Trezirea la realitate

[roxy]

inca ceva, la subiect de data asta, daca ai o pregatire superioara jobului la care aplici, indiferent ca e criza nu esti acceptat de regula, pe principiul ca ii lasi balta imediat ce gasesti un post pe masura pregatirii tale .Asta asa ca o consideratie mai generala.Numai bine va doresc si sa gasiti rezolvarea cat mai repede. roxy mamica lui Alex (17 august 2007)si Cristi (05 iunie 2000) [i]

[kariguld]

nu puteti renunta la masina? daca aveti rate la ea? e poate neplacut dupa ce ai platit ceva la ea, dar mai bine o pierdere decat o piatra de gat. sau la alte lucruri ptr care platiti rate. gresala sotului tau, realist vorbind, este ca sta de multa vreme acasa. fara job adika. ar trebui sa accepte orice job pana la urma, asta nu inseamna ca se injoseste. din contra, pune umarul la caruta familiei. si nu cred ca trebuie sa-l menajezi, adika sa te porti cu manusi, din contra spus clar si limpede, dar cu tonul jos. e adult si e responsabil ptr familia lui, purtatul cu manusi nu-l ajuta.

---

[url="http://picasaweb.google.com/BazarGeneral"]Bazar general pe DC[/url] ********************* [url="http://paul-mihaita.blogspot.com"]VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA[/url][bonjovi] [URL="http://negusdavidchristian.blogspot.com/"]Speranta si incredere pentru David[/URL] [bonjovi] _____________________M-am nascut pentru succes!

[orchid]

De acord cu Kariguld. Si chiar daca ti-e greu sau nu ai timpul necesar trebuie sa te implici si tu, trebuie sa faci in asa fel sa il "ajuti" sa aplice pentru joburi. La mine situatia este destul de diferita dar are cateva puncte comune. Sotul meu venit intr-o tara noua, utracalificat in domeniul lui dar fara experienta aici. Eu plecam la munca dimineata si veneam si-l gaseam nemultumit ca a aplicat la nenumarate joburi fara nici un rezultat. A durat povestea cam trei - patru luni dupa care am refacut CV lui - adaptat pentru orice fel de job. Nici asa nu a mers - atunci am contactat agentii de recrutare am aranjat interviuri pentru el si l-am luat de manuta si am mers impreuna cu el la interviuri. A obtinuit imediat casual work si dupa doua saptamani de lucrat la aceeasi firma i s-a oferit job permanent. Moralul lui dintr-o data s-a ridicat si totul este ok. Este munca grea pentru el nicidecum in domeniul in care este calificat dar este fff multumit si deja are confidenta sa aplice pentru joburi mai bune. Cred ca diferenta majora la noi a fost ca sotul meu mereu a zis ca vrea sa munceasca orice numai sa nu stea casa. La el greutatea era sa modifice CV si sa gaseasca un mod de a intra cumva pe piata muncii. Trebuie sa vorbesti si tu cu sotul tau - iti trebuie mult tact si vei reusii.

[alba_ca_zapada]

Draga Mickyyy, Daca tu ai job-ul dorit si esti multumita de statutul tau profesional, de ce nu ii accepti si lui dreptul de a-si cauta si gasi un job care sa il multumeasca. Din ce ai scris rezulta ca ai senzatia ca este lenes si indiferent, asa ca te lasa pe tine sa duci greul resurselor financiare. Nu cred ca este asa. Dintr-o experienta mai veche cu al meu sot, pot sa-ti spun ca sigur sotul tau are un proiect sau altceva in cap dar nu are loc sa iti expuna ideile lui. Al meu ma capiase cu starea de indiferenta (asa am perceput eu) pana a gasit un moment in care eram calma si impaciuitoare si l-am rugat pe el sa-mi dea o solutie si surpriza... clocea el ceva. Initial m-a derutat, apoi (in 2-3 luni) am acceptat si s-a conturat un proiect ok la care lucram impreuna (pe langa job-ul meu principal). Cred ca ar trebui sa ii dai sansa sa iti expuna el solutia. Poti fi uimita... [flo] cineva acolo sus, ne iubeste!

