cum procedam la plecarea din tara?

[valicam]

wow, ce de raspunsuri...imi place ca ma antrenati sa ma gandecs mai serios si sa pun problema mai serios. Asa ziceam si eu, copiii se adapteaza mult mai usor decat adultii, poate ca ar fi o bulversare prea mare sa mergem cu ei si apoi sa venim inapoi. Sa va mai dau detalii: nici in tara nu-mi calca nimeni pragul. Suntem oameni retrasi, in afara de colegele de serviciu dar care nu-mi sunt prietene in afara serviciului nu am cu cine povesti. Asa sunem noi...deci despre prieteni si calcatul pragului nu se pune problema. Da, ati vazut bine Elise si Clover, eu imi doresc enorm de mult sa plec, uneori am cosmaruri ca se va intampla ceva rau si nu voi mai pleca niciodata...asteptarea asta de a pleca e veche, de ani de zile...incercari au mai fost dar au esuat. Pentru prima data e ceva foarte serios si vreau din suflet sa reusim. Oare excesul meu de zel sa strice? Am sa ma mai gandesc la asta... Daca voi ziceti ca se va descurca, voi mai discuta cu el problema asa, sa plece el intai...sigur va fi bucuros! Si daca nu se va descurca, eu voi fi gata sa plec, asta-i sigur! [:D] In legatura cu hranitul gurilor...aici avem o maaaare problema: in momentul in care vom sti salarul oferit de suedezi vom putea face niste calcule, sunt multe de luat in considerare, nu are rost sa va insir aici. Sotul meu e medic si e vorba despre o slujba la un spital in Suedia. Am spus la ce nivel cunoastem limba-sotul meu a purtat mai multe conversatii cu suedezii care intermediaza job-ul, a vorbit si la telefon si s-a descurcat, au fost discutii pe diverse teme, iar eu foarte incepator. Acum e plecat sa-si ia in primire job-ul, sa semneze contractul pentru cele 6 luni. Vom vedea exact conditiile contractului in 2-3 zile si vom sti atunci daca ei pot renunta asa cum vor la serviciile lui. Sigur ca si sotului meu trebuie sa-i placa acolo(dar el zicea ca sigur nu poate fi mai rau decat intr-un spital din Ro)...inca un motiv ca sa ma gandesc totusi ca situatia de compromis(plecarea lui inainte si a noastra dupa 1 luna sau 2) e mai buna. Clar ca cel mai bine ar fi sa stau 6 luni acasa cu copiii, voi incerca sa ma conving ca asa e mai bine, majoritatea asa spune, intr-adevar. maraki, suntem in UE, sigur ca are drept de munca, doar sa il angajeze cineva! Ok, sunteti niste dragute cu toate, ma bucur ca sunteti atat de active si reusesc si eu cu ajutorul vostru sa imi pun in ordine gandurile... Va mai astept parerile!

[Aprilie]

Personal, am pus intotdeauna binele copiilor deasupra oricarui alt lucru! Tu iti faci probleme despre cum o sa-si calce si spele sotul hainele (in conditiile in care sint peste tot masini automate si uscatoare de haine) si nu pomenesti despre ce se poate intimpla cu copiii ! Daca pierde contractul (este posibil sa fie disponibilizat mai repede de 6 luni, cum spunea cineva din Germania, care desi a avut contract, l-a pierdut dupa 1.5 luni doar )va trebui sa va intoarceti acasa.Ce se va intimpla cu copilul de scoala ?! Pierde anul scolar sigur...il tii acasa pina in toamna viitoare ?! Ca mama, trebuie sa pui pe primul plan binele copiilor nu confortul tau emotional...daca tu vei fi echilibrata, copiii nu vor simti nimic si totul va fi bine.Dupa 2-3 luni sotul va avea o opinie cit de cit si vedeti atunci ce se mai intimpla...dar sa te arunci orbeste,cu capul inainte,mi se pare infantil si revin la aspectul initial : care e cel mai bun lucru de facut in INTERESUL COPIILOR ??

