai dificultati in a-ti gasi un job, ei sunt solutia. Deschid pliantul si citesc amanuntele: > daca ai peste 40 de ani, > daca vorbesti/scrii/citesti si engleza si franceza, si > daca ai minimum 5 ani de experienta quebecoasa sau canadiana, in orice provincie, ei sunt solutia. Am ras, in sinea mea - cine naiba nu isi poate gasi un job in conditiile enumerate de ei? Nici n-ai nevoie de ei!

[bebitzu]

Citat:

citat din mesajul lui ankalaura Atentie insa, ma refer la un job de nou venit, care se poate plati cu 10$ pe ora sa zicem. Sau cu 12. Sau cu 14. Cu 14 esti deja fericit. In sensul asta spun: cum e mai bine la inceput?7ore job*5 zile + 6-12 ore scoala + casa+copii = salar mic si cheltuieli cu scoala si garda sau 6-12 ore scoala + casa si copii = pret si bursa care te ajuta sa supravietuiesti? Ce ar fi mai rentabil? Fiecare minut din viata ocupat versus 500$ in plus si scoala intinsa pe cine stie cati ani? Sau ceva timp liber pentru copii, scoala intinsa pe maximum 2 ani si minus 500$? Ca de platit apoi pretul inapoi cu dobanda si impozite in paralel... o sa platim de o sa ne iasa pe nas in urmatorii inca 30 de ani cel mai probabil.

Anka, ceea ce spui tu poate fi un caz fericit pentru cineva care este de ceva timp aici, are experienta canadiana si poate si ceva scoala. Imi aduc aminte anul trecut cand imi cautam job in Laval ca atunci cand ceream 14 se uitau crucis la mine, parca as fi venit de cateva zile. Jobul de supravietuire pentru mine inseamna sa castigi intre min 7 si poate un 10 cad/h [:D] iar atunci cand chiar trebuie,il accepti ca nu ai incotro. Tu esti un caz fericit pentru ca aveti ceva pus deoparte si "va permiteti" sa ganditi asa. Cand vii cu cativa bucsi [:D] in buzunar, 4 genti si un copil de 5 luni, ei, atunci sa vedem daca ne permitam sa ne mai gandim. Cunosc persoane care au venit cu bani imprumutati, si mai rau. Pe o scala de la 0 la 10 eu cred ca tu esti undeva pe la 6, deci, enjoy [:)] bebitzu

[ankalaura]

Bebitzu - din cate am inteles, acum e deja 9,5$/h minim brut? Sau urmau sa il mareasca? O tipa de la cursul la care am fost, lucra la Maxi pe 9,5 pe ora, tura de cate 6 ore, 30 pe saptamana. La suma asta, salariul ei rezulta mai prost decat o bursa la universitate, si mai sta si in picioare in tot timpul asta. Comparatia e una aproape la intamplare, pentru ca la fel de bine si eu as fi fost probabil dispusa sa lucrez la Maxi pe 9,5 pe ora daca nu ar fi copiii, sau daca as fi venit anul trecut in noiembrie sa zicem, si nu m-as fi putut inscrie decat pentru toamna, si atunci da, cam greu sa stai "pe uscat" atatea luni...

[Zenit]

