Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

cum procedam la plecarea din tara?


Recommended Posts

Va multumesc mult pentru raspunsuri, insa am sa va dezamagesc :)). Pentru ca stiu foarte bine ca 6 luni nu vor trece pentru mine ca vantul, stiu ca atunci cand ma gandesc ca el ar putea pleca singur pentru asa o perioada lunga de timp ma apuca plansul, stiu ca mi-ar fi enorm de greu fara el, probabil as fi o povara mai mare ramanand aici pentru ca stiu ca nu l-as putea sustine si i-as reprosa mereu ca a plecat si noi am ramas...nu stiu de ce simt asa, dar asta e! Cred cu tarie ca ne-am descurca daca am merge toti odata, dar tLaura m-a pus pe ganduri, poate e mai usor daca merge el intai, o luna sau doua probabil as rezista... Cum sa va spun...viata noastra e foarte frumoasa, cand suntem impreuna ne simtim minunat, mergem impreuna peste tot, tot timpul nostru liber se rezuma la petrecerea lui in familie si asta ne reface pentru inca o zi sau o saptamana de munca. Ramanand acasa m-as simti abandonata, nu mi-as gasi locul, poate e aiurea ce spun dar nu pot iesi din starea asta. Simt ca dupa cele 6 luni nici nu as mai avea chef sa merg, parca n-ar mai avea rost... Insa intervine iar intreabarea: daca trebuie sa venim acasa? Desi sunt sanse mici, totusi ele exista. Copilul cel mare e scolar, da, pentru el ar fi cea mai mare problema daca ar trebui sa ne intoarcem si pentru asta mi-as reprosa ca nu am asteptat cele 6 luni ca sa fim siguri. Pentru ca ar pierde un an. Sotul meu mi-a spus mai zilele trecute cat e de greu pentru el ca numai el stie din familie limba. Eu am inceput sa invat odata cu el, dar n-am reusit sa tin pasul, eu invatam singura. Stiu cate ceva, inteleg putin si stiu sa fac propozitii simple. adinag, sa-ti spun cum vad eu chestia cu limba...daca ramanem acasa, el dupamasa va lua legatura cu noi, tot romaneste vom vorbi...fiind acolo cu el, vom merge toti sa invatam limba, vreau si eu sa invat nu sa stau acasa, normal, iar copiii vor merge la scoala si gradinita. Asa ca am putea conversa nu numai in romaneste cum se va intampla daca ramanem acasa... Incercam si aici sa conversam in limba straina dar merge greu, asa cum am spus nivelul meu e de foarte incepator. Acolo ar fi toate la indemana, televizorul, radioul, lumea din jur,cursurile de limba, totul ar fi un stimulent in invatarea limbii, pe cand aici... Da, probabil ca solutia de compromis asa cum ati spus cateva dintre voi ar fi cea mai buna, insa si aici semnul de intrebare ramane...poate tot va trebui sa ne intoarcem...si atunci e tot atat ca mergem odata cu totii sau astept eu cu copiii o luna...nimic nu e sigur decat dupa ce trec cele 6 luni...si iar am ajuns de unde am plecat. De asta mi-e greu...solutia cu cele 6 luni ramas acasa ar fi buna pentru sotul meu, s-ar acomoda, dar pentru mine ar fi groaznic...pe cand plecarea noastra toti odata pune atatea semne de intrebare...chiar mi-e greu...ma scuzati daca am fost incoerenta! Astept in continuare experientele si parerile voastre, poate voi reusi sa ma conving care e alegerea cea mai buna.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 159
  • Creat
  • Ultimul răspuns
eu zic sa plecati toti odata...la urma urmei sotul tau va fi destul de "stresat" de noul loc de munca etc ca sa mai umble sa caute scoli si alte cele pentru copii.daca sunteti impreuna va puteti imparti responsabilitatile.nu va fi usor deloc dar macar veti fi impreuna si veti imparti si micile greutati dar si marile reusite.indiferent de ce alegi,eu iti urez mult noroc si sa va mearga asa cum va doriti...[flo]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Noi suntem intr-o situatie oarecum asemanatoare cu a ta. Sotul meu este deja plecat (a 3-a oara in ultimii 3 ani), dar noi nu ne punem problema plecarii impreuna, cel putin deocamdata, din mai multe motive obiective. Si eu cred ca ideal ar fi sa plece el primul. Schimbarea pentru copii este mult mai dramatica decat pentru adulti (sigur depinde si de varsta lor si de copilul in sine, nu vorbim despre bb-ei). Cred sincer ca si pentru el si pentru voi este cea mai buna solutie plecarea lui inainte, gandeste-te ca pentru el va exista in plus mult mai acut stresul job-ului. Va urez succes ! [url="http://new.photos.yahoo.com/nytafanny/album"]poze[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Plecatu impreuna este ideea celui care nu a fost plecat niciodata din romania si nu stie ce inseamna stresul intr-o tara straina,si normal ca sa incepi totul de la zero,de ce tii neaparat sa plecati impreuna?nu ai incredere in el? Corina
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

