cele 10 porunci

[nikole]

Citat:

citat din mesajul lui patou ca sa revenim la un numitor comun (sper) as fi interesata sa discutam despre porunca: respecta-ti si asculta-ti parintii. cand parintii sunt OK nu vad nici o problema dar ce ne facem cand parintii ne abuzeaza sau se comporta de asa o maniera incat nu putem sa-i respectam? [url="http://www.pasipecaleacredintei.wordpress.com"]pe cont propriu[/url]

Multi ani am "rumegat" porunca asta, f multi ani:( Acum am raspunsul...de fapt mereu l-am stiut, nu mi-am dat seama insa pana recent. DA...putem si trebuie sa-i respectam, in primul rand ca prin ei am venit pe acest pamant. Pe scurt...parintii mei m-au avut de tineri(mama 16 ani, tatal 27), dupa cateva luni de la nasterea mea, m-au donat[q]...au vrut sa ma dea inspre infiiere, dar si-au zis sa incerce intai la parintii lor, poate poate m-or accepta. Asa a si fost...bunicii m-au adoptat, am crescut, mi s-a adus la cunostinta adevarul, am stiut de mica cine-i tata, mama, de ce ma aflu cu bunicii si nu cu parintii, ma rog... i-am iubit pe amandoi, parintii mei, enorm de mult, dureros de mult. Nu i-am condamnat(am avut o criza pe la 14-16 ani), i-am iubit, respectat, dorit langa mine...nu a fost sa fie. Mama mi-a fost cat de cat alaturi, ca o sora, ii spuneam pe nume, niciodata MAMA,o vedeam des, ulterior odata la cativa ani...am inceput sa o condamn,sa o judec...au fost vreo 2 anisori de rebeliune, nimeni nu se mai intelgea cu mine:( pe tatal...l-am cautat multi ani, am vrut sa pastrez legatura cu el, insa m-am trezit de un refuz categorit, mi-a spus politicos sa nu-l mai caut, niciodata...m-am comformat...insa tot il respect, iubesc ca pe ochii din cap, desi ultima oara l-am vazut la 9 ani. Pe mama am pierdut-o, nu am apucat sa-i spun ca de fapt o iubeam, de aceea iesrile mele (stie ea despre ce e vb)... per total...ii iubesc si ii respect pe amandoi...D-zeu stie, intr-o zi, poate viata imi va oferi o oportunitate, sa-l pot intalni face 2 face , macar tatalui sa-i spun ca-l iubesc, chiar si asa cand el mi-a spus clar ca nu ma vrea. Eu am probleme in a intelege porunca a 2 si a 7-a[:I] sunt interpretabile...oare cum e corect, ce ar vrea D-zeu de la noi? eu si gandurile mele.. [flo] Nikole, mami de Albastrel si Albastrica And I saw the river Over which every soul must pass To reach the kingdom of heaven And the name of the river was suffering – And I saw the boat Which carries souls across the river And the name of that boat was Love. ---Saint John of the Cross

[mychydutza]

of, nikole, ce viata agitata ai avut si tu![flo][flo][flo][flo] decat sa bei si sa conduci, mai bine sa fumezi si sa zbori!!!! [zirea]

[lulu77]

Citat:

citat din mesajul lui nikole Citat: citat din mesajul lui patou ca sa revenim la un numitor comun (sper) as fi interesata sa discutam despre porunca: respecta-ti si asculta-ti parintii. cand parintii sunt OK nu vad nici o problema dar ce ne facem cand parintii ne abuzeaza sau se comporta de asa o maniera incat nu putem sa-i respectam? [url="http://www.pasipecaleacredintei.wordpress.com"]pe cont propriu[/url] per total...ii iubesc si ii respect pe amandoi...D-zeu stie, intr-o zi, poate viata imi va oferi o oportunitate, sa-l pot intalni face 2 face , macar tatalui sa-i spun ca-l iubesc, chiar si asa cand el mi-a spus clar ca nu ma vrea. [flo] Nikole, mami de Albastrel si Albastrica And I saw the river Over which every soul must pass To reach the kingdom of heaven And the name of the river was suffering – And I saw the boat Which carries souls across the river And the name of that boat was Love. ---Saint John of the Cross

[flo][flo][flo][flo][flo] Alina, mamica lui LUCA GABRIEL (20.08.2007) [url="http://desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe de vara 2010&page=11"]Concurs Cilpe de vara lul-1 si lul-2[/url] [url="http://bazar.desprecopii.com/advancedsearch.asp?search=1&catid=0&SearchStr=&AllAnyExact=all&customs_criteria=1&cfs_txt_UMANITAR=Da%20-%20cumparatorul%20alege&cfs_txt_UMANITAR=pt%20Bogdan&PriceFrom=&PriceTo=&StartFrom=&StartTo=&EndFrom=&EndTo=&ExcludeStr=&IsAuction=on&OrderBy=end_desc&MaxResults=50&sbmtAdvSearch=%3E%3E#results"]Am produse la bazar umanitar[/url]

