Sotul meu este tot mai rece si neafectuos

[inaioana]

Mie din descriere sotul mi se pare totusi o persoana cu care se poate discuta, iar faptul ca amandoi sunteti interesati de acesta relatie si sustineti ca va iubiti este foarte important. Ma pune in garda faptul ca amintesti cu atata lejeritate ideea divortului, adica imi suna un strop cam extrem in situatia de fata si ma face sa ma intreb daca nu sunt lucruri care au ramas nespuse cum ar fi faptul ca nu il (mai) iubesti de fapt. Altfel, ideea divortului imi pare nejustificata. Cred ca problema este la nivel de comunicare ineficienta din partea ta. Tu ai asteptari (cand vii acasa el sa se arate plin de dor si suferi cand nu sunt indeplinite, fara sa accepti ideea ca poate el isi manifesta dorul in alt mod sau poate ca pur si simplu nu functioneaza afectv asa, ci cu stabilitate si incredere in ceea ce te priveste sau poate fara sa iti comunici aceste nevoi in mod eficient. O idee ar fi sa te gandesti ce anume actiuni concrete ai vrea sa faca el (dar sa nu fie cu zecile sau incompatibile total cu felul lui de-a fi) si sa i le comunici. Spre exemplu, fixati ca in fiecare zi 30 de minute seara sau cand va e mai comod, sa lasati la o parte orice altceva si sa vorbiti doar voi doi despre orice va trece prin cap, o discutie apropiata ca intre buni prieteni sau iubiti. Nu pune pe asta presiunea imbratisarilor obligatorii etc..lasa sa se dezvolte natural din senzatia de intimitate intre voi doi, daca aceasta se (re)creeaza in timp, ele vor reveni in mod spontan, natural. Poate, daca ai/aveti timp si disponibilitate, ar fi o idee buna sa mergi sa vorbesti cu un terapeut care sa iti arate unde este proasta comunicare si sa iti dea solutii tehnice pentru a o depasi, pentru a comunica eficient si a-ti cere satisfacerea nevoilor intr-un fel pe care el sa il inteleaga si sa il poata urma. Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si [url="http://www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk"] Gruia (DPN ian.2011)[/url].

[Amelie_g]

Ma bucur ca exista persoane care ma inteleg, pentru ca au intalnit sau traiesc si ele langa astfel de barbati. Camelia Daniela, mult curaj si tie! Miriama, daca un barbat nu te bate si nu te insala, nu inseamna ca trebuie sa fii neaparat fericita. Exista tot felul de situatii de cuplu, pe care doar traindu-le poate, le intelegi cu adevarat. Gabitza, mersi pentru sfaturi.

[CorinaDani]

amelie, ce-ar fi sa faci un abonament pentru 2 persoane, la o sala de sport/fitness/aerobic ? ii spui ca in ziua de...incepand cu ora...sa nu-si faca nici-un program, va dati intalnire in oras si ii prezinti surpriza (vii pregatita cu tinuta lui pentru sport). cateva zeci de minute de miscare pot face minuni asupra psihicului, te detensioneaza, iti abat gandurile de la chestii stresante, plus ca i-ar face bine si lui, spui ca are un metabolism care il "ajuta" sa depuna usor grasimea. apropos de metabolism, ingrasare rapida, stari ciudate : sotul tau si-a facut recent analize, inclusiv pentru tiroida ? stiai ca hipotiroidia poate da schimbari de comportament, printre altele ? cat despre nedumerirea ta, legata de schimbarea comportamentului sotului tau, in comparatie cu felul lui de a fi de acum 4 ani : eu cred ca acum 4 ani el nu era "el", adica era in faza de indragostit, cu fluturasi in stomac, si probabil felul in care se comporta si cu care te-a cucerit, nu-i sta de fapt in fire; dupa ce dragostea nebuna din primul an s-a potolit, a revenit la felul lui normal de-a fi...l-or fi apasand si treburile de la job, pe care nu ar fi trebuit sa le aduca si acasa... in ce fel de familie a crescut sotul tau ? cum sunt/au fost parintii lui ? are sau nu frati? tine sau nu legatura cu familia lui ? sincer, asa cum descrii tu comportamentul lui, nu l-as vedea deloc in rolul de tata, ar insemna o schimbare majora si nu stiu daca ar fi dispus si capabil s-o faca... Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 ) "Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

[gabitza2005]

Citat:

Gabitza, mersi pentru sfaturi. Cand totusi nu prea are chef sa iasa, ce sa fac, sa insist sa iesim impreuna?