In primul rand ii va fi mult mai usor sa se intretina doar pe el pana gaseste un apartament si mai stiu eu ce . In al 2-lea mi se pare hazardat sa pleci cu tot cu copii , sa fie o schimbare atat de mare pana nu stii daca dincolo e acceptat sotul sau nu .Daca nu isi gaseste de lucru ce faceti , stati pe strada? http://pg.photos.yahoo.com/ph/gia_devil/my_photos
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

valicam, noi am crescut tot pe picior de mutare dintr-un loc in altu'... si nu-i nemaipomenit pentru copii sa-i rupi prea des de mediul lor. Acum depinde si citi ani au, si daca merg la scoala/gradi, si daca au aici prieteni, rude, oameni cu care-s obisnuiti.... sint multe variabile. S-ar putea la un moment dat sa suporte mai bine despartirea temporara de taticul lor, citeva luni, daca le explici ca s-a dus sa faca bani sa le ia ceva dragutz, si vb. la telefon sau il vad pe webcam, decit ar suporta toata trambalarea cu catel si purcel intr-o tara straina unde nu cunosc casa, nu cunosc pe nimeni, nu-i baga in seama ceilalti copii pentru ca nu vorbesc bine limba, nu se integreaza nicaieri samd... le place sau nu le place, iar in sase luni cind incep sa se obisnuiasca ii muti inapoi. Probabil depinde si de personalitatea copilului, dar noua nu ni s-au parut deloc nemaipomenite schimbarile astea cind eram mici. Eu inteleg ca tie nu-ti convine sa stai fara el juma de an, dar cred ca pentru copii ar fi bine cel putin sa aveti ceva sigur si pe un termen mai lung de citeva lui. PS: si trebuie sa discutati prioritatile si dpdv financiar: pentru ca sotul tau s-ar intoarce cu ceva bani de acolo, daca va duceti toti patru s-ar putea sa va intoarceti cu experientza doar. Nicaieri in lume nu e simplu sa traiti 4 oameni cu 1 salariu, cu atit mai putin cu un salariu de proba al cuiva care nici nu cunoaste limba bine. Chiar daca probabil par bani multi... vezi care's cheltuielile intai. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Inca sunt moderata, raspunsurile mele apar mai greu... Eu ma mai intreb ceva, de fapt l-am intrebat si pe sotul meu, dar mi-a raspuns ca nu stie inca...cum se va descurca cu mancarea si cu toate treburile casei-curatenie, spalat, calcat...asta nu va fi un stres pentru el? Bine zicea Lavinia ca ar trebui sa-l las sa plece si sa i se faca dor de noi... Legat de ceea ce l-ar incurca sau nu acolo...nu stiu daca noi l-am incurca cumva, nu a fost vorba despre asta in discutiile noastre...doar despre faptul ca nu e indicat pentru copii sa plece pana nu stim ceva sigur. Dar din cate stiu eu despre si de la cei plecati, am si rude plecate dar in alte conditii(rezidenta canadiana), copiii se adapteaza cel mai repede. Scolile se deosebesc foarte mult de cele de la noi, e ca o joaca si oricum la inceput invata limba. La fel va fi si pentru noi, sotul meu stie deja ca pe langa slujba va avea si cursuri de limba, asa vom invata toti odata. Vad ca au fost si pareri incurajatoare, sa plecam toti 4 odata...si eu cred ca trebuie sa ne bucuram cu totii, de fiecare mic succes, copiii vor avea si ei succese lor, eu la fel. Stand aici si vegetand ma simt inutila, parca tinand timpul in loc. :)) Zambesc acum, eu imi fac teoria mea si v-o spun voua, va multumesc ca ma ascultati. Sotul meu mi-a spus clar ca nu il voi convinge ca ne va fi bine plecand toti 4, nu pe el incerc sa-l conving ci pe mine, ce hotarare sa iau... Va multumesc ca sunteti aici si ma ascultati, chiar nu am cu cine sa ma sfatuiesc. Am mare nevoie de parerile voastre.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

quote:
Originally posted by XIO
In primul rand ii va fi mult mai usor sa se intretina doar pe el pana gaseste un apartament si mai stiu eu ce . In al 2-lea mi se pare hazardat sa pleci cu tot cu copii , sa fie o schimbare atat de mare pana nu stii daca dincolo e acceptat sotul sau nu .Daca nu isi gaseste de lucru ce faceti , stati pe strada? http://pg.photos.yahoo.com/ph/gia_devil/my_photos
Stai putin, sotul meu are contract pe 3 ani, dar primele 6 luni sunt de proba, adica initial se semneaza pe primele 6 luni si apoi daca stie limba astfel incat sa se poata descurca si la nivel profesional in limba tarii respective(lucreaza intr-un domeniu in care are contact direct cu oamenii simpli, care nu stiu decat limba materna) si dovedeste profesional ca e bun atunci se va semna contractul pe inca 2 ani jumate. Cum sa stam in strada? Chiar atat de necugetata nu as putea fi. Singura peoblema ar fi intoarcerea noastra in tara dupa cele 6 luni in ideea ca pana nu semneaza partenerii pentru inca 2 ani jumate nu e nimic sigur, decat pentru 6 luni. Apoi ma gandesc ca daca dupa primele luni vede ca nu e tocmai ok aici unde merge acum sa lucreze, poate sa-si caute alt loc de munca, stiind limba si fiind acolo...asta inca e sub semnul intrebarii, e doar o idee...
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...