Dragi fete inimoase, tinere si frumoase, Eu va citesc destul de des si imi sunteti foarte dragi... Nu am postat niciodata, am vrut cindva, de asta am si cont setat de mult timp, dar nu am apucat si contul a ramas... asta e prima mea postare! Pe unele va cunosc si ma cunoasteti, si mi-ati placut foarte tare si acolo... am fost la "baby shower"-ul lui Magdone, sunt prietena cu mi-ro, si mincam ca si Donia numai lobsteri, sa le facem paguba Mandarinilor si noua doua placerea culinara! Intru si eu in vorba la acest subiect, ca sa va incurajez pe cele care sunteti in cumpana daca sa faceti scoli sa va spun sa valorificati potentialul, indiferent cit de greu pare la inceput... stabiliti tinte pe termen lung. Spun din experienta mea... Am venit cu un copil de 12 ani singura, aplicant independent, cercetator stintific, chimist... Nimic in domeniul meu... job-uri numai in programare....am facut o scoala de 2 ani intr-unul, (program pentru cei care aveau deja studii universitare) ... o vacanta 2 saptamini intr-un an, cind ne-am si permis o vizita la Ontario Science Center, si aia platita de o familie prietena) ... am deschis televizorul de 4 ori in anul acela... traiam pe bani imprumutati (taxe scoala, chirie, mincare, hainute si icaltaminte la copil, care apartinea celei mai saraci categorii de copii din Toronto)... Job-ul mult dorit a venit si l-am pierdut dupa 3 ani jumate cind a venit Septembrie 11 si a picat piata job-urilor in programare.... somaj, apoi asistenta sociala... greu de tot.... gasit alt job la niste chinezi de munceam ca pe plantatia de orez... Am hotarit ca Programator-Analist in e-commerce nu este de mine sa ies la pensie, ca o sa clachez... munceam si in week-end-uri, iar cind nu munceam invatam tehnologii noi, ca domeniul e foarte dinamic... am aplicat la Teacher's College, am imprumutat iar bani...platit cursurile, cumparat mincare si platit chirie pe bani de imprumut....m-am licentiat ca profesor de liceu Mate-Computere-Chimie, si de ani buni sunt fericita cu alegerea mea... Aveam 43 de ani cind incepeam Teacher's College...incepeam facultatea amindoi membrii familiei mele, eu si baiatul meu... au trecut anii, a terminat si el ..."double major" in Biologie umana si Fiziologie apoi Masterat in Fiziologie, apoi Medicina si mai e putin si va fi doctor... V-am spus aceasta istorie ca sa va incurajez ca se poate si sa nu va lasati, ca si in cele mai grele conditii ca ale mele tot exista o sansa daca esti oportunist in sensul bun al cvintului si stii sa o valorifici... In Canada exista aceasta sansa, ea trebuie valorificata... Cere si un pic de indrazneala, poate excesiva (marturie sta si emigratul cu copil adolescent de una singura, cind nu stiam nimic despre Canada decit ce citisem intr-o revista ca au nevoie de cercetori chimisti)... Internet nu exista autunci... pina si la aeroport ne-au asteptat niste prieteni ai unor prieteni, ce nu-i vazusem vreodata... dar, daca nu risti nu cistigi, nu ? Nu am cine stie ce realizari materiale, m-am plimbat prin lume si mi-am ajutat mult familia in Romania, dar cel mai important pentru mine a fost sa fiu un model pentru copilul meu.... si cred ca asta l-a ispirat... uneori contemplu realizarile lui in totatlitate si multumesc lui Dumnezeu, admit ca sunt o mama foarte fericita, si uit lacrimile innodate in barba si piine amara ce-o mestecam cu ele... a trecut, si a ramas lumina, fie ca vine de la copilul meu de acasa fie ca vine de la ceilalti copii ai mei, de la scoala :) Azi am avut un workshop si a fost prezentata statistica de aici: " How Romanian-Canadians make the grade" http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=6743 Concluzia a fost ca mediul parental si educatia au rolul decisiv... asa cum a zis fi-miu cind i-am aratat articolul din "The Globe and Mail": "Da mama, au parinti romani, asta e..." Succes mult va doresc, si cind luati decizii de drum, nu uitati ce comoara stapiniti pin educatie... sper ca povestea me de viata e una inspirationala, si va ajuta cind drumul pare greu si deciziile dificile. Am uitat sa va spun ca in tot drumul asta a fost nevoie si de munci grele pe bani putini, de curatenie sau circa, si ca si banii adusi de copil din babby-sitting sau turtoring erau vitali cind se adunau sa completeze chiria si mincarea... dar de un lucru m-am tinut cu sfintenie, oricit de greu adunam fieare banut: l-am trimis in fiecare an in Romania sa ii bucur pe cei ramasi acolo si sa il expun pe el celor doua lumi... chiar daca ne place sa traim aci, ne-am conservat radacinie, si asta ne-a ajutat pe amindoi. Va doresc un long week-end minunat!

[pitilache]

Mey, eu zic ca fiecare si-a facut si rasfacut calcule cu scoala, job, copii, etc. Iar dinamica fiecarei familii este diferita si fiecare dintre noi ne cunoastem pe noi insine (mai mult sau mai putin [:D]) si pe cei de langa noi ca sa stim cat putem sau nu sa ducem. Unii pot merge si la scoala si la serviciu si cu copii la scoala, altii prefera sa nu sacrifice nimic si sa faca doar scoala sau doar serviciu. Sau sa stea cu copii acasa. Sfatul meu este sa exista mereu macar un plan B, poate chiar si C, pentru ca nu totdeauna se intampla cum vrei noi. Si sigur ca dupa oarece ani, privind in urma, unii dintre noi poate ar fi vrut sa fi facut altfel. Dar asta deja nu mai schimba nimic. Eu zic ca avem de invatat din fiecare experienta si fiecare experienta ne ajuta sa progresam. Asa ca va urez succes tuturor studentelor, celor din campul muncii si celor care au ales sa stea acasa si sa aibe grija de puiutii lor!!! [flo]