[valicam]

Aprilie, sa nu te indoiesti niciodata ca as pune altceva in afara de copii si binele lor inainte, doar sunt mama, nu? Daca nu m-as gandi la ei, as putea pleca cum pleaca alti parinti la munca in strainatate si ii lasa cu bunicii sau vecinii pe copii si nici atunci nu poti spune ca sunt parinti rai, nu? Dar te-ai intrebat cum ar fi copiii astia cu o mama vesnic nervoasa si cu gandurile aiurea, sa treaca cat mai repede timpul, ocupata de nu-si mai vede capul pentru ca are o slujba si inca o gramada de probleme pe care le rezolva sotul si acum gata, nu mai este el sa le rezolve? Nu are rost sa intru in mai multe amanunte, eu le stiu si te asigur ca m-am gandit la toate, nu de dragul starii mele emotionale vreau sa plecam toti, sunt atatea probleme care intervin... Dar nu am luat inca nici o hotarare, urmeaza sa vina sotul meu inapoi acasa si sa discutam aceasta problema, vom lua impreuna hotararea si probabil asta va fi, sa plece el primul dar sa nu asteptam 6 luni. Probabil ne-am hazarda prea mult sa plecam toti odata si o luna, doua m-as descurca cumva si singura...

[Natasa]

Cred ca nu vrei sa auzi asta, dar e total irational sa iei copii si sa-i trambalezi "de proba" intr-o tara straina. Evident, ca familia trebuie sa stea impreuna, dar nu trebuie sa se ajunga la chestii d'astea absurde "mergem toti acolo si vedem noi ce facem". Pina te acomodezi, pina aranjezi un loc pentru familie, pina vezi despre ce e vorba iti ia timp si nu cred ca trebuie sa faci experimente sa vezi ce o sa iasa. Normal ca decizia e a ta, dar sotul tau are dreptate 100%

[ruxij]

quote:

---

Originally posted by valicam

quote:

---

Originally posted by ruxij
Valicam, lasa prostiile si stai acasa linistita.

---

Hmmm, imi pare rau, dar pentru mine chiar nu sunt prostii, sunt probleme importante. Sigur s-au confruntat si altii cu problema mea si as vrea sa stiu mai degraba cum sa ajung la o concluzie. Chiar ca nu as sta deloc linistita, asta-i problema. [bang]

---

Incearca sa te linistesti. Te duci dupa 6 luni, contractul devine sigur si pana atunci strange si niste bani si va asteapta cum se cuvine. Fi inteleapta si judeca la rece.

[adinag]

quote:

---

Stai putin, sotul meu are contract pe 3 ani, dar primele 6 luni sunt de proba, adica initial se semneaza pe primele 6 luni si apoi daca stie limba astfel incat sa se poata descurca si la nivel profesional in limba tarii respective(lucreaza intr-un domeniu in care are contact direct cu oamenii simpli, care nu stiu decat limba materna) si dovedeste profesional ca e bun atunci se va semna contractul pe inca 2 ani jumate. Cum sa stam in strada? Chiar atat de necugetata nu as putea fi. Singura peoblema ar fi intoarcerea noastra in tara dupa cele 6 luni in ideea ca pana nu semneaza partenerii pentru inca 2 ani jumate nu e nimic sigur, decat pentru 6 luni. Apoi ma gandesc ca daca dupa primele luni vede ca nu e tocmai ok aici unde merge acum sa lucreze, poate sa-si caute alt loc de munca, stiind limba si fiind acolo...asta inca e sub semnul intrebarii, e doar o idee...

---

Nu stiu in ce tara mergi, in Austria sunt foarte des contracte cu primele 3-6 luni de proba, dupa care se prelungeste sau nu. Insa in aceste prime luni de proba, contractul de munca poate fi dizolvat (nu-mi vine alt cuvant pe romaneste) oricand. Si atunci din ce bani traiti in acest timp? Si daca nu-si gaseste de lucru? Sau daca chiar el spune ca nu-i place in aceasta companie si vrea inapoi? De aia cred ca e mai bine sa-l lasi macar cateva luni singur acolo, sa vedeti cum este etc. Copiii se acomodeaza repede, dar depinde de varsta si acest repede este totusi relativ... Unora le trebuie mult timp. Altii in numai cateva luni. Sper sa luati decizia cea mai buna pentru voi! Adina & Jasmina (24 iulie 2003)

[smaranditza]