[Androix]

Diferenta este ca ei nu i-a luat 6 luni sa-si gaseasca jobul asta "de vis", n-a asteptat-o nimeni pe timp de criza sa-l gaseasca. O schimbare insa trebuie sa faci. Nici la sotul meu nu merge asta cu vorbitul brutal in speranta ca il trezesc la realitate si se mobilizeaza. Dimpotriva mai rau fac. Sunt convinsa ca si pentru sotul tau e la fel, mai ales acum cand va invartiti in cerc. In locul tau as sta la o discutie in tihna in care sa puneti tara la cale. Si toate problemele pe care le aveti cu creditele trebuie sa le constientizeze si el si sa-si stoarca creierii pentru o solutie. Sa-ti cauti de lucru e greu si in conditii normale daramite pe criza. Apropo de subiectul cu pretentiile poate ar merge daca si-ar gasi un job de tranzitie, ceva nu neaparat in domeniul lui si nu neaparat cu salariul pe care il doreste, dar oricum ceva care sa-l scoata din casa si care sa-l scoata din starea in care se tot afunda. Iar tu, da, trebuie sa ii arati mai multa sustinere si incurajare. Nu neaparat cu manusi, cu menajamente, dar arata-i intelegere, odata purtata discutia de care am zis mai sus. Adica sa vezi ceva si din partea lui pana la urma ca altfel nu se schimba nimic. Bafta! [flo] [url="http://www.obiectiverealiste.blogspot.com"]Blogul grasei[/url] [url="http://www.bijuteriiandroix.page.tl"]Androix Bijoux[/url] Niste copii si toti copiii! [;)]

[Natasa]

Observ ca aproape toate ii spuneti ca sotul trebuie trezit, dar daca aparea ea si spunea ca o trimite sotul la munca, desi are grija de copii si de casa, imediat il faceati porc misogin care nu intelege importanta muncii femeii :) In perioada asta chiar se gasesc greu slujbe, nu e o gluma. Daca accepta ceva mult sub pregatirea lui si asta inseamna un salariu de 600 de lei pe luna, sa zicem, asta ajuta la platirea ratelor? Daca da, atunci e in regula, daca nu, e de inteles de ce cauta ceva la nivelul pregatirii lui. Ca sfat, spune-i sa plateasca o taxa pe site-urile unde isi pune cv-ul si astfel va fi vizualizat printre primele. Ca alt sfat, daca riscati sa fiti dati afara din casa, renuntati la masina. Am multi prieteni care s-au aruncat la masini pe care nu si le permiteau si le-au dat inapoi. Exista masini ieftine second hand sau transportul in comun. Adica mi se pare absurd ca relatiile voastre in familie sa se strice pentru ca nu va mai permiteti sa platiti o tabla. E un moment greu pentru familia vostra, dar nu dramatic daca sinteti impreuna si chiar vas sustineti unul pe celalat. Daca tu esti mai voluntara, mai activa, ajuta-l, scrieti cv-ul impreuna, cautati impreuna slujbe. Poate nu apare o slujba peste noapte, dar macar nu-l mai acuzi ca e inconstient si lasa familia pe drumuri.

[Qamar]

Mickyyy, eu mi-am cautat 1 AN job..adica am cautat un an pana am gasit jobul asta. Si crede-ma, coborasem stacheta sub limita limitelor, m-as fi angajat si ca femeie de serviciu, orice. Si totusi, nimic, timp de 1 an. Imi dau seama ca e frustrant, insa chiar e o perioada foarte dificila de gasit job... Am intervenit pt ca in perioada de 1 an in care imi cautam job, maxim 2 sau 3 persoane m-au inteles, restul imi spuneau mereu: poate ca nu insisti destul, poate ca ai pretentii prea mari, nu cred ca esti hotarata sa lucrezi, uite ca altii isi gasesc si tu nu. Si crede-ma, la mine era o problema disperata, o urgenta sa imi gasesc job- nu de credite sau bani, ci efectiv varianta cealalta era sa devin sclava unui om fara principii si sentimente. M-au durut f mult cuvintele celorlalti care imi spuneau ca nu incerc destul, numai eu stiam cat incercam, la cate joburi am aplicat, pe site-uri de joburi sau direct, cate persoane am sunat, etc...

---

Life's Good!

[ruxij]

Eu o cred pe Micky ca sotul nu face suficient efort, pt ca am cunoscut cazuri asemanatoare, f. apropiate mie. Din pacate, nu am solutii. Imi imaginez ca nu au cum sa nu apara tensiuni in familie intr-o astfel de situatie.

[Grace]

Daca nu si-a gasit de mult timp de lucru, probabil ca este intr-o stare psihica destul proasta. In aceasta situatie, manusile de boxer nu il ajuta decat sa se scufunde mai mult in depresie. Multi sustin convingerea cu forta a cuiva in speranta de retrezire la viata, insa problema nu se pune numai de constientizare a situatiei, ci si de faptul ca la presiunea pe care o are, se adauga si presiunea nevestei nemultumite si furioase. De aceea, eu as zice sa il presezi in continuare [:D], dar pe un ton diferit. Intreaba-l zilnic ce a facut ca sa isi gaseasca un job, vorbeste-i bland si frumos, si fi alaturi de el. Un om daca simte ca nu este singur, ca este inteles, iubit, apreciat, important, isi va aduce aminte cine este, ca are pt. cine sa lupte, si ca poate muta de fapt muntii din loc daca isi propune. In fine, asta-i parerea mea. Vorba dulce mult aduce.... O concluzie este locul in care te-ai plictisit sa mai gindesti...

