Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Casnicia mea - incotro? - episodul 2 sau finalul?


Recommended Posts

Candva am mai scris aici si unele din voi imi stiu povestea, mi-au dat sfaturi sau mi-am luat portia de critici. Au fost bune si unele si altele, dar n-am reusit sa ne rezolvam problemele decat pentru scurt timp. Am sa fac un rezumat cat o sa pot de scurt. Sunt impreuna cu sotul meu de 17 ani, de aproape 3 ani suntem casatoriti si avem impreuna o minune de fetita de 1 an si 3 luni. Cand am scris aici sotului meu ii venise ideea sa divortam din cauza faptului ca nu ne puneam de acord in privinta modului de crestere a copilului. Am reusit sa trecem peste acest moment, dar eram convinsa ca vor mai veni si altele. Si intradevar in cursul lunii iunie am avut un alt episod in care sotul meu mi-a vorbit de divort, plecand de la 3 lucruri. Primul ar fi bineinteles faptul ca nu e de acord cu mine in ceea ce priveste modul de educatie si crestere al copilului. Exemple ar fi: de ce-i dau pufuleti in manuta si nu ma gandesc ca s-ar putea ineca, de ce o scot afara in parc in fiecare zi ca este si el obosit si n-are chef, ce trebuie sa iasa afara in fiecare zi? Oricum nu vine cu noi in parc decat poate o data pe saptamana, dar .... Si exemplele pot continua, dar ma rezum doar la astea. A doua problema ar fi ca eu m-am schimbat de cand am nascut. Este perfect adevarat, m-am schimbat, inainte lasam foarte mult de la mine, intotdeauna deciziile majore din viata noastra au fost luate de el, si asta pentru ca este atat de incapatanat ca niciodata n-am reusit sa-mi impun punctul de vedere, niciodata n-a tinut cont de dorintele mele cele mai arzatoare, etc. Si asa ani de zile am lasat de la mine, numai sa ne fie bine. Acum nu mai pot, dupa parerea mea s-au schimbat oarecum prioritatile in familia noastra, avem un copilas care este mai important decat orice pe lume si pentru fetita mea nu mai pot lasa de la mine. Este foarte adevarat ca poate de-a lungul timpului s-au acumulat in mine multe frustrari si nemultumiri si poate exagerez, cu toate ca-mi dau silinta sa nu fac asta. A treia problema ar fi cea a locuintei. Noi stam in acest moment intr-un apartament inchiriat, pentru care platim chirie 300 euro/luna. Eu vreau sa facem credit sa ne luam casa noastra, el nu vrea. Rata la creditul pe care vreau sa-l facem este de cca 323 euro/luna, deci aproape cat chiria pe care o platim. Dar nu vrea sub nici o forma. Si acum sa va spun de ce vreau eu casa. In primul rand pentru ca-mi ofera sabilitate mie si familiei mele. Stand cu chirie, si fara contract, in orice moment ma pot trezi cu proprietarul care vine si-mi spune sa-mi iau catrafusele sa plec. Am mai patit asa cand eram gravida cu Maria, a trebuit sa ne mutam. Si atunci de la efort si stres, probabil, era cat pe ce sa ajung sa-mi faca serclaj. Pe de alta parte timpul trece foarte repede, trebuie sa ne gandim ca fetita noastra va merge la gradinita, la scoala, trebuie sa-i oferim un domiciliu stabil, nu pot s-o mut de la o gradinita la alta sau de la o scoala la alta de cate ori trebuie sa-mi caut eu altceva de inchiriat. Si mai e un lucru, in casa altuia nu poti sa faci absolut nimic, nu poti nici macar sa-ti iei o mobila care-ti place, pentru ca nu ai loc de vechiturile proprietarului. Si stand asa, trece timpul si te trezesti ca ajungi batran si nu ai realizat nimic, nici macar un dulap al tau n-ai fost in stare sa-ti iei. De ce nu vrea el? In capul lui este ca mai stam cu chirie 2,3 ani, se avanseaza cu lucrarile la autostrada Bucuresti – Brasov si se va da in circulatie o portiune din ea, dupa care ne vom muta in casa parintilor lui, si vom face naveta la Bucuresti (cca 100 Km). Iar cand Maria va implini 3 ani, o ducem la Campina si va merge la gradinita si la scoala acolo. Vazut din afara planul lui nu este poate rau, parintii lui au o casa foarte mare, au o curte imensa, cred au facut casa aia special sa ne mutam cu totii in ea, adica si noi si cumatul meu, are bai separate pentru fiecare familie, camere multe, dar o singura bucatarie. Spun cred, pentru ca pe mine nu m-a intrebat nimeni niciodata daca vreau sau nu sa ma mut la ei in casa. Dar sunt convinsa ca la asta s-au gandit si probabil au discutat intre ei, pentru ca l-au pus pe barbata-miu sa aleaga gresia si faianta din baie, l-au pus sa masoare masina de spalat sa stie cat loc lasa, sa aleaga parchetul si asa mai departe. Deci mie mi-e