Daca iti cunosti sotul ar trebui sa stii cum sa-l abordezi cand ii propui ceva astfel incat sa nu te refuze. Un ex : petrecere cu colegii mei intr-un bar (sanse sa-l conving pe sot nule) eu vroiam sa merg asa ca i-am zis de luni : vezi ca joi seara avem program de iesit in oras cu colegii mei nu lipseste nimeni din firma asa ca nu o sa lipsim nici noi - in acest caz a fost informare nu propunere. Nu-ti mai zic ca ne-am simtit f bine si deabia l-am luat de acolo pe la 3 dimineata. In alte cazuri il pun sa aleaga dintre doua activitati: iesim in parc sau mergem la mall (alege parcul) Sau vacante : uite eu as vrea cateva zile la munte cam in ce perioada consideri ca poti ca sa pot sa ma ocup de rezervari. dar eu am deja planul facut cu toate datele: ora plecarii, unde ne cazam, unde mancam traseu ... intr-un fel astept doar confirmarea de la el. in nici un caz nu arunc doar o vorba in vant : "as vrea la munte... " si astept sa ma urc in masina. Daca are de lucru nu insist pentru activitati extraordinare dar ii propun lucruri simple: hai sa iesim sa luam o inghetata, pe drum ii propun sa ne asezam pe o banca sa mancam inghetata timp in care vorbim ne intoarcem acasa sa ne vedem fiecare de ale lui dar de cele mai multe ori renunta cateva ore la munca si imi acorda atentie...[olala]

[miriama]

Citat:

citat din mesajul lui Amelie_g Ma bucur ca exista persoane care ma inteleg, pentru ca au intalnit sau traiesc si ele langa astfel de barbati. Camelia Daniela, mult curaj si tie! Miriama, daca un barbat nu te bate si nu te insala, nu inseamna ca trebuie sa fii neaparat fericita. Exista tot felul de situatii de cuplu, pe care doar traindu-le poate, le intelegi cu adevarat. De exemplu, din cauza supararii, eu nu mai pot manca de 1 saptamana si ceva si am slabit 3 kg (desi eram oricum slaba), ceea ce nu-mi face bine. Sotul meu mananca la serviciu si zice ca nu mai vrea sa manance seara, ca se ingrasa. (El are un altfel de metabolism si se depune mai usor grasimea.) Deci noi nu luam nici masa impreuna, decat cand ii e prea foame sau in week-end, cand ne asezam amandoi la masa. Mie mi-ar placea sa mananc seara alaturi de el, sa simt ca suntem o familie. Personal, mi se pare ciudat cum sotul meu nu prea simte nevoia sa stam impreuna, decat dupa ce si-a terminat complet o anumita treaba (care poate dura si zile intregi de concentrare maxima). In rest, stam separat, fiecare in incaperea lui. Uneori, gasesc imaginea asta deprimanta. Of... In ultima vreme, fara sa vreau si fiindca am inceput sa-i port pica, am devenit si eu cam distanta si orgolioasa (recunosc), chiar daca, prin asta, imi fac rau mie insami sufleteste. In adancul sufletului meu, chiar nu as vrea sa ajungem la divort. Ne-au legat candva multe lucruri frumoase. Imi dau seama ca eu, ceea ce caut acum, sunt solutii, impartasirea experientei mele cu alte persoane, opinii, orice care sa ma ajute sa lupt cu supararea. Legat de opinii, cine credeti ca ar trebui sa faca pasul de impacare dupa o cearta? El poate sta mult si bine dupa o cearta, ca se refugiaza in munca iar eu ma consum in interior si niciunul nu face nimic. Gabitza, mersi pentru sfaturi. Cand totusi nu prea are chef sa iasa, ce sa fac, sa insist sa iesim impreuna?

