Nastere prin cezariana

[libelula]

draga Oana, si eu as fi vrut sa imi spuna cineva de la inceput cum poate fi o nastere naturala. dupa ce am nascut, a binevoit si colega mea de 40 de ani sa imi spuna ca si la ea a fost la fel, ca nu i-a mai trebuit alt copil in veci si pururi, ca 1 an de zile nu l-a mai lasat pe sot sa se atinga de ea etc. acum iti spun strict punctul meu de vedere: probabil ca durerea de la ceza e la fel sau mai mare decat durererea de la epiziotomie (in prima sapt, ma sculam noptile si plangeam de usturime, de nici nu ma puteam misca). dar, cu siguranta, de la ceza nu ramai cu traume psihice care sa te marcheze o viata. cu mana pe inima spun ca umilinta si soc mai mare decat la nastere, nu am mai indurat. asta este experienta si parerea mea si va rog nu ma judecati.

[floaredemac]

Libelula, de ce sa te judecam? Asta a fost experienta ta, de-asta am spus ca sigur exista povesti dramatice si chiar tragice si la nasterea naturala. Cazul tau e chiar fericit fata de altele, pana la urma, cand din cauza incompetentei unor medici s-au intamplat nenorociri groaznice cu mama sau fatul. Fiecare a scris ce a simtit, mie de-asta mi s-a parut aiurea ca cineva sa spuna "nu, nu e asa cum spui tu, eu am facut si am dres imediat dupa nastere". Nu a fost asa in cazul persoanei respective, dar de unde stie ea cum a fost la altcineva? Nu? Daca tu ai simtit asa, nu inseamna ca si eu voi simti la fel. Dar se poate intampla totusi, fiindca tu sau altele ca noi suntem cazuri reale, deci se poate repeta. Si fiecare percepe durerea si evenimentele in felul sau propriu. Poate depinde de varsta, poate exista un grad diferit de suportabilitate a durerii. Mie sincer imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva. Nasterea nu ar trebui sa fie ceva atat de traumatizant, din contra. Asa cum am spus, si mie mi-a fost f greu la cezariana, dar nu atat incat sa ma faca sa renunt la visul de a mai avea un copil. Dar daca tu ai fost atat de marcata, eu te inteleg si nu te pot judeca, fiindca nu am fost eu in locul tau, tu ai suferit si nu eu, si e firesc sa aratam compasiune si solidaritate, mai ales ca suntem tot femei. [pup]

[Lillo]

Libelula nu te judeca nimeni. Mie una mi s-a ridicat parul in cap cand am citit povestea ta, sunt convinsa ca nici macar nu ai putut reda exact in cuvinte trauma prin care ai trecut. [flo] Mi s-a parut neporivita exprimarea initiatoarei acestui topic, nu faptul ca i-a atras atentia povestea ta. Nasterea dificila a copilui tau e la fel de reala ca toate experientele povestite aici, fie ca sunt nasteri naturale usoare sau dificile, sau cezariene dupa care mamicile s-au recuperat mai rapid sau mai greu. Mi se pare normal sa vrei sa ascuti toate variantele si apoi sa alegi ce e mai bun pentru tine. Faptul ca unele experiente nu sunt conforme cu ceea ce simtim, credem, stim noi nu inseamna ca sunt cosmetizate sau false. Sanatate va doresc!

[blackpanterro]

Citat:

citat din mesajul lui libelula draga Oana, si eu as fi vrut sa imi spuna cineva de la inceput cum poate fi o nastere naturala. dupa ce am nascut, a binevoit si colega mea de 40 de ani sa imi spuna ca si la ea a fost la fel, ca nu i-a mai trebuit alt copil in veci si pururi, ca 1 an de zile nu l-a mai lasat pe sot sa se atinga de ea etc. acum iti spun strict punctul meu de vedere: probabil ca durerea de la ceza e la fel sau mai mare decat durererea de la epiziotomie (in prima sapt, ma sculam noptile si plangeam de usturime, de nici nu ma puteam misca). dar, cu siguranta, de la ceza nu ramai cu traume psihice care sa te marcheze o viata. cu mana pe inima spun ca umilinta si soc mai mare decat la nastere, nu am mai indurat. asta este experienta si parerea mea si va rog nu ma judecati.

Eu am ramas foarte marcata de la cezariana...a fost cea mai neplacuta experienta a vietii mele...si ma asteptam sa nasc asa ca stiam ca bebe nu e intoarsa... Adriana mami de Isabelle Marie - 1 luna si Aidan Alexander - 5 ani [url="http://picasaweb.google.com/blackpanterro/NewAlbum611081125PM/photo#5210738316991443538"]A ticket to hell has never been funnier[/url]

[XIO]

Weekendul asta am vazut o nastere naturala la o primipara de 16 ani, baietelul a avut 3700 g si a iesit cu umerii transversal. A fost una dintre cele mai usoare nasteri. Deci variaza totul de la pers. la pers, in functie de pragul durerii, status psihic samd. ***Fur is for petting** http://www.flickr.com/photos/greecky/?saved=1 http:/www.4animals.ro/ajuta.html/ www.adoptiicaini.ro www.adoptiipisici.ro www.accesoriisihaine.blogspot.com

[Luna1]

Eu am nascut de doua ori natural, fara epidurala, am avut episiotomie de ambele dati, normal ca nu nasti cu zambetul pe buze, insa poti avea zambetul pe buze imediat dupa nastere. Apropos de tratamentul inuman pe care il acuzati (anumite mamici) mi s-ar parea si mai grav sa aleg sa nasc prin cezariana cu un doctor care m-ar fi tratat inuman daca nasteam natural, sau un spital "inuman". Adica in loc sa fiu "in control", stapana pe propriile pocioare, treaza sa pot sa ripostez la nevoie, aleg sa ma las anesteziata (de f multe ori total) sa fiu la mana lor, in loc sa ma pot ridica pe picioare imediat dupa nastere pentru a imi proteja copilul de eventuale tratamente inumane aleg sa stau la reanimare cu orele, iar copilul pot doar spera ca e tratat bine. Nu stiu eu asa vad lucrurile, daca tot zic ca vreau sa-mi protejez copilul, cel mai bine fac asta daca is treaza, daca ma recuperez repede, daca sunt in stare sa fiu pe picioarele mele si sa nu-l scap din ochi o clipa. Restul sunt scuze. P.S. n-am nimic cu cezariana facuta la nevoie. [url="http://alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=7005"]My reason[/url]

[floaredemac]

Luna1, sunt total de acord cu tine si te invidiez ca ai putut sa nasti natural. Este adevarat, cat timp am fost la reanimare am stat mereu cu gandul la copilul meu, cu un sentiment de neputinta fiind departe de el. Cand mi l-a adus o data la alaptat o asistenta tanara (cred ca era practicanta) si am vazut cat de prost il tinea - i se balanganea capul in toate directiile - am strigat la ea sa aiba grija ca daca pateste ceva copilul o omor cu mana mea! In timpul operatiei se ruga anestezistul de mine sa imi dea in vena ceva ca sa adorm, ca eram agitata zicea el, dar nu am vrut pana nu am vazut copilul. Am cerut mereu oxigen cand simteam ca ametesc, dar asa am putut sa il vad si sa il aud pe bebe imediat cum l-au scos. Dar am auzit si cazuri care au solicitat cezariana ca sa nu isi strice organele genitale, si implicit viata de cuplu. Recunosc, am ramas blocata de uimire si nu am putut decat sa spun ca stiu soti care au declarat ca sunt mai "multumiti" dupa epiziotimia sotiei. [:D]