clar ca asta a fost planul lor de la inceput, sa construiasca o casa in care sa ne reunim cu totii, numai ca repet pe mine nu m-a intrebat nimeni nimic. Eu nu vreau sa stau cu soacra si nici nu vreau sa-mi las copilul sa fie crescut de ei. Nu cred ca e o solutie buna, pentru ca eu nu ma inteleg cu soacra-mea, ne toleram reciproc, dar asta e o alta poveste si nu mai intru in detalii. Pe de alta parte nici barbata-miu nu se intelege extraordinar cu ei, se mai cearta, se mai ciondanesc, dar fiind baiatul lor le trece repede, nu e ca in cazul meu, cand imi poarta pica cateva luni bune daca indraznesc sa spun ceva. In alta ordine de idei, primele 2 probleme le-am depasit oarecum, dar in ceea ce priveste locuinta nu ne punem de acord deloc. Intre timp fiind convinsa ca dreptatea este de partea mea, am inceput sa ma interesez cum pot lua un credit ipotecar singura, fara sematura lui. Si am gasit portite, dar trebuia sa-i spun totusi de intentiile mele. Si l-am anuntat. Iar el a reactionat exact cum am presupus. Adica – “Daca faci chestia asta de una singura, eu o sa inaintez actele de divort”. In momentul asta eu nu vad nicio solutie de mijloc. Ori mai stau cu chirie 2, 3 ani, o duc pe Maria la soacra-mea si apoi ne mutam si noi acolo, si o sa-mi ies din minti si o sa ma imbolnavesc de nervi, ori fac credit singura si-mi iau casa, dar atunci voi fi o femeie divortata. Parerea mea este ca el ar trebui sa fie alaturi de noi acum, adica de mine si de fiica lui si sa nu mai stea dupa fusta maica-sii, a venit vremea cred sa se maturizeze si sa-si dea seama care ii sunt adevaratele prioritati. Si daca nu vrea, treaba lui, el are de pierdut. Dar oare este corect rationamentul meu? Sau poate imi pun astfel de intrebari datorita multor ani in care efectiv mi-a subminat increderea in mine si nici nu-mi mai dau seama daca gandesc corect sau nu. Va multumesc celor care au rabdare sa citeasca si sincer nu astept neaparat sfaturi, pentru ca e greu de dat sfaturi in astfel de imprejurari, dar parca simt nevoia sa vorbesc cu cineva. Cristina, mamica fericita de [zana] Eva Maria [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846"]
Port in suflet povestea licuriciului Emma
[/url] [url="http://community.webshots.com/user/Cristy74171?vhost=community"]Poze[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 48
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

of doamne... [bang] nu-mi place de sotul tau, moftureala lui, faptul ca nu te ajuta cu fata, nu te consulta in nimic, ca-ti submineaza increderea in tine... genul asta de barbati mie mi se par exasperanti. eu n-as rezista asa...dar eu sunt eu si nu sunt in locul tau. in tot cazul, eu mi-as lua casa dc as fi in locul tau si as putea sa o fac. pt fata mea. ca sa-i fie ei bine. si as face in asa fel, incat el, sotul, sa nu cumva sa aiba vreun drept legal asupra casei. ca ar fi in stare ca la divort sa i vina ideea sa-ti ia casa. nu as sta cu socrii. nu as sta cu persoane in fata carora sa nu am dreptul sa suflu, sa stau sa slugaresc socrii, cumnatii si sotul si la final si copilul. e o viata de uzura si de multe ori este mai bine sa stai singur. eu as alege o varianta de viata fara stres, fara uzura psihica si morala si fizica, fara complicatii inutile, gen navete sau mutat din chirie in chirie, as alege o varianta de viata in care sa-mi fie mie cat mai simplu, mai bine si mai confortabil. pt ca dupa o varsta NU te mai tin nervii. dc ai casa ta, un serviciu bunicel.....mi se pare SUPER OK sa poti sta femeie singura cu copil. pt mine barbatul trebuie sa reprezinte ceva pozitiv care sa-mi faca viata mult mai buna, nu o grija in plus.un stres in plus. dc nu reprezinta asa ceva este exclus si exterminat ca o masea stricata. mai ales dupa niste ani de compromisuri. _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! [ruga]In asteptarea unui ingeras in viata noastra.... ________________________________________________________________________
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Dupa parerea mea ar fi cea mai mare prostie sa locuiesti in aceeasi casa / curte cu socrii . In plus , voi nu va puneti de acord in ceea ce priveste lucruri de baza , acum cat locuiti singuri , gandeste-te cum va fi cand vei fi numai printre ai lui. Mai e un lucru care mie imi suna prost de tot si anume faptul ca omul asta nu tine cont deloc de parerea sau dorintele tale . Ce loc ocupati voi in viata lui (tu si copilul )?
