M-am hotarat.........adoptie(64)

[Manuelita]

Buna dimineata dragele mele!

Mi-e dor de vremurile cand aveam timp sa scriu aici post-uri interminabile gandind savant si filozofic chestiuni legate de adoptie. Bine intr-un fel mi-e dor, ca sunt mult mai fericita acum :)

 

Astazi nu mai e timp, nu am reusit inca sa invat sa ma impart intre toate.

 

Felicitari noilor mamic si lui Asi pentru finalizare! Iar celor care inca asteapta: curaj, ca trece si merita asteptarea!

 

Noi vrem sa mergem in concediu in Turcia, dar fiind inca in perioada de incredintare avem nevoie de tot felul de hartii. Problema e ca nu e clar ce hartii si ne invartim intre directia de pasapoarte, DPC si primarie (plus vizita la Politia de frontiera, etc). Deci: a reusit cineva sa plece in concediu in afara tarii pe perioada incredintarii? Sau macar sa stie cu certitudine ce acte trebuiesc?

merci anticipat. Manuela

 

Manuelita

 

[Mmmaria]

Manuelita, ti-am vazut numele si am intrat, avida sa vad ce mai faceti.

Desi iti ducem dorul si noi, ma bucur ca sunteti foarte ocupati.

Nu stiu sa iti dau un raspuns la intrebarea ta. Voiati neaparat Turcia ? Ma gandeam ca era mai simplu si mai putina bataie de cap daca optati pentru litoralul noastru anul asta...

[Manuelita]

Mmmmmmmmaria, ce sa facem, suntem bine, Violeta s-a adaptat nesperat de bine, parca e de cand lumea a noastra si in casa noastra. Cateodata povesteste din senin despre cealalta fetita de la asistenta maternala: "M. nu plange la baita" sau "are si M iepuras" dar atat, nu pare sa-i fie dor. Cu mancarea am fost putin ingrijorata ca nu prea avea pofta de mancare, am crezut ca nu ii place cum gatesc eu si ca duce dorul mancarurilor vesnic prajite si a carnii de porc, dar m-am linistit pentru ca acum mananca cu pofta.

Sper disperarea familiei i-am introdus biberonul (inainet nu bea lapte aproape de loc ceea ce mi se pare aiurea pentru un copil care acum are 2 ani si 10 luni)si acum bea cate 200 ml dimineata si seara.

Vrem sa o ducem la gradinita de la 1 Octombrie (in prezent sta cu prietena fratelui meu care insa e studenta si din Octombrie nu mai poate sta cu ea, si in plus vrem sa "socializeze".

E comic cand se intalneste cu persoane noi adulti sau copii, intai ii studiaza in tacere si apoi primele cuvinte sunt "Manuela e mea, si Liviu e al meu". Dupa care se relaxeaza, dar numai dupa ce se asiogura ca toata lumea a inteles ca noi suntem proprietatea ei.

Cand ajungem acasa de undeva si vede casa se bucura "am ajuns acasa" sau ca recunoaste masina in parcare "masina mea", cu alte cuvinte pare sa se simta acasa, fara sa sufere de dor sau mai stiu eu ce.

E cam slabuta, as vrea sa o ingras putin dar nu stiu cum....:)

 

Ne uitam seara la ea cum doarme si ne vine sa ne dam palme ca nu am vazut din prima ca ea e copilul nostru, si ca daca nu ne calcam pe hotarare si nu mergeam si a doua oara sa o vedem, ratam sansa de a fi parintii ei.

 

Mi-am revenit din frica primelor zile in care m-am intrebat "in ce ne-am bagat" fiind coplesita de responsabilitate. Pina atunci, timp de 6 luni am fost angrenati in lupta de a o aduce acasa si nu prea am stat sa ne gandim ce responsabilitate uriasa e, asa ca a fost cam socant. Sotul meu, cel care avea indoieli acum cativa ani legat de adoptie, a fost acum cel mai calm, sigur ca am luat cea mai buna hotarare, s-a inhamat instantaneu si cu mare drag in rolul de tatic...

Singurul lucru mai putin bun legat de venirea Violetei e faptul ca nu ne mai putem certa (spune verde in fata ce gandim) cand avem un diferend de opinie. Asa ca daca pina acum rezolvam pe loc orice chestiune, acum asteptam sa adoarma copilul si nu putem vorbi decat in soapta....foarte frustrant pentru mine...:)

sper ca nu v-am plictisit cu povestile noastre...

va pup si astept sa ma lamuriti si pe mine cu concediul asta.

 

 

Manuelita

 

[Mmmaria]

Ah, multumesc pentru poveste.

Cel mai frumos si mai bun mi se pare faptul ca vrea sa se asigure ca sunteti "proprietatea ei".

Eu zic sa nu te stresezi prea rau cu faptul ca e slabuta, atat vreme cat e sanatoasa si alearga e totul in regula.

Si a mea e slabanoaga rau, dar eu m-am relaxat de muuult.

Dar de fapt degeaba vorbesc, sunt sigura ca peste ceva timp o sa ajungi si tu la aceeasi concluzie.

