cum procedam la plecarea din tara?

[osolita]

Eu as alege o solutie de compromis: tu si copiii plecati la 3-4 luni dupa ce-a plecat el. Pentru sotul tau e o perioada suficient de lunga incat sa-si dea seama daca-i place sau nu la spitalul respectiv si daca suedezii sunt multumiti de el. Suedia e o tara destul de scumpa si cred ca cel mai bine e ca sotul tau sa aiba timp cateva luni timp sa sondeze terenul pentru gasirea unei locuinte. Nu stiu cum e in Suedia dar iti dau exemplu Germaniei unde de obicei inchirierea unui apartament se face prin intermediul unei agentii imobiliare careia trebuie sa-i platesti o suma destul de frumusica drept comision plus ca trebuie sa depui cautiune in contul proprietarului chiria pe 3 luni. Bineinteles ca se gasesc si apartament care se inchiriaza fara intermediari dar pentru asta e nevoie de timp iar voi n-o sa prea aveti asa ceva la dispozitie.

[Annnca]

Exact.Si in Spania se plateste cu 2-3 luni inainte. Deci nu e usor sa pui banii astia jos !! Never say never !

[valicam]

Vad ca dupa 15 mesaje nu mai sunt moderata. Annnca...offff, nici vorba de parasit sau asa ceva, nu mi-e frica sa ma insele sau sa nu mai mergem, dorinta mea de a pleca impreuna cu el nu din asta reiese, ceea ce am zis aici, motivele care ma fac sa-mi doresc sa plecam, le-am spus in mai multe randuri, sunt perfect reale si doar acelea. Imi cunosc sotul foarte bine, stiu ce avem impreuna si nu e omul care sa lase in urma lui o familie, mai ales ca stie si el cat de mult imi doresc sa plec.

[Llaura]

Dada, am priceput, nu m-am atacat [:D] Pe mine m-a ajutat f mult ca am fost floricica, am dat toefl in ianuarie, gre pe 1 feb, in august am inceput scoala, in loc de posta US-Romania am avut scorurile in fix 10 zile lucratoare, aplicatia a facut doua zile pana la scoala, am avut credit card sa platesc, mi-au pierdut scrisoarea oficiala de acceptare la univ si in loc sa astept posta nustiucat, pur si simplu m-am dus dupa ea, etc etc. Cand eu am capatat viza si aveam dreptul sa am dependent, barbatu-meu brusc a avut o alta optiune afara de plecarea in Romania si a putut sa riste sa lipseasca de la serviciu sa mearga la interviuri, inclusiv prin alte tari :-) Cazul meu am zis ca nu e relevant, dar parerea mea e ca in familie te sprijini unul pe altul si astfel ambii parteneri merg inainte. Ca sa nu mai zic ca sa intretii doua case nu e chiar ieftin, foarte probabil doua masini, doua randuri de facturi, doua randuri de oale si blide, doua randuri de orice, si nici Romania nu e chiar ieftina zilele astea. Mai e ceva. Plecarea asta nu deschide nici o poarta magica, cel putin mie nu mi-a deschis. Ca cea mai buna sansa a mea e graduate school stiam dinainte sa plec si asa s-a si intamplat, job cu viza nu mi-am gasit. Barbatu-meu a mizat pe ce facea in Romania si de altfel s-a si intors la aceeasi companie. Daca analiza facuta acasa la rece arata ca e posibil, atunci e chiar posibil. Parerea mea. Sa lucrezi cu oamenii in limba straina insa e lucrul dracului. E greu sa predai, nici nu ma gandesc cum e sa fii medic, pt ca miza nu e nici pe departe aceeasi. Practic nu ai cum sa lasi garda jos nici o secunda. Acum m-am obisnuit, dar la inceput suceam fiecare concept in minte in toate felurile ca sa fiu sigura ca stiu cuvintele respective, pt ca uneori tb sa spui un lucru de cinci ori in cinci feluri. Sem trecut, la o clasa, mai aveam 5 minte si incepusem sa zic "va propun problema cutarica de la pagina...." , si un baietas din clasa zice "how about a little hopscotch?" si spre marea mea bafta (complimente d-lui Cortazar) am stiut cuvantul, nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi zis de mine, "profa nu stie ce e sotronul, cum o sa stie particle in a box" si mai ales "cum poate sa ma pice pe mine care stiu" :-) Sa fii medic cred ca e cam de o suta de ori mai greu. Asta ar fi vestea proasta. Vestea buna e ca 70% din suedezi vorbesc engleza cursiv; si in plus cei care i-au oferit jobul stiu exact cata suedeza stie si cred ca au asteptari in consecinta.