[hippi] Bijoux by Mitziad

[columbiana]

Marcela/Zenit [flo], sa mai vii pe la noi, bafta si felicitari pentru tot ce-ai facut; fetelor, iarasi eu cu durerea mea, deh, roza:)); nici una nu aveti experiente cu osteopati, fac rau sau bine? (ca sunt destul de scumpi) http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

[Doloress]

Mikion sper ca nu vine prea tarziu raspunsul, sa intrebi musai la asigurare daca plateste bilan de santé. Sa stii ca in bilantul asta intra si onorariu doctorului de exemplu ca e considerat un serviciu particular si RAMQ nu plateste si nici asigurarea privata de cele mai multe ori. Adica sunt contracte si contracte insa cele standard la noi (Sun Life) nu platesc din bilant decat ceea ce e normal acoperit de contract cum ar fi ecografia sau testele de laborator. In rest, nu se plateste nimic (onorariu doctor, infirmiera, audiometrie, etc ) A fost o vreme cand nu plateam nimic, nici macar testele de laborator, cand vedeam bilan de sante, era refuzat de la un capat la altul si sunt costisitoare, in jur de 500-600 de dolari. Acum decorticam totul si luam procedura cu procedura. Dar tot te poti trezi cu vreo 300 neacoperiti. Multe marturii frumoase pe aici, intr-adevar fiecare familie si experienta e unica. Noi - bine ca ne-a luminat Dumnezeu sa venim inainte de avea copil, ca nu prea ne vedeam bine. Suntem cam cheltuitori si bon-viveuri asa de felul nostru asa ca jobul a fost un must de la inceput. Cateva luni am avut un singur salar (nu rau, de vreo 12 pe ora) si ne amintim ca de un timp extrem de greu pentru noi desi si sotul avea banii de la francizare deci mai veneau niste banuti acolo de bine de rau. [:D] Dar astia suntem noi, am incercat sa ne schimbam de vreo 14 ani de cand suntem impreuna si n-am reusit inca (nici macar copilul nu ne-a schimbat) Asa ca mi-am permis sa fac si scoala si sa merg si la servici, timp plin, nu mi s-a parut imposibil. Insa sa fi avut un copil, no way, ar fi fost mult prea greu pentru mine cel putin. De aceea chapeau [asia] celor care au reusit performanta asta job-scoala si copii! wow ! Eu cred ca niciodata nu vei regreta ca ai facut o scoala aici, ca n-ai facut-o insa cred ca da. Dar asta e general valabil, mai mult regereti ce n-ai facut, decat ce-ai facut.

Mami de pitic Patrick(29.04.2008) si [gravi] -16+ cu posibil [baietel] Victoria, fetita frumoasa si curoajoasa, te iubim!

[zavalita]

Hop si eu pe aici. Eu n-am nicio parere, vroiam sa va salut.[:D] eu vreau di' toate plus timp liber, as plusa chiar si cu un loisir mic asa, neaparat loisir quebecois[:D]. Mamaaa ce caldura! Am gresit cumva tara? Mi se plangea o iranianca deunazi ca ce cald e pe'aci![alcool] ihaaaaaa [:D]. cel mai tare mi se pare cand vad indieni cu maneca lunga, uite oameni aclimatizati...unul isi pusese hanoracul ieri si avea si gluga, am ramas stupefiata.

[cris1511]

Parerea mea: daca nu aveam copii, cred ca nici nu ii mai faceam aici. Mi se pare prea complicat aici cu copiii mici, adica mi se par chinuiti la daycare, unde conditiile cam lasa de dorit (poate sunt si mai bune, dar ce am vazut eu prin jur m-au ingrozit). In Romania am experimentat si cresa si gradinita si bone, ba chiar le-am avut si in paralel. Aici, insa, sunt scumpe ambele, asa ca cea mai ieftina varianta in cazul nostru, e ca unul din familie sa stea cu copiii, pentru ca nu exista bunic(a) care sa vina aici. Cu cariera voi mai vedea, deocamdata nu imi permit sa platesc scoala pentru mine.