Divort + avort

[happyjoy]

Dupa 12 ani de relatie si 3 de casatorie s-a dus totul... Ne doream mult un copil dar prima sarcina s-a oprit din evolutie. Acum sunt insarcinata in aprox. 5 saptamani dar bucuria nu a durat mult. Ne-am certat din cauza unor prostii (parerea mea) ... care au concluzionat cu lipsa lui de interes fara de mine sau copil... se pare ca nu e fericit... Acum va trebui sa divortez (nu am cum sa trec peste faptul ca nu il mai intereseaza nici casnicia si nici copilul) si cel mai probabil va trebui sa fac avort... Simt ca cedez numai la gandul ca trebuie sa iau o viata... Nu stiu ce sa fac...

[Deianira]

Happyjoy, imi pare rau ca treci prin asa ceva. Dar spuneai ca va doreati un copil, asta te include si pe tine. Nu ti-l mai doresti? De ce te gandesti automat la avort? Poti sa cresti un copil foarte bine si singura [:)], ai o gramada de exemple frumoase si aici pe forum.

---

[url="www.blogthefactory.blogspot.com"]Explore. Dream. Discover.[/url]

[oana_n]

Un divort nu e musai sa traga dupe el si avortul. Daca divortezi acum, te poti impaca cu sotul tau la un moment dat, sau p[oti chiar sa iti refaci viata, adica e "oarecum" un proces reversibil. Un avort.....NU. Daca sarcina de atunci s-a oprit in evolutie, si acum ai sansa sa ai un bebe in burtica, eu zic sa consideri asta un dar divin si sa nu lasi nimic sa iti rapeasca fercirea asta. Eu m-as gandi ca sarcina a venit tocmai intr-un momentu bun si ca trebuie sa intelegi ceva din asta. Trebuie sa lasi bebele sa vina pe lume si sa iti umple viata cu dragoste si bucurie. Nu refuza dragostea copilului tau... Zici ca v-ati certat din cauza unor prostii. Pana la urma de aici a pornit totul. Nu cred ca tre sa lasi prostiile alea sa iti afeteze viata atat de mult incat sa renunti la un bebe. NU te judec, indiferent ce alegi. Nu sunt in piele ta si nu stiu toate aspectele. Pot doar sa iti spun ca, sunt alaturi de tine, si cred ca vei fi cea mai buna mama din lume pt bebele tau! Daca eu cred asta, tu ar trebui sa o stii si mai bine. [flo][flo][flo] [pup]

Smile, what's the use of crying/You'll find that life is still worthwhile/If you just smile (Smile - Michael Jackson)

Cauta si pastreaza mereu o bucata de cer deasupra vietii tale

[bobocel_07]

Happyjoy imi pare rau ca treci prin asta,ce a spus cand a aflat ca esti insarcinata?Si daca spui ca v-ati certat din cauza unor prostii inseamna ca nu e totul chiar asa de tragic.Toate cuplurile se cearta la un moment dat din prostii.De ce spui ca nu il intereseaza copilul?Scuze daca am pus prea multe intrebari dar nu reusesc sa inteleg de ce din cauza unor prostii se ajunge la divort si la un avort.Pupici[pup][pup] alexia_07

[Guest128_58543]

daca am inteles eu bine, v-ati cretat din cauza unei proasti si cuvintele au curs si s-a ajuns la o cearta zdravana in care el ti-a spus vrute si nevrute. Te-a ranit si te-a facut sa ajungi la concluzia ca tu nu mai reprezinti pentru el ce ai fost candva. Daca nu stie de sarcina eu sper sa-i spui si sa te gandesti bine daca de la o cearta vrei sa ajungi la divort, doar pentru ca esti suparata acum. Daca stie de sarcina poate face ca multi alti tatici speriati de bombe si reactioneaza negativ. Pentru ca in capul lor, un copil face lucrurile extrem de definitive si le sugruma senzatia de libertate. Asta e reactia, nu ai ce face. IO iti propun urmatorul lucru: sa depasesti momentul si daca e sa consideri ca e cazul sa divortezi sa o faci in liniste si fara patima. Decizia unui divort nus e ia asa ca te-a suparat el intr-o zi si a fost magar. Evalueaza bine tot ce ai de evaluat. Stai si gandeste-te. Daca in urmatoarele sapatamani el se poarta ca un tampit atunci abea sa iei o decizie radicala. Pana atunci incearca sa nu fi rea si incearca sa te gabndesti de ce a ajuns el la concluzia ca nu-i mai pasa de tine. Poate ai ceva de indreptat din partea ta. Niciodata intr-un cuplu nu e vina unui singur. In legatura cu bebele... e o decizie definitiva si cum scria aici ireversibila, nu se stie niciodata cum se intorc lucruirle. Stiu ca in cazul in care ai divorta, viata ta ar fi net ingreunata daca pastrezi copilul. Dar te asigur ca merita orice sacrificiu. Stiu ca nu e convenabil sa aduci pe lume un copil pe care sa-l stigmatizezi din burta, oferindu-i o viata in care tatal e cu alta si tu poate cu altul, dar nu stiu in ce masura Dumnezeu iti permite sa lasi la latitudinea ta viata lui. Eu sunt de parere ca daca acel copil s-a prins acolo, s-a prins ca ii e dat sa traiasca. Iti zic eu ca daca il lasi si il nasti si-l vezi tzopaind in casa, chiar daca e greu sa fi mama singura si chiar daca toata lumea se uita cas la voi, nu regreti ca nu l-ai omorat... niciodata. Daca il omori.... vei regreta toata viata ta. Viata unui copil nu ar trebui sa depinda de barbatul tau, ci de tine, tu esti mama lui. Ce instinct de mama ai tu daca te gandesti sa il omori doar ca el nu e inca afara? Daca tatal lui s-ar desparti de tine cand copiul are cinci ani, ce faci, il hacui pentru ca ti-e mai usor sa continui singura? IO zic asa... traba cu sotul tau e una si aia cu copilul e alta. Nu le lasa sa depinda una de alta. Nici casnica ta de copil, nici copilul de casnicie. Dac reusesti sa le detasezi una de alta sis a le rezolvi fara sa le privesti ca fiind una in functie de cealalta, le vei rezolva cu succes. Inca o precizare. Sa nu cumva sa faci greseala sa ramai in casnicie, daca prin evaluarea facuta de tine la rece, viata ta alaturi de omul asta e un drum catre un mare cosmar, doar pentru ca ai un copil cu el sau te temi tu ca viata fara sot este prea grea de suportat. Iti zic eu ca sunt modalitati de a trai si cu un copil, fara tatal lui si odata ce faci pasul asta, daca nu ramai incorsetata de gandul; ca fara el ti-e greu, vei descoperi cat de frumoasa si delicata e viata si o vei aprecia. In speranta ca am scris ceva folositor si nu consideri o idiotenie, iti urez sarcina usoara si bucura-te de puiutul tau, ca e cea mai minunata chestie care ti se putea intampla. Noi credem ca viata se reduce la a fi al cuiva, a apartine cuiva. Invata sa-ti aparti tie si sa traiesti pentru tine si ce e cu adevarat al tau. daca sotul tau nu e cu adevarat al tau, sa sti ca bebele asta e al tau. Ar fi pacat sa renunti la el doar ca sotul tau nu mai vrea sa apartina. (a apartine cu sensul de a iubi si de a fi iubit, a trai pentru x, nu cu sensul de prorpietate privata, ca e mare diferenta)

[happyjoy]

Multumesc pentru suport si incurajari. El stie de sarcina doar incercam sa facem un copil de ceva timp... L-am intrebat daca renunta la noi, la casnicie si la copil iar raspunsul a fost "da". Urmeaza ca zilele astea sa se mute. Nu e fericit si nu il mai intereseaza nimic, pur si simplu ma ignora. De ce sa trec peste toate astea? Oricum sunt distrusa in acest moment...

[marius]

Isi va reveni. Du-te mai departe. [url="www.romleas.ro/eu"]Eu pur si simplu[/url] / [url="www.marius.rdsor.ro"]Pagina familiei[/url] /[url="http://secure.smilebox.com/ecom/openTheBox?sendevent=4e5449344d7a51784e4877784d4441324d7a51334f413d3d0d0a&sb=1"] Tot noi[/url] / [url="http://community.webshots.com/user/mariuspernes"]Mai multe...[/url] / [url="http://www.youtube.com/user/mariuspernes"] Video [/url] [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]

[MElise]

E cam greu de inteles reactia sotului tau in conditiile in care incercati sa faceti un copil de ceva timp. Nu stiu care sutn detaliile relatiei voastre, dar daca intr-adevar v-ati certat din cauza unor "prostii" cum singura spui, atunci eu cred ca e o chestie peste care el va trece. Poate il sperie ideea in sine... Oricum, indiferent de reactia pe care o are el, ar trebui sa pastrezi sarcina. Tu iti doresti copilul asta? Presupun ca da... devreme ce ai continuat sa speri, dupa o sarcina esuata. Si atunci? de ce sa renunti la el acum?Stiu ca esti distrusa in momentul asta si probail iti e greu sa iei o decizie, dar incearca sa separi un pic lucrurile... Da-i putin timp lui. Lasa-l sa se mute. Eu zic ca va reveni cand va constientiza ce minune se ascunde in burtica ta. Si daca nu va reveni, vei invata sa te bucuri singura de minunea asta. Nu dipera. Ai un pic de incredere in tine. [pup] MElise

[happyjoy]

El poate sa-si revina... Nu cred ca pot sa trec eu peste ce s-a intamplat, si daca as putea nu vreau... Daca de la prostii renunta la tot si daca in momentele astea nu ma pot baza pe el, ce folos? Nu am nevoie de o mimoza langa mine...

[marius]

Bine in acest caz daca este o mimoza dupa cum scrii ia viata in piept nu fi mimoza decide si du-te mai departe. Ai putere - du-te! [url="www.romleas.ro/eu"]Eu pur si simplu[/url] / [url="www.marius.rdsor.ro"]Pagina familiei[/url] /[url="http://secure.smilebox.com/ecom/openTheBox?sendevent=4e5449344d7a51784e4877784d4441324d7a51334f413d3d0d0a&sb=1"] Tot noi[/url] / [url="http://community.webshots.com/user/mariuspernes"]Mai multe...[/url] / [url="http://www.youtube.com/user/mariuspernes"] Video [/url] [url="www.romleas.ro/legi/juridic.html"]Pagina legislativa[/url]