Casnicia mea - incotro? - episodul 2 sau finalul?

[alina023]

Cristina, vin si eu sa-mi spun punctul de vedere vis a vis de una din problemele ridicate de tine (si cea care te deranjeaza cel mai tare, din cate am inteles). Eu sunt de acord cu sotul tau in ceea ce priveste achizitia unei case in rate (cel putin in acest moment). Te inteleg si te aprob ca vrei o casa a voastra, o casa care sa ramana fetitei. Insa este un moment extrem de nepotrivit pt a lua un credit si apoi...30 de ani cu rate!! Fa calculul la ce varsta veti termina aceste rate. Incearca sa-ti imaginezi ca in acesti 30 de ani poate veti intampina greutati mari (Doamne fereste, dar se poate intampla si asta!). Poti ramane fara job, tu sau sotul, la un moment dat. Ce faceti? Un credit pe o perioada atat de lunga m-ar speria si pe mine foarte tare. Daca as fi in locul sotului tau nici eu nu as fi de acord. Dar asa sunt eu. Am incercat sa-ti explic ca sunt unele persoane care gandesc in felul acesta. Sunt sigura ca si el are aceleasi spaime ca si mine legate de creditul asta. Oare nu ai putea sa mai astepti putin pana se limpezesc lucrurile dpdv economic? Zic si eu... E dificila situatia si iti inteleg si punctul tau de vedere dar il inteleg foarte bine si pe al lui. Nu stiu daca este o solutie sa cumperi singura apartamentul. Chiar daca ar trece peste asta, la un moment dat se poate intoarce roata. Cum crezi ca te-ai simti in locul lui? Repet, nu-i iau apararea si nici nu sunt de acord sa va mutati la socrii. Poate gasiti totusi o solutie de compromis (sa mai asteptati o perioada, sa mai cantariti, sa ma studiati). Stii vorba aceea, sa masori de 10 ori si sa tai o data. Iti doresc intelepciune! [flo] Alina, mami de Ana Antonia [copil] (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul [pk] (14 Feb 2003) [url="http://lb2f.lilypie.com/mEeyp3.png"]Ana, minunea mea iubita[/url] [hippi] [url="http://lbyf.lilypie.com/QORQp3.png"]Luca, iubitul mamei drag![/url] [roker] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=113377"]Povestea nasterii Anei[/url] [bibe] **************************
[url="http://2.bp.blogspot.com/_3TiPDBrcb7E/SXTN8LxzmsI/AAAAAAAABoU/dD_BnBqJ7pY/s1600-h/dc6.jpg"]Emma este iubire! [/url]

[babyblue]

nu stiu ce sa mai zic... pe de o parte si el are dreptate. dc nu ai avans mare si te indatorezi 30 de ani, e destul de greu. nu imposibil. pe de alta parte, eu cred ca intre voi mai sunt si alte prb. una grava mi se pare aia cum puneti fiecare prb: el nu te ajuta la nimic, te oboseste si te exaspereaza,te critica cu fata, mai mult te ameninta cu divortul de nu stiu cand, iar tu ca il ameniti ca iti iei casa singura, excluzandu-l din start si pe el. va agresati reciproc. tu prb esti epuizata, el prb asa e el, imatur si obosit/nedoritor sa=si asume vreo responsabilitate, orice gen. cu ce sunt de acord: sa nu stai cu socrii. gasiti pt inceput un limbaj comun, cu care sa va redefiniti planurile in comun. apoi gasiti rezolvari. _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! [ruga]In asteptarea unui ingeras in viata noastra.... ________________________________________________________________________

[Yvon]

Cristy74, te rog scuza-ma ca am intrat asa peste subiectul tau, m-a trezit danny1 ca trebuie sa imi fac subiect separat, nu am stiut. Legat de situatia ta, poate ar fi bine sa ii propui sotului tau sa va luati un apartament la care rata e de 323 de euro si sa il dati in chirie mai departe cu 300 de euro si e al vostru ! Ideea e sa il luati si apoi mai vedeti voi, nu e chiar la indemana sa faci o naveta de 100 km zilnic si atunci ai alternativa chiar locuinta ta. Eu sincer nu as fi linistita sa stiu ca nu am casa mea si pe deasupra sa am si un copil, e o lipsa de siguranta. In niciun caz nu e bine sa va mutati cu socrii, cel mai intelept e sa stati siguri. Danny1, iti multumesc pt raspuns...e asa de bine sa mai ai cu cine discuta...