In situatia prezentata de tine mai detaliat, intradevar lucrurile sunt mai grave decat mi-am imaginat eu. Deci, scuze.... Gandindu-ma la mine, si noi avem perioade foarte ocupate, cand ne intalnim doar seara si telefoanele date ca sa ne auzim vocea doar ne disturba de la ceea ce facem si suntem concentrati, dar nu mi-am imaginat niciodata ca totusi stati in camere separate. La noi asta nu se intampla. Adica, pauza de masa e totusi pauza de masa, ne dam raspuns la banalul "ce mai faci?" sau "cum a fost azi?", deci, da, e diferit chiar daca si noi suntem prinsi de celebra rutina... Deci, scuze, sunt departe de adevar.... Bafta! "Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic"

[camelia_daniela]

Cred ca Rufus si CorinaDani au dreptate (cel putin in cazul meu) - eu nu am vazut realitatea de la inceput si nu am realizat/ nu am vrut sa vad cum e familia din care provine... desi am vazut clar lucrul asta, nu am facut nicio conexiune cu el! [bang] Familia lui este foarte necomunicativa, nu numai cu mine cu toata lumea in general (nu primesc si nu fac vizite si la telefon vorbesc doar cu el atunci cand au nevoie) - si colac peste pupaza ai lui nici nu "m-au vrut", isi doreau altceva pentru fiul lor. Sora lui este si ea croita cam pe acelasi tipar. La inceput eram atat de indragostita/ orbita ca nu am constientizat impactul acesta ... i-am spus inca de atunci parerea mea, insa replica lui a fost "ce treaba ai tu cu ai mei, ca nu traiesti cu ei in casa". Asta e, am inchis ochii si am mers mai departe, iar acum ma lovesc de un zid atunci cand vreau sa comunic cu el... Atunci cand i-am explicat ca pentru mine aceste aspecte (ale comunicarii, apropierii dintre noi, etc) conteaza, mi-a replicat scurt "asta sunt eu si nu ma pot schimba, daca esti chiar atat de nefericita (eu nu-mi doresc sa te fac nefericita) ... ne despartim!" - eu nu-mi doresc lucurul asta, imi doresc sa gasim o cale de mijloc sa ne fie bine, pentru ca il iubesc ... [mamica]Cami & Alexandra Daria [hop] (02.01.2006) [url="http://lb5f.lilypie.com/xGThp2.png"]Cresc si iar cresc ... ![/url] “The child must know that he is a miracle, that since the beginning of the world there hasn't been, and until the end of the world there will not be, another child like him.” (Pablo Casals) [url="http://pixysstyle.blogspot.com/"] Pixy's Style - Fimo-mania, margelute, cercelusi fel de fel... [/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=136018"] Ramas bun, EMMA! Nu te vom uita niciodata! [/url]

[buflea]

Vin si eu sa mai adaug putina tristete la situatia data ...Rufus are dreptate, n-o sa se schimbe si a incerca sa-l schimbi o sa fie un efort inutil si plin de frustrari iar tu o sa devii nevasta cicalitoare si mereu nemultumita. Echilibrul lui consta in cariera 80% si familia 20% ... Ce avantaje reies din asta - o viata decenta, un partener respectat, cu pozitie sociala, un om de casa, atunci cand e acasa ... Ca dezavantaje: putin timp petrecut impreuna, ajutor in casa deloc, probabil ca nu o sa fie niciodata gospodar dar o sa-si permita sa plateasca pentru toate serviciile gospodariei, in cazul unui copil - o sa fie prezent cu numele dar n-o sa se implice prea mult. Tu trebuie sa iti gasesti echilibrul tau care sa interactioneze cu echilibrul lui. Echilibrul tau nu trebuie sa depinda de el - exact cum spunea cineva, activitati extra care sa iti placa tie, iesiri cu prieteni fara el ... nu stiu, poate cariera daca tot ai tot timpul din lume ... nu face nimic pentru el (mancare, curatenie, calcat, gradinarit) penru ca n-o sa aprecieze asta nu din indiferenta si pentru ca nu reprezinta nimic pentru el si daca raman nefacute o sa plateasca sa le faca. Trebuia sa faci tot ce iti face tie placere. Daca reusesti sa te echilibrezi in urmatorii 2 ani atunci poti face un copil - copilul o sa-ti umple brusc tot timpul liber pe care acum incerci sa il ocupi cu ceva ... dar retine, va fi copilul vostru dar probabil ca tu vei sta 80% din timp cu el. Desi situatia ta nu pare un motiv de divort, este un izvor de nefericire si daca nu reusesti sa balansezi asta, nu vad de ce te-ai chinui sa mergi mai departe, mai ales ca legaturile care va unesc acum se rezuma fix la un certificat de casatorie.