[Mickyyy]

Am scris, am sters, iar am scris, iar am sters....e greu sa-mi pun gandurile in ordine. Daca chiar vom pierde tot, pe drumuri nu ajungem inca, exista un "back-up plan", la care nu vreau sa apelez decat daca situatia scapa total de sub control: mutatul la Pitesti (acolo cel putin am avea unde sta), inchiriatul apartamentului de-aici (cu banii din chirie sper sa pot sa inchid rata la el), returnatul masinii (care o am in leasing, si pe care 2-3 luni o mai pot amana la plata, pentru ca e luata de la firma la care am lucrat mai bine de 8 ani) si asteptam de acolo vremuri mai bune! Eu as putea sa incerc sa-mi fac transferul pe Pitesti, sau chiar naveta o vreme, si scapati de creditele cele mai mari am putea trai mai mult decat decent doar din salariul meu. daca as fi doar eu cu el, probabil maine ne-am face bagajul, dar nu vreau sa-i bulversez pe copii cu schimbat scoala, gradinita, oras, inainte de-a fi sigura ca nu mai e absolut nicio sansa sa reusim sa ne descurcam in bucuresti. Si probabil asta e motivul pentru care stresul nu e atat de mare, intr-adevar, pierdem tot ce-am reusit sa agonisim de-a lungul anilor, dar cel putin nu ramanem in strada, si avem sansa s-o luam de la capat! Zicea cineva la un momentdat ca poate "coace vreun proiect". A avut cateva idei de afaceri chiar viabile. Dar dupa entuziasmul primelor 2-3 zile, mor in fasa. Ori are idei care implica investitii financiare de ordinul zecilor sau sutelor de mii de euro (care e clar ca nu-i avem, n-avem nici macar cateva sute de euro de investit in ceva), ori are idei care nu necesita investitii financiare, ci doar multa munca pentru a le lansa, care ar putea fi aplicate, insa nu se tine de ele. De exemplu, ii venise ideea, pornind de la faptul ca in ziua de azi multe firme externalizeaza majoritatea serviciilor, sa ofere un fel de audit sau consultanta in domeniul lui, acelor firme care dupa ce au externalizat au ramas fara oameni care sa aiba habar de chestia aia si ar putea fi usor trasi pe sfoara de cei care le presteaza. Nu certificari sau alte chestii foarte scumpe, ci doar verificari ale modului cum isi respecta contractele cei carora le-au fost atribuite dupa externalizare, daca solutiile pe care le-au propus aia sunt cele mai ok din punct de vedere al nevoilor firmei, daca achizitiile s-au facut la costul pietei, etc. Mie personal mi s-a parut ca ar fi o chestie care ar putea prinde, cand esti o firma mai mica si externalizezi ceva si nu te pricepi deloc sau foarte putin la domeniul respectiv (si dai afara oamenii pe care-i aveai in domeniu), poti fi usor pacalit. Si cum romanii au mereu teama ca angajatii sau furnizorii vor sa le traga teapa, pentru o suma simbolica, cu siguranta i-ar verifica. Au trecut vreo 2 luni de cand i-a venit ideea, voia sa-si faca pagina de net (sau blog) in care s-o prezinte, facusem deja planurile cum sa-si faca publicitate (cei care presteaza servicii de acest gen isi afiseaza portofoliile pe site, deci ai automat baza de date cu posibilii beneficiari), in fine, capatase contur destul de bine! Insa la fel ca orice alta idee...in 2-3 saptamani a murit...pagina de net nu se face singura, portofoliile nu sar in excel prin simpla deschidere a unei pagini.... Zicea cineva de timp sa invete, sau sa isi puna ideile in practica, ca e greu sa-l gasesti cand ai grija de copii. E greu, dar nu imposibil, seara copii in general stau cu mine, asa ca de la 7 seara in sus....s-ar mai gasi ceva timp. In plus, de cand a inceput scoala, soacra-mea face tot posibilul sa ne ajute, asa ca in general sta cam jumatate de luna pe la noi, ba chiar si mai mult! Deci totul e sa vrei, sa te implici, sa te agiti, nu sa te resemnezi!