Il iubesc mai mult ca inainte

[buli]

total off topic: Elise tot asa iute esti, dar de cind esti mamica parca te-ai mai indulcit asa nitel [:D]

[Elise]

posibil... probabil... explicabil... am un nou factor de influentza. [il] Da' acu' nu ma luati la disecat pe mine, pls. [:D] Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[principe]

da,fenomenul s-ar explica cam asa,[mamica] acidul din ea cu glucoza din bblisa prin oxidare( a trecut de 23 de ani dupa virsta asta apare oxidarea am invatat pe forum) ,se transforma in acid gluconic, are dulce dar nu-i chiar dulce ,serveste ca aditiv ,dar nu ca mermelada,nu o lua pe incredere ca daca o pui la incercare i-ti arata ca trece cu tancu ,masina[auto] ,peste tine de dulcica ce e.[:D]

[principe]

elise, asta ptru ca ai spus"pls" te-am lasat cu un ph aproape de 4.[:D](te-am "disecat" si ti-am masurat aciditatea)[:D]

[MissParker]

quote:

---

Originally posted by Elise Cum adica "majoritatea barbatilor" nu comunica? Nu comunica deloc?! Sint neste entitati paralele bizare care scot sunete nearticulate? Nu spun si ei cind le e foame, sete, vor sex, vor ceva? Sau asta nu-i comunicare? Atunci ce e aia "sa comunici"? Sa stai o noapte la discutii in care diseci modurile normale si paranormale in care sa-ti imbunatatesti imbunatatirea?!

---

Hai, ma Elise, nu ma face sa explic ca la aia mici, ca tu ai inteles din prima la ce ma refer, da-ti place sa ma zgandari [:D] Prin comunicare eu inteleg nu doar a deschide gura si a articula nevoi biologice sau a aseza subiectul si predicatul in sintaxa inteligibila, ci inteleg deschiderea sufletului, lucruri personale, sentimente, emotii, dorinte ceva mai profunde decat "