Eu intuiesc ceva; daca gresesc, m-as bucura sa ma contrazici; si nu doar sa ma contrazici, ci chiar sa nu fie asa cum cred eu. Uite: eu cred ca asa "ti s-a pus tie pata" sa plecati cu catel si purcel din tara. Tu ai luat deja decizia; nici sotul nu te-a putut convinge. Cum o vom face noi? Eu cred ca, constient sau nu, "vanezi" cumva postarile care sunt de acord cu decizia luata de tine deja. Asta asa, ca sa-ti confirmi inca o data ca ai dreptate. Celelalte, oricat de solide argumente ar contine, fac parte din categoria: "si astia tin cu ursu" [:D] (deci, sunt contra mea...) Vreau si eu tot din experienta personala sa iti spun; experienta uneia care a fost nevoita sa invete limba cat mai repede pt. o adaptare cat mai rapida. In primele luni de zile, cu toate cartile si manualele in fata, cu ore zilnice de exercitii, abia asteptam sa se intoarca sotul acasa si sa vorbim in "dulcele grai romanesc" [:D], sa-i spun eu tot ce-aveam pe inima, fara sa ma gandesc la timpurile verbelor, declinarea substantivelor, conujunctii, prepozitii, etc. Deci, vre-o 3-4 ore pe zi invatam limba (vocabular, sintaxa, morfologie), dar cand venea sotul acasa...numai in romana vorbeam. asa au trecut cateva luni, si efectiv imi era greu sa leg propozitii, si ma precipitam toata cand trebuia sa am o conversatie in societate. Apoi, am fost nevoita sa stau doua saptamani fara el, fiind doar in compania celor care nu stiau o boaba din limba mea. Am fost un progres uimitor pentru mine, progres pe care nu l-am putut inregistra in cateva luni (cand era si sotul acasa). De ce? Pentru ca 24 din 24 trebuia sa vorbesc si sa ma fac inteleasa in alta limba, obligat/fortat; nu aveam alternativa. Acum, imagineaza-te deja acolo: sa nu imi spui tu ca dupa ce faceti impreuna cateva ore de limba, veti veni acasa si veti continua sa "exersati" conversatia intr-o limba necunoscuta. Noooo! Abia vei astepta sa se termine "programul", ca sa-i poti spune tu ce au mai facut copiii, sa-i spui ce ti-a mai venit in gand, cum te simti, impresii, emotii, etc...Si astea toate in limba romana! Fara sa-ti dai seama, tu ii vei taia singura craca de sub picioare: el nu va putea sa invete limba la nivelul cerut de angajatori, nu se va putea focaliza doar pe sarcinile de serviciu si invatarea limbii, ci va trebui sa aiba mereu grija voastra. Cat priveste curatenia, mancarea, spalatul, etc...fii sigura ca se va descurca, va supravietui, si...va invata sa pretuiasca si mai mult munca ta. La fel si cu comunicarea: sunt atatea posibilitati acum sa va vedeti pe web cam, sa vorbiti free pe net; si asta zilnic daca vreti. In concluzie, eu cred ca astea de mai sus sunt doar "motive bine intemeiate" dupa parerea ta. De fapt, eu cred ca problema este: ori tu nu ai incredere in el, ori vrei neaparat sa te vezi plecata din tara, si visezi cu okii deschisi. Tare mi-e teama sa nu te apuce vre-o depresie imediat ce ajungi acolo, si sa va intoarceti toti cu coada intre picioare. Atunci, nu stiu daca sotul tau ar putea trece peste asta. Eu una, in locul lui, nu m-as putea abtine sa nu-ti spun: "ti-am zis eu..."

[maraki]

Valicam nu stiu de ce am avut impresia ca era vorba de plecat in America [ups] si din cauza asta am spus ca mai bine ar scrie fetele din State [ups] Adina aveai lapsus [8D] Se spune reziliat sau anulat [^] De cate ori mi se intampla si mie....gasesc numai cuvinte aiurea care nu prea se potrivesc [:D] Monica http://community.webshots.com/user/maraki36 mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 ) http://www.dropshots.com/maraki http://www.dropshots.com/maraki1 http://www.dropshots.com/maraki2 http://www.dropshots.com/maraki3

[Llaura]

Dragutzele, e asa si nu e asa. Eu am plecat din Romania pe contractul de munca al sotzului, el si-a dorit foarte mult sa plece dar numai la ceva sigur, un job, un start. O data cu el au fost angajati mai multi romani, toti cu neveste, aproape toti cu copii. Totul depinde de atitudine si de motivul pt care de fapt pleci la plimbarea asta de trei ani. Una dintre sus-pomenitele neveste a plecat in acelasi avion cu barbatu-sau si cei doi copii. Si-a dorit poate mai tare decat el plecarea asta; o data ajunsa si-a facut rost de o masina, si-a luat carnet, a pus copiii in scoala, a inceput sa voluntarieze la scoala copiilor, rezolva singura tot, banci, cumparaturi, inchirieri, in fine problemele casei lor, timpul lui liber era timpul lor liber, cand el muncea, ea facea absolut tot restul 100%. Sunt bine mersi in America si acum. Alta nevasta a venit la cateva luni tot cu doi copii si de aproape doi ani e deja indarat in Romania. In cele cateva luni in care a stat, totul a fost rau. Locuiau in suburbie americana, zero transport in comun, zero libertate de miscare. Engleza putina de tot, zero contact cu scoala copiilor, de care ei erau permanent nemultumiti, fara sa incerce macar sa faca gura sau sa mute copiii la alta scoala sau mai stiu eu ce alta solutie. Nu a apucat sa vada sau sa cunoasca nimic si nu a interactionat cu locul respectiv in nici un fel afara decat prin filtrul sotului. In consecinta s-au intors inapoi cu totii. Deci cu aceasta poveste vreau sa spun ca: 1) depinde de ce pleaca sotul, sa faca ceva bani si sa vina in Romania la sfarsitul contractului sau vreti sa va stabiliti cu totii acolo. Ceea ce de obicei lumea nu stie e ca din anumite puncte de vedere viza de lucru e mai buna decat viza de imigrare: iti intra bani in casa din day 1, scapi de problema cine imi da primul job, mai putina singuratate pt ca poti sa iti faci cunostinte la serviciu. Bineinteles sunt restrictii, dar pot fi depasite cu rabdare si stradanie, iar pt rezidenta se poate aplica (daca destinatia e Canada). 2) limba e totusi limba engleza, nu chineza; exista mii de surse si metode de invatat engleza, iar expunerea la limba engleza e mare si in Romania acum. 3)Vali poate sa-l ajute pe sotzul ei foarte mult prin prezenta si prezenta copiilor, si aici nu e vorba de spalat si calcat ci e vorba de faptul ca America se cucereste mai usor in doi, esti cu ai tai, iei decizii impreuna, ca sa nu mai zic de motivatia zilnica, si va rog nu imi spuneti ca astea sunt prostii, pt ca nu sunt. In plus, daca destinatia e Canada, dependentii celor cu viza de munca au si ei permis de munca. Normal ca ambele scenarii pot sa se termine prost; depinde de ceea ce vrei, ce anume faci pt asta si mai depinde si de noroc. Intrebarile: putem trai dintr-un singur salar macar o vreme? cat sunt chiriile? cat costa sa aiba copiii bona sau after school? sunt singurele obiective, plus plecarea sincronizata cu inceputul scolii. In rest e o optiune personala, se poate si intr-un fel si in altul si au mai facut-o n familii, nimic nou sub soare. Despre binele copiilor, cred ca fiecare parinte stie definitia exacta a binelui copiilor sai. PS. eu nu am copii, deci nu ma dau pe mine de exemplu; am demisionat de la bunatate de univ de stat din Buc si am plecat cu viza de nevasta fara drept de munca si fara ssn, stiind ca poate e o miscare hazardata dar nu am vrut ca barbatu-meu sa renunte la ceva ce si-a dorit f mult din cauza mea. Nu regret absolut deloc; la urma urmei l-am luat ca sa fiu cu el, nu ca sa fiu fara el.

[redi]

Valicam ,parerea mea este sa discuti cu sotul despre ce simti tu acum si in cazul in care pleaca el pentru sase luni ,asa cum ne spui aici ,spune-i si lui . In viata fiecare face exact ce crede el mai bine pentru el ,se vede ca te gandesti si la ce este mai bine si pentru copiii tai ,dar daca sufletul tau si mintea ta sunt convinse ca trebuie sa mergeti impreuna ,pentru binele vostru ,de ce nu ai face asa ? Copiii tai sunt sensibili la schimbari ,asa de tare ? Nu iti dau sfaturi pro sau contra doar dupa cele scrise incerc sa ma pun in locul tau si da ,eu as pleca cu copiii ,cu sotul si cu pisica .Daca copilul mai mare ar avea examene anul asta ,m-as mai gandi ,altfel ,tot inainte............ Numai un singur lucru nu as face ,sa vand tot ce as avea in Ro ,pentru aventura asta care nu pot sti ce sfarsit va avea (am vazut multi care au facut-o). Asculta-ti si instinctele cand vei decide ! Redi