[tierry]

Citat:

citat din mesajul lui Yvon Nu se sfieste sa strige si sa imi impuna lucruri. Certurile sunt iscate si daca paharul nu sta acolo unde ar vrea el sa stea. Cu prietenii este f dragut, ajuta pe toata lumea, doar cu familia este rece si pot sa spun ca asa se comporta si cu mama lui, ale carei trasaturi se pare ca le-a mostenit si nu tatal lui ar fi problema si ca mama lui l-a exasperat pe tatal. [/br]

Offtopic (dar nu m-am putut abtine):As fi putut sa jur ca il descrii pe sotul meu, m-am uitat chiar sa vad din ce oras esti...[alcool]. Mie imi impune lucruri de fata cu prietenii sau cu ai mei/lui, copii inca nu avem dar probabil ca acolo as ajunge...Plus ca e foarte mincinos si prefacut, zice ce vrei sa auzi, numai pe interes e omu'... Ca si tine, nici eu nu mai rezist psihic...ca si tine ma gandesc la divort...So, m-am convins: nu sunt eu nebuna, la fel simti si tu...te inteleg ca nu mai poti, sincer te inteleg. Mi-ai daramat credinta, insa, ca totusi cei din familie buna, ar putea fi altfel, asta nu-mi place, traiam cu speranta asta [:D] (sotul nu e dintr-o astfel de familie, eu da, si diferentele sunt enorme, pornind de la cei 7 ani de acasa). In fine, ideea e ca dupa ce e asa cum e, i-au mai trebuit si fufe acu vreun an, tot el era ala nemultumit. A fost totusi o chestie buna, zic eu, pentru ca am deschis ochii si am vazut ce am la casa, de fapt. Eu stiu ce am de facut, clar voi inainta divort, mai ales ca la noi se apropie funia de par (am fost operata de endometrioza, 3 luni o sa am contraceptie, si daca pana acum toti ne impingeau de la spate sa facem copii - cred ca stie DD de ce nu am ramas - in astea 3 luni ma voi gandi foarte bine, merita sa fac un copil cu un om cu care nu mai am nici o legatura sufleteasca? sa-l fac doar pt mine, ca timpul ma preseaza? nu cred ca e o solutie..). Pentru ca nu ma vad traind o viata cu un astfel de om...te trage inapoi pe toate planurile...psihic, profesional, chiar si fizic...toate frustrarile si nemultumirile se concretizeaza mai devreme sau mai tarziu in boli, din pacate unele grave... Numai bine iti doresc, sa ai curaj sa iei decizia corecta, cea care te elibereaza si te face sa te simti asa cum esti tu de fapt![pup] Crysty74, citeam ce ai scris, si zambeam...stiu, stiu prea bine despre ce vorbesti, si eu am lasat mereu de la mine, intotdeauna a fost cum a vrut "domnul", pentru ca nu te poti lupta cu incapatanarea lui feroce...al meu sare si la "bataie" daca indraznesti sa il contrazici...deh, asa a vazut in casa, ce sa ii faci..niciodata nu am putut lua decizii comune, pe principiul "eu stiu ce zic, tu sa taci (probabil ca sunt femeie, d-aia?!)". Si cu toate strofocarile mele, sa fie bine, uite unde am ajuns..sau mai bine zis....mi-a ajuns...pentru ce sa fac eu atatea eforturi sa ma inteleg cu un om batut in cap, morocanos si frustrat!?

[cristy74]