[aschiutza]

quote:

---

Originally posted by speed

quote:

---

Originally posted by aschiutza

quote:

---

Originally posted by speed

quote:

---

Originally posted by aschiutza
. Amu pt doctori stresul e mare, mai ales daca lucreaza la spital. Nu e asa de sigur ca ii va fi usoara adaptarea.

---

total de acord.si crezi ca e corect ca in conditiile astea sa se ocupe de gasitul,amenajatul unui apartament,batut drumuri cu inscrierea la scoli a copiilor,si asa mai departe?

---

Pai Speed mama, daca nu pleaca cu familia pt cine sa caute scoala? Iar un barbat singur nu are neveoie sa tot amenajeze un apartament. Lui ii e suficient un pat si o masa. In schimb daca are familia, trebuie sa alerge in sus si in jos cu amenajatul si inscrisul s.a.m.d. Pt toate astea trebuie sa stii un pic din limba, si eu am inteles ca Valicam nu stie prea mult suedeza, deci ar avea nevoie de sot pt una-alta. --------------------- Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

---

pai aschiutza draga, valicam nu punea problema daca sa plece sau nu.oricum vor pleca cu totii.ea intreba daca sa plece sotul mai intii-si sa se ocupe de amenajarile pomenite mai sus- si apoi sa mearga si ei sau sa plece impreuna...citeste cu atentie mesajele ei.

---

Speed , crede-ma ca am un creier si inteleg ce vrea ! Eu inteleg urmatoarele prin a pregati terenul: INFORMATIE! Ca daca te duci fara sa ai idee, mari sanse ai sa te dai cu capul de pragul de sus. Uite aici ca sa mai vezi o data , asta am scris mai devreme: "Asa ca inainte de a-ti face bagajele e cel mai bine sa te interesezi: cum suna contractul, ce inseamna perioada de proba, ce ajutaore sociale ai cind esti somer sau bolnav. Sa pleci doar in ideea ca "te ajuta statul", chit ca e Suedia, e un pic cam pripit. Aceste state ajuta mult, DAR in anumite conditii care trebuie implinite!" E acum clar ce am vrut sa zic ? Ce am scris mai sus era asa (ca sa se inteleag mai bine): in primele luni e f greu sa te adpatezi. Mai ales la un serviciu nou, oamnei noi, mentalitate noua, profesie altfel facuta decit in tara. Daca in prima perioada de 2 luni de obisnuinta trebuie sa te mai si zbati imediat cu alergat dupa locuinta, dupa inscriere la diverse birouri, la scoli, etc este un stres enorm. Si asta mai ales daca esti in perioada de proba cind e presiunea f mare sa placi sefilor si colegilor si sa inveti tot ce nou, sa fii intodeauna fit, sa fii gata sa faci ore suplimentare. In 2 luni va invata deja mult din limba, va afla multe despre societatea suedeza, va sti ce are de facut cind ii vine familia. Deci va lua problemele treptat, treptat. SI mai citeste asta :" Sfatul meu este sa plece singur pt primele luni. Daca nu ii place acolo? Asa de usor nu se gaseste servici aici, ca sa zici ca il schimba. Iar daca sunteti si voi acolo se va simtii obligat sa stringa din dinti si sa lucreze mai departe..." De aci reiese ca am inteles ca vrea sa plece singur numai primele luni, nu-i asa?. [bang] Aceste informatii si adaptarea in sine nu sunt chiar asa de bagatela cum crede unul care e in tara si nu a emigrat vreodata. Alfel nu ne-am apuca sa dam atitia care am facut acest pas acest sfat. Ma retrag de la acest subiect. Daca nu ai inteles nici acuma explicatiile mele inseamna pentru mine ca vrei cu tot dinadinsul sa ai dreptate numai tu, deci nu are sens sa imi pierd timpul pe aici (mai ales ca cea care are nevoie de acest ajutor nu esti tu ci Valicam). ------------- Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