 

"Ne uitam seara la ea cum doarme si ne vine sa ne dam palme ca nu am vazut din prima ca ea e copilul nostru [...]"id="size1">

Tu chiar crezi ca toti pasii vostri au fost pur si simplu intamplatori ? Chiar si hotararea aceea de a mai merge inca o data, "doar asa..."

 

Cat despre partea aia frustranta, te inteleg, sa stii!

[criadi]

Citind postul tau Manuelita mi-am dat seama cat de multe similitudini sunt intre copii adoptati/parintii adoptivi:

- si fetita noastra ne are in "proprietate", tati mai glumeste cu ea si ma mangaie zicandu-mi "mami a mea", la care ea sare la atac si tipa "nu e mami a ta, e mami a mea". Mai rau a fost asta vara cand am plecat cu trenul la mare si pe drum, tot momind cu dulciulete si jucarele, s-a lipit un copilas de mine al unor vecini de scaun care s-a cocotat pe genuchii mei si a inceput sa-mi zica mami. A inceput sa planga cu sughituri si sa tipe "Pleaca de pe mami a mea, du-te la mami a ta, fiecare pui are mama lui si ea e a mea nu a ta". Foarte greu am reusit s-o impacam si am realizat ca desi ii oferim foarte multa dragoste are inca momente de nesiguranta

- si eu dupa ce am adus-o acasa aveam cosmaruri ca ma voi imbolnavi sau daca voi avea vre-un accident si mor cine va avea grija de copil, pana nu am stresat familia/prietenii cu temerile mele si mi-au promis ca preiau ei sarcina numai sa nu mai auda bazaconii nu m-am linistit

- si eu fac parte din categoria celor care prima intalnire nu le-a spus nimic, ca sa nu zic ca nu ne-a placut, ni se parea cam uratica, cam brunetica, daca n-ar fi fost mama nu ne mai duceam la a doua intalnire, si acum vazand-o acasa dupa doi ani ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a ales pe noi parintii ei si-mi dau seama ca eu nu as fi facut un copil atat de reusit din toate punctele de vedere

[Sara76]

Buna Manuelita.Daca nu s-a schimbat de anul trecut,ai nevoie de urmatoarele hartii:aprobare pt a scoate copilul din tara pe perioada respectiva de la comisia DPC si de la Consiliul Local.Cu acestea si cu sentinta de incredintare mergi sa-i faci pasaportul.Noi am avut o copie a sentintei la noi cand am iesit din tara,am luat-o pt orice eventualitate dar nu ne-a cerut-o nimeni.Succes

[simona14]

SoriLea totul va fi bine

Gabi 99 asteptam vesti cat mai repede.

[gabi_99]

salutare fetelor...va rog sa skimbatzi shi statutul meu.....sintem atestati!!!!cit despre semnatura...sintem inca in curs de a demara formalitatile....nu shtim ce va fi ....acum intzeleg shi mai bine ce inseamna de la agonie la extaz......cind pare totul ok...cind vine shi ne spune cineva ceva care ne da peste cap....DD ne va ajuta sa ne vedem odorul acasa![flo]

 

gabi

[maimutzak]

Gabi99, stim ca vrei sa spui mai multe, sa stii ca suntem alaturi de tine ! Ne bucuram mult,si de-abia asteptam vesti![pup]

[catty]

buna ziua drafele mele,

Din nefericire nu am mai apucat sa mai intru, din cauza unor probleme si a printesei noastre.

Manuelita, toti piticii au simtul asta al proprietatii. Eu nici acum nu reusesc sa o fac pe Alex sa inteleaga ca Olga este mama mea, pt ca ea continua sa spuna ca ”mami a ta nu e Olga, tu esti mami a ta”.

Deja vorbeste de ma capiaza si a devenit o santajista (cand vrea ceva de la tati se duce la el si ii spune ”taticul meu te iubesc” si apoi vine cererea ei. In rest sotul meu e Doru sau tati Doru).

In fiecare zi ma minunez de ingerul din viata noastra si nu imi pot imagina cum ar fi fara ea.

Din sept mergem la camin, dar va sta numai pana la ora 2. Am ales varianta asta pt ca au mai multi ingrijitori si ea este inca micuta si mai scapa pe ea desi am scapat de pampers din iarna.

Daca ne ajuta DD si scapam de problemele in care suntem cred ca la anul o luam de la capat. Nu vreau sa fie Alex singurica si sa piarda bucuria de a avea un fratior sau o surioara, si din fericire si tati este de acord cu mine.

O sa imi fac timp sa citesc din urma cat voi putea

Felicitari Asi pt finalizare si tuturor mamicilor de ingerasi.

Pt cele care se confrunta cu un sistem de cacao, nu va lasati fetelor. Undeva este puiutul vostru si nici un sacrificiu nu e prea mare.

 

catalina

Aici gasiti pozici cu noi http://community.webshots.com/album/563001298lINQYS

"Uneori ai suferit prea mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata SUNT PREA FERICIT"