Buna dimineata, N-am mai intrat de cca 2 saptamani, pentru ca barbatul meu a fost plecat si nu s-a mai intamplat nimic. Bineinteles in afara de o multime de telefoane in care imi spunea ca ii e dor de noi si ca-i e foarte greu fara noi. A venit in sfarsit ieri. Si mie mi-a fost dor de el, of imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Aseara eram hotarata sa-l las vreo 2 zile si apoi sa reiau discutiile despre problemele noastre, dar n-am mai avut rabdare si dimineata l-am abordat. Si uitati aici stil de conversatie: “Eu – te-ai gandit si tu cat ai stat pe acolo la problemele noastre? Pauza .... Tot eu – ei? Te-ai gandit sau nu? El – da m-am gandit. Iar pauza .... Eu – si ai ajuns la vreo concluzie? Iar pauza .... Tot eu – ei? Spune ceva. El – M-am gandit, da. Tot el – i-a uite astia au ridicat masinile de pe margine, au pus semne de oprirea interzisa si au ridicat toate masinile.” Barbatul meu este un tip care poate sa vorbeasca ore in sir, gaseste subiecte de discutie indiferent de situatie, si mai vorbeste si foarte repede, ca de multe ori nici nu inteleg ce spune. In schimb, cand e vorba de ceva cu adevarat important nu pot sa scot 2 vorbe din gura lui. In fine, o sa vad eu zilele astea cum pun problema si cum il fac sa vorbeasca cu mine. Acum ca sa raspund la cateva intrebari: Alina023, da nu este momentul potrivit sa iei un credit pentru orice altceva, dar este un moment al naibii de potrivit sa-ti iei o casa. Au scazut preturile foarte mult, peste cateva luni vor urca iarasi datorita programului Prima Casa. Pe de alta parte sunt o multime de avantaje, avansul este mic, rata este cat chiria, dobanda este oarecum stabila, fluctueaza doar in functie de euribor care nu poate sa creasca asa necontrolat. Si nu pot sa mai astept pana ne revenim dpdv economic, pentru ca asta nu stiu cand se va intampla, s-ar putea sa ies la pensie pana atunci. Si din pacate o solutie de compromis este doar sa stau in continuare cu chirie, iar asta nu mai este o solutie decat pentru scurt timp. Tierry, nu zambi ca mie imi vine sa ma dau cu capul de pereti. La noi nu se pune problema de sarit la bataie, dar intradevar este incapatanat cum n-am mai vazut, pentru ca el este barbatul in casa. Of, fetelor, concluzia dupa 2 saptamani de stat singura este ca il iubesc, mi-e si mie greu sa stau fara el, dar nu imposibil, si as vrea sa fim o familie normala, sa putem discuta problemele importante, sa putem gasi o cale de mijloc. Am tot stat si m-am gandit si cred ca problemele nu sunt totusi la mine. Eu m-am schimbat intradevar si nu mai sunt aceeasi persoana de acum 10 ani. Am nascut, am devenit mai responsabila, mai matura, gandesc altfel si am alte prioritati in viata. El nu s-a schimbat deloc, este acelasi om, cu aceleasi pasiuni, cu aceeasi lipsa de timp pentru familie, cu aceleasi prioritati in viata. In acest moment el se teme, sunt convinsa de asta mai mult decat orice, se teme sa nu piarda teren, se teme ca va ajunge un barbat “sub papucul nevestei”. De aici si desele lui amenintari cu divortul, cand de fapt, cred ca nici prin cap nu-i trece sa faca asa ceva. Doar isi inchipuie ca ma sperie. Ori, este o abordare cu totul gresita, dupa parerea mea, intr-o casnicie nu se pune problema asa. Va pup si sa-mi tineti pumnii sa-l pot face sa vorbeasca, sa-mi spuna si mie ce e in capul lui. Cristina, mamica fericita de [zana] Eva Maria [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846"]

Port in suflet povestea licuriciului Emma

[/url] [url="http://community.webshots.com/user/Cristy74171?vhost=community"]Poze[/url]

[andreea81]

Draga Cristy, in primul rand sa-ti traiasca fetita, e o frumusete de copilas![flo] Daca as fi in locul tau, as gandi la fel: ca achizitionarea unui apartament (cu sau fara programul Prima casa) ar fi cel mai bun lucru posibil acum, atat pentru fetita cat si pentru voi 2....eu as evita pe cat posibil o viata in casa cu socrii, iar naveta de 100 de km este un lucru absurd...nu mai mentiona cuvantul divort in discutiile pe care o sa le mai ai cu sotul tau...si eu sunt de parere ca nu ar avea curajul sa divorteze ...poate daca faci tu primul pas...dar, mai stii, poate ii vine mintea la cap, si o sa inteleaga ca familia voastra e compusa din voi 3, nu din voi 3 impreuna cu socrii, cu fratii... ~Este mai importanta pacea decât dreptatea...(Parintele Arsenie Boca) ~Tragedia vietii nu este ca se termina atât de repede, ci ca asteptam asa de mult sa o începem.

[cristy74]

Multumesc frumos Andreea. Asa e, e o minune de copilas, sunt atat de mandra de ea. Cristina, mamica fericita de [zana] Eva Maria [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846"]

Port in suflet povestea licuriciului Emma

[/url] [url="http://community.webshots.com/user/Cristy74171?vhost=community"]Poze[/url]

[hellene_n]

ce-ti spuneam? ca daca iti iei casa si te muti, va veni dupa voi!!! te-ai convins, da? fugi la banca si incepe sa faci actele sipe parcurs....atrage-l si pe el. sua du-l direct sa vedeti o posibil casa - A VOASTRA!!! [flo]