[Clover]

quote:

---

Originally posted by valicam
Clover, tonul tau e cam dur si nu inteleg de ce...am spus de la inceput ca astept pareri si opinii, pro sau contra parerii mele si in ultima postare am incheiat spunand ca postarile care ma indeamna sa raman ma pun pe ganduri, mai ales ca sunt cele mai multe. Zau daca inteleg de ce trebuie sa-mi schimb asa brusc parerea numai pentru ca asa spune lumea, mai ales ca am citit intre postari si experiente pozitive cu plecari in strainatate, cu copii cu tot. Si fara un loc de munca, nu? Asta i-am spus si eu sotului, cunosc atatea familii care au plecat cu tot cu copii in Canada, Australia si a fost Ok. Greu la inceput, nu ma astept la altceva... sunt aspecte diferite, stiu, cei care pleaca ca emigranti au un alt statut, dar noi avem avantajul locului de munca sigur de la bun inceput. Normal ca vreau sa-mi sustin si argumentez parerile, cine nu ar face asta, e de condamnat? Acu' trebuie sa ma pui la zid? Nu mi-am astupat urechile, din contra, le-am ciulit vazand ca sunt mai multe opinii sa raman acasa si sa astept. Trebuie doar sa incep sa lucrez sufleteste la asta si sa nu ma podideasca plansul de fiecare data cand ma gandesc... Daca tu vezi doar negru in viitorul meu, eu nu.

---

Tonul meu este dur pentru ca nu vrei sa te gandesti rational la situatia voastra. Tu gandesti in dorinte si mi se pare iresponsabil avand in vedere ca la mijloc sunt doi copii, si mai ales situatia scolara a celui mare. Rational vorbind sansele sa ramaneti in Suedia sunt mult mai mici acum decat daca dupa 6 luni contractul devine permanent. A pierde un an copilul in prima situatie nu e acelasi lucru cu a pierde un an in a doua situatie. Am un ton dur nu pentru ca vad viitorul tau in negru(? de unde pana unde) ci pentru ca nu ai urechi nici sa-ti asculti sotul. Cred ca singura modalitate sa intelegi ce spunem noi acum aici e sa te duci odata cu sotul tau si intr-un an de acuma o sa poti sa-ti tragi singura concluziile din experientele de viata. Spunea cineva ca nu-i usor sa tii doua case in paralel. Sotului ii ajunge o garsoniera cat sunt ei in Romania sau chiar o camera inchiriata aproape de locul de munca. Nu cred eu ca din diferenta de bani cat i-ar costa apartament pentru toti si gradinita celui mic nu pot trai in Romania. Si numai cand ma gandesc la socul de a te intoarce dupa sau inainte de 6 luni dupa ce iti facusei atatea vise. Plus alt factor pe care nu il iei in calcul. Stiu ca generic suedezii sunt un popor rece. Ai citit despre experientele altor romani de acomodare in Suedia? Ai facut un calcul detaliat comparativ cat v-ar costa viata impreuna acolo toti fata de cat va costa separat? Te miri ca nu se plang copiii de ansenta tatalui. O sa intrebe si o sa li se faca dor. Dar copiii se iau cu joaca si uita, nu stau noptile cu ochii pe pereti sa ofteze. Si in cazul vostru e vorba de un singur episod de 6 luni. Gandeste-te ca sunt familii care asa traiesc, 6 luni despartiti, 2 impreuna si e permanent. Cu alte cuvinte: niste argumente rationale ai? Keep the promises you make to yourself.