[ladyJ]

Citat:

citat din mesajul lui Katya Patou,ce sa zic cu porunca a 5-a? "Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant." Depinde ce virsta ai,ce trecut ai avut alaturi de ei,la ce nivel de progres spiritual ai ajuns...E frumos cum zice Laina,bine-ar fi dac-am ajunge sa gindim asa. In orice caz,am citit de curind intr-o carte pe care-am citat-o si la sb cu ortodocsii ca Dumnezeu ii iubeste chiar si pe abuzatori,ca-n momentul in care un parinte bate sau violeaza copilul etc(e cumplit chiar si de scris acestea,d'apai de imaginat sau de trait....sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva)Dumnezeu uraste actul,actiunea,dar pe pacatos il iubeste la fel ca si pe victima pe care,in momentul abuzului,o sustine la modul ca el,Hristos,"incaseaza"abuzul alaturi de victima,victima nu e singura ci il are pe Domnul alaturi...Nu stiu cum se simte cineva care a trait orori,daca poate ierta sau nu parintele abuzator,dar ma gindesc ca nici Domnul nu se poate supara ca omul nu poate ierta...

Katya, cum adica Hristos incaseaza abuzul alaturi de victima? Vreau sa va intreb ce inseamna exact ´´a cinsti´´. Inseamna a ierta, sau ceva mai mult? Inseamna a respecta? A iubi?A accepta?In viziune crestina, evident.

[patou]

Nikole [flo], si.. sper sa nu te superi pe mine ca te intreb: esti sigura ca i-ai iertat? te intreb asta pentru ca si eu am crezut ca i-am iertat si uite realitatea mi-a tras o palma in plina figura. adica vreau sa spun ca da, trebuie sa-i ierti dar nu trebuie sa te autoconvingi ca sunt nevinovati. pentru ca sunt vinovati pentru felul in care s-au purtat cu tine. [url="http://www.pasipecaleacredintei.wordpress.com"]pe cont propriu[/url]

[Katya]

LadyJ ,pai Domnul e alaturi de victima,ii usureaza suferinta,o sustine sa suporte,mi s-a parut logic,altfel sint situatii in care pur si simplu cred ca ai muri pe loc.A fost o usurare sa citesc asta. Prin cinstirea parintilor da,se intelege si iertare si acceptare a lucrurilor,iubire daca e loc sau se face loc pentru,intelegere(cred ca intelegerea e cea mai simpla din toata paleta),poate si respect unde e cazul,daca e cazul.In orice caz,se pare ca e obligatoriu pt un crestin sa ierte atit in gen pe toata lumea cit si in special pe parinti(ca sa se respecte porunca cu pricina).Personal,sint si lucruri pe care nu stiu daca le-as putea ierta si atunci ma bazez pe faptul ca Domnul nu-ti da mai mult decit poti duce,deci ar intelege ca n-as putea sau mi-ar da ce-as putea ierta.. Tu ce zici in leg cu iertarea de parinti?

[ladyJ]

Citat:

citat din mesajul lui Katya LadyJ ,pai Domnul e alaturi de victima,ii usureaza suferinta,o sustine sa suporte,mi s-a parut logic,altfel sint situatii in care pur si simplu cred ca ai muri pe loc.A fost o usurare sa citesc asta. Prin cinstirea parintilor da,se intelege si iertare si acceptare a lucrurilor,iubire daca e loc sau se face loc pentru,intelegere(cred ca intelegerea e cea mai simpla din toata paleta),poate si respect unde e cazul,daca e cazul.In orice caz,se pare ca e obligatoriu pt un crestin sa ierte atit in gen pe toata lumea cit si in special pe parinti(ca sa se respecte porunca cu pricina).Personal,sint si lucruri pe care nu stiu daca le-as putea ierta si atunci ma bazez pe faptul ca Domnul nu-ti da mai mult decit poti duce,deci ar intelege ca n-as putea sau mi-ar da ce-as putea ierta.. Tu ce zici in leg cu iertarea de parinti?