[CorinaDani]

amelie, si ar mai trebui sa te gandesti la ceva: daca acum, cand sunteti tineri (cu varsta sub 30 de ani fiecare), sotul tau e asa, cum va fi peste 30 de ani ? cum iti imaginezi ca va arata viata voastra atunci, daca veti ramane impreuna si poate nu veti avea copii ? sunteti amandoi oameni normali, buni, decenti, insa nu va (mai) potriviti ca sot si sotie, poate ati reusi sa fiti buni prieteni, parteneri de afaceri sau colegi de birou si atat. poate ca veti fi parintii perfecti daca ramaneti impreuna si veti avea 1-2 copii...insa tu, ca femeie, esti dispusa sa astepti si sa speri ca poate, candva, cumva, el va redeveni brusc dragastos, afectuos, preocupat de binele tau ? cineva (tu sau el), mai devreme sau mai tarziu, va claca, ori va calca stramb, ori va rupe pisica in doua, dar poate prea tarziu, mai ales daca sunt implicati si copiii... si da, chiar daca cineva ironiza putin framantarile tale, o casnicie rece, seaca, fara afectiune, nu ar mai trebui sa continue, macar pentru simplul motiv ca fiecare are dreptul sa fie fericit alaturi de partenerul potrivit. Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 ) "Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

[camelia_daniela]

Corina, ai punctat foarte bine in ultimul tau mesaj! Exact lucrul asta mi-l spune si mama (care a vazut, mai de la distanta, care e situatia in familia mea)... daca acum e asa, gandestete cum va fi peste 20 ani ! (ea imi da exemplul tatalui meu, si el foarte dificil la randul lui) Sunt convinsa ca are dreptate, si tu ai dreptate, Corina... eu de cativa ani simt ca situatia se inrautateste. Sotul meu este tipul workaholic - este foarte devotat la serviciu, face orice ca lucrurile se mearga bine. Mai deunazi imi spune ca ce-l tot zapacesc atat cu relatia/ afectivitatea dintre noi, ca aia nu-mi place, ailalta nu-mi convine ... in loc sa fiu multumita ca se speteste/ munceste sa aduca bani acasa![alcool] Inainte de casatorie si in primul an (hai sa zicem 2) dupa a fost mai afectuos, mai tandru, petrecem altfel putinul timp pe care il aveam impreuna, imi dadea telefoane, sms-uri, insa odata "trofeul" cucerit a devenit foarte comod - m-a "trecut pe numele lui", stie ca-s acasa bine merci, am grija de copil, sunt disponibila, ce sens are sa se mai agite !(citez "ce sens are sa te sun cand stiu ca esti la serviciu, e totul ok, daca e ceva ma suni tu...") Pe de alta parte imi spune ca nu isi imagineaza viata cu altcineva in afara de mine, tine la mine, ma iubeste , dar nu mai este "scanteia" aceea, am devenit colegi de apartament. Sunt saptamani in care in afara de cumparaturi, achitarea facturilor si copil nu discutam altceva ! Eu credeam ca venirea copilului ne va apropia, dar nu a fost asa, din pacate! Amelie, imi cer scuze ca m-am bagat pe topicul tau, insa povestesc toate astea, ca sa-ti dai seama ca e posibil intr-adevar sa nu se schimbe, iar tu vei suferi, daca nu accepti realitatea cu care te confrunti! Eu ma gandesc acum la varianta psihologului, in speranta ca ma va invata sa vorbesc cu el, sa il intleg cumva, pentru ca imi este foarte greu sa ma gandesc ca as putea sa o cresc pe Daria singura. .. plus ca eu mi-as mai dori un copil. Offf, e tare greu! [mamica]Cami & Alexandra Daria [hop] (02.01.2006) [url="http://lb5f.lilypie.com/xGThp2.png"]Cresc si iar cresc ... ![/url] “The child must know that he is a miracle, that since the beginning of the world there hasn't been, and until the end of the world there will not be, another child like him.” (Pablo Casals) [url="http://pixysstyle.blogspot.com/"] Pixy's Style - Fimo-mania, margelute, cercelusi fel de fel... [/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=136018"] Ramas bun, EMMA! Nu te vom uita niciodata! [/url]

[Amelie_g]

[]