[valicam]

In fine, daca argumentele mele par irationale, poate e mai bine sa ma opresc aici. Am inteles tot ce era de inteles, am cuplat la greutatile ce ma asteapta, am sa stau sa judec la rece si impreuna cu sotul meu. Nu l-am ascultat pentru ca nu stiam nici toate aspectele vietii care ne asteapta acolo, el va veni acasa cu impresii si cu vesti concrete. In plus, am convingerile mele, sunt un om adult si cu capul pe umeri chiar daca din postarile mele intelegeti ca sunt adolescenta sau aventuriera sau ca ma ghidez dupa visele mele. Va asigur ca nu e asa, va asigur ca vom lua cea mai buna hotarare pentru noi toti. Clover, am citit doar ce ai scris tu: ca imi voi smulge parul din cap cand dupa 6 luni vom veni inapoi acasa pentru ca am facut asa cum am vrut eu. Nimeni nu are cum sa stie asta, dar tu esti convinsa ca viitorul meu asa va arata, eu cred ca il vezi negru, tu nu? Nu ma retrag, dar imi pare rau ca am ajuns la asa discutii...

[Elise]

valicam, Orice supozitie e inutila. Stii cum e -"Hope for the Best, Prepare for the Worst". Trebuie sa iei toate posibilitatile in considerare si sa nu fii dezamagita. Oricare ar fi decizia voastra, succes. [:)] Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[ruxij]

quote:

---

Originally posted by Llaura
Dada, am priceput, nu m-am atacat [:D] Pe mine m-a ajutat f mult ca am fost floricica, am dat toefl in ianuarie, gre pe 1 feb, in august am inceput scoala, in loc de posta US-Romania am avut scorurile in fix 10 zile lucratoare, aplicatia a facut doua zile pana la scoala, am avut credit card sa platesc, mi-au pierdut scrisoarea oficiala de acceptare la univ si in loc sa astept posta nustiucat, pur si simplu m-am dus dupa ea, etc etc.

---

Laura, ma bucur daca nu te-ai suparat din cauza floricicii :)) Daca veneai tu cu situatia ta acum cativa ani si intrebai daca sa pleci si tu cu sotul tau de la inceput, cu mana pe inima iti spun ca eu una te sfatuiam sa te duci si tu. Sotul tau avea un job care platea probabil suficient pentru doua persoane, nu aveati copii, tu vorbeai engleza cat de cat si daca va intorceati amandoi asa cum ati venit, paguba'n ciuperci. Eu am plecat inainte pentru ca dupa cum bine poate stii dintr-o bursa e cam problematic sa se intretina doua persoane si in al doilea rand, fiind vorba de barbat care sa fi venit si sa stea acasa la inceput, el nu ar fi acceptat din orgoliu masculin statutul de "statator acasa fara drept de lucru sau cu dreptul de a vopsi bancile din campus" (cum m-a sfatuit cineva la vremea aia sa faca). Asa ca m-am dus eu, am strans niste bani, am vorbit cu niste profesori ca sa ii usurez lui admiterea, si-a dat si el testele si odata admis pt. Spring a sosit. Situatii si situatii, una mai diferita ca alta :)

[Llaura]

Pai situatii si situatii, asa e, dar fara nitzel curaj si dor de duca n-ar mai pleca nimeni nicaieri, n-ar mai lua nimeni credite sa deschida firme si afaceri, n-ar mai face nimeni copii ca aualeu daca peste 10 ani ma da afara si nu mai am ce sa-i dau de mancare, am sta cu totii pe cate un cuptor. Eu nu ii incurajez sa se arunce cu capul inainte, dar cred sincer ca determinarea si munca fac cat zece argumente rationale.