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Buna Cristy. E foarte greu sa dai sfaturi in astfel de situatii. Nici o casnicie nu samana cu alta , nici o relatie nu seamana cu alta relatie. Pot doar sa-ti spun ce as face si ce nu as face eu. La fel ca si tine , mi-as dori stabilitate pt copii , deci o casa a noastra. E adevarat ca banii pe chirie sunt o risipa si cel mai bine ar fi sa luati o casa chiar daca platiti 30 ani , e a voastra. E foarte frumos ca bunicii stau la munte iar el trebuie sa inteleaga ca iti doresti sa va petreceti toate week-end-urile acolo dar ca viata de zi cu zi e acolo unde aveti locul de munca si unde va merge copilul la gradi si la scoala. E foarte greu sa faci naveta si foarte riscant , zi de zi atata amar de drum. Cred ca eu mi-as lua acel credit pt o casa iar daca va vrea sa divorteze , oricum o va face daca asta are in cap, acum sau mai tarziu [bang][bang] In speranta ca vei lua decizia cea mai buna , va doresc liniste in familie si sa va bucurati amandoi de bubulina mica. [pup] ADRIANA STEFANIA-05-11-1998 ALEXIA-MARIA-24-10-2004 pozici- http://picasaweb.google.com/tomecica
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Babyblue multumesc frumos. Parca ma simt mai bine cand vorbesc asa cu cineva. Deci sa inteleg ca si tu gandesti la fel si in nici un caz n-ar trebui sa ma mut la socri. Briantis, multumesc frumos. Asa ma gandeam si eu ca as face o prostie cat mine de mare daca m-as muta. Ce loc ocupam noi in viata lui? Hm... greu de spus. In mod normal Maria ar trebui sa fie pe primul loc. O iubeste foarte mult, dar daca trebuie sa stea cu ea se plictiseste, nu se joaca prea mult cu ea. L-am lasat intr-o sambata sa stea cu ea, trebuia sa fac mancare. Si mi-a zis ca ce el e dadaca? Pe de alta parte, cat e la serviciu suna tot timpul acasa sa vada ce face, daca a mancat, daca se simte bine. In ceea ce ma priveste pe mine, ma iubeste sunt convinsa de asta, dar in felul lui. Adica ma suna de 3, 4 ori pe zi la serviciu sa vada daca am mancat, daca sunt bine, daca ma doare ceva. Este extraodrinar de protector, imi spune de nu stiu cate ori sa ma uit cand traversez strada, ma duce la serviciu dimineata, sa nu ma duc cu mijloacele de transport in comun, imi spune in fiecare dimineata sa-mi incui usa la intrare pentru ca ajung prima la serviciu si sa nu intre cineva peste mine. Este foarte protector si grijuliu si ma iubeste, dar asa cum vrea el, nu cum as vrea eu. Imi poarta de grija si cauta sa faca pentru mine ce crede el ca trebuie, niciodata ce am eu nevoie cu adevarat. Tomecica sa fi convinsa ca asa voi face. Si daca are un gram de minte in capul ala, va veni si va fi alaturi de noi, daca nu la revedere, ca eu una m-am cam saturat. Va pup si va multumesc ca sunteti alaturi de mine. Cristina, mamica fericita de [zana] Eva Maria [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846"]
Port in suflet povestea licuriciului Emma
[/url] [url="http://community.webshots.com/user/Cristy74171?vhost=community"]Poze[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Citat:
citat din mesajul lui babyblue
off topic: tomecica ai niste fete SUPERBE! sa=ti traiasca![flo] _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! [ruga]In asteptarea unui ingeras in viata noastra.... ________________________________________________________________________
Multumim frumos[pup] Sa dea Dumnezeu ca toti copiii sa fie sanatosi si fericiti. Si noi [:)] ca sa-i ingrijim[flo] ADRIANA STEFANIA-05-11-1998 ALEXIA-MARIA-24-10-2004 pozici- http://picasaweb.google.com/tomecica
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

daca ar fi sa iei credit singura, te-ai descurca? si cu creditul si cu celelalte cheltuieli? mai ia in calcul, copilul va creste...cheltuielile la fel....gradinita, scoala... in veci de veci nu m-as muta cu soacra! eu! si nici intr-o curte unde mai locuiesc si alte familii, din neam...nu as face asta! m-as lupta cu maini, picioare, cap sa-mi iau o casa a mea! cont pay-pal:mihaela77oprea@yahoo.com [batetoba][batetoba][url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=133428"]Bazar pt Mihaita[/url][comoara] [url="http://paul-mihaita.blogspot.com"]VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA[/url][bonjovi] Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Kariguld da m-as descurca. Salariul meu este mult mai mare decat al lui, baza este in salariul meu. Pe de alta parte inlocuiesc o plata de 300 de euro (chiria) cu alta plata doar putin mai mare de 323 de euro (rata). Nu ma arunc la cine stie ce casa, imi iau un apartament pe care sa-l pot plati. Cristina, mamica fericita de [zana] Eva Maria [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846"]
Port in suflet povestea licuriciului Emma
[/url] [url="http://community.webshots.com/user/Cristy74171?vhost=community"]Poze[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

uf... candva puneam si eu pret pe genul asta de grija: sa ma sune mereu, sa ma intrebe una alta...insa, in timp, am constatat ca grija care ma ajuta pe mine sa fiu sanatoasa, sa arat bine si sa-mi mearga bine, sa am incredere in mine, este acea grija reala pentru nevoile mele. am fost si eu cu un tip care ma ducea el mereu peste tot (desi aveam si eu masina mea), dar era un fel de control...ma suna de zece ori pe zi sa ma intrebe dc am mancat, dar dc mergeam la un restaurant, de cele mai multe ori plateam eu pt ca el investea banii in masina sa..etc. era nebun dupa animaluzte, dar doar eu duceam gunoiul lor si stergeam dupa pipi si caca...etc sotul meu de acum, n-as putea sa zic ca ma suna sa ma intrebe dc am mancat (dar se asigura ca intotdeauna eu sa am bani la mine in cazul in care am vreo nevoie), ma suna, dar in tot cazul nu atat de des ca acel tip, insa imi face toate mofturile, a invatat sa mi le si anticipeze, dc ma suna, ma suna de obicei sa-mi aduca aminte sa=mi iau cheile de aks, ca sunt uituca, sau talonul de la masina, sau actele...nu stiu dc e sau nu nebun dupa animalutze, dar doar el scoate cainele, duce gunoiul la motani, hraneste pestii..etc dc i-am zis sa ne mutam in alt cartier, sa ne mai luam o casa impreuna, a cantarit situatia si a fost de acord. inutil sa spuna ca acum, cat strangem bani, el este cel care se "restrange", in timp ce eu n-am renuntat la niciun moft, cosmetica, inot, masaje etc... si nu mi se reproseaza asta, ba din contra, sunt incurajata. dc ma uit pe poze, arat muuult mai bine cu sotul meu, decat inainte, cand eram extrem de surmenata si obosita, pt ca eu le faceam pe toate. dar mi se scotea pe nas tot ce-mi luam, culmea, din banii mei. nu aveam voie sa fac nimic, nici mkr sa-mi spal masina mea. doar pe a lui. ca atare, prin prisma exp mele de viata, eu am ales sa-mi fie bine si un om care iubeste in mod responsabil, nu patimas cu telefoane si mai stiu eu ce dovezi din astea verbale. evident ca eu sunt subiectiva si mai mult, nu sunt in locul tau. dar dupa ceva ani in care am rasfatat eu barbatii si i-am sclavagit eu pe ei, pentru termen lung, am ales altceva. mie asa imi e f bine. sunt f fericita, rasfatata, il iubesc si-l respect pe sotul meu pt felul cum stie sa ma faca sa ma simt. asta doresc tuturor femeilor. dar stiu ca nu asta e reteta fericirii pt toate, asa ca eu te pot ajuta, cel mult cu un sfat subiectiv. alegerile iti apartin. [flo] _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! [ruga]In asteptarea unui ingeras in viata noastra.... ________________________________________________________________________
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...