Ok, am inteles. Eu nu sunt de acord cu ideea ca TREBUIE sa iti iubesti parintii(ca de ei vorbim acum) indiferent ce se intampla. Pentru ca uneori, parintii aia sunt BRUTE. Exista multe subiecte aici pe DC despre asta, unde multe fete isi scriu istoria dureroasa care consta in abuzuri de toate soiurile, la care au fost supuse de parinti. De la batai la violuri, de la abuz fizic la abuz psihic. Absolut dureros. De aceia, eu cred ca este nedrept ca ceri unui copil care a avut parte de parinti abuzatori, sa-i iubeasca, folosindu-ne si de cuvantul ´´TREBUIE´´. Daca ´´a cinsti parintii´´ este egal cu a intelege si a accepta realitatea de care ai avut parte de la acei parinti, atunci eu spun ca unii dintre cei abuzati vor ajunge, cu mult ajutor, sa zica intr-o zi :´´ accept ca mi s-a intamplat cutare lucru,am curajul sa accept adevarul asta dureros,INTELEG ca nu a fost vina mea, si voi invata sa traiesc cu asta´´. Dupa aceast pas, unii pot ierta. Pe bune. Altii nu vor putea niciodata. Dar daca a cinsti parintii inseamna a-i iubi si a-i respecta indiferent de ceea ce ei ti-au oferit, atunci nu e ok deloc. Privit si dpdv credincios nu e ok, pentru ca daca omului nu i se permite sa se cunoasca, cu bune si cu rele, exact asa cum e el, cu tot bagajul lui, atunci cum va putea omul ala sa se pregateasca pentru ceea ce defineste un crestin, anume mantuirea? Pentru a te mantuii este nevoie sa fii aproape de Dumnezeu, zice crestinismul, sa mergi pe calea lui, cale care printre altele inseamna sa fii BUN. Nu poti fi bun daca tu nu STII ce e rau, deci daca nu stii ce ai de schimbat. Daca interpetam o porunca la modul cel mai strict cu putinta(iubeste, musai, neaparat, iubeste) fara sa lasam omul sa se uite in inima lui cu adevarat, porunca va fi oricum incalcata, ca acel om nu va putea-o respecta intr-adevar, adica cu sufletul. Cam asta cred eu.

[Katya]

Am gasit si pasajul respectiv(Cartea "Mestesugul bucuriei" a monahiei Siluana Vlad): "Cu adevarat,sintem victime ale semenilor nostri,ale parintilor nostri,chiar.E adevarat,eu,copil fiind,nu stiu sa curm durerea si nu stiu sa iert,dar daca am o bunica care ma duce la biserica,care ma impartaseste cu Hristos,Cel ce Se identifica pe Sine cu cei mici,atunci Hristos primeste in mine,odata cu mine,bataia mea. El primeste odata cu mine traumatismele mele.Sint copii care sufera lucruri absolut ingrozitoare.Sint multi copii care au suferit in copilarie violuri sau alte abuzuri care pt un copil sint la fel de dureroase ca si aceasta mare nenorocire.Noi n-am indrazni sa vorbim despre vindecarea sufletului omenesc dupa asemenea traumatisme,dupa asemenea suferinte,daca n-ar fi adevarat ca Hristos era acolo,nu "linga",ci "in" noi.Hristos este in tinara violata,Hristos este in femeia batuta,Hristos este in copilul maltratat si acest copil,aceasta tinara,aceasta femeie,acest om are momentul lui de intilnire cu Hristos,cind Hristos ii spune:"Toata durerea ta e in Mine,da-mi-o Mie,ti-o ridic.Dar tu trebuie sa primesti si sa ierti cu puterea pe care Ti-o dau Eu." Poti sa verifici si tu,ladyJ,daca dintre clientii tai cei care surmonteaza traumele nu sint mai degraba cei credinciosi,chiar mi-ar placea sa aflu daca ai constatat acest lucru.

[Katya]

Sigur ca si eu am inteles ce spui tu,de-aia am si afirmat ca nici eu nu stiu daca as putea ierta chiar orice...Dar cum ai zis si tu,sint care chiar pot,deci se poate sa ierti chiar si pe brute...daca Domnul a zis sa ne iertam dusmanii si sa-i binecuvintam,inseamna ca s-o putea...daca nu putem...Domnul ne intelege si pe noi neputinciosii..important e sa-I cerem ajutorul si sa incercam..poate chiar reusim..Caci daca Domnul a zis ca asa trebuie,inseamna ca sigur e bine cum a zis,doar ca avem noi limite,ce sa facem.

[ladyJ]

Katya, pasajul de mai sus mi se pare ok, e ca un mesaj de ajutor care permite credinciosului sa intealga(i se confirma adica inca o data) ca poate trece peste durerea sa.. prin credinta. Pe credinciosi ii ajuta mult aceasta abordare. Mai putin ultima fraza, cu care am o problema. [:D] Trebuie acela nu e ok.Ar fi fost mai ok daca aparea acolo ´´ impaca-te cu tine,accepta-te si atunci poate vei putea ierta´´-adica ceva mai putin poruncitor si mai ..flexibil. Iti pot spune insa ca celui care i s-a repetat la nesfarsit ´´iubeste, trebuie sa faci asta, trebuie sa faci cutare, respecta, intelege, bla bla´´ acela este multa vreme nefericit, ca sa zic asa. Pentru ca persoana chiar nu poate intr-adevar sa scape asa de usor din ghearele acestui ´´trebuie´´.E ca un prizonier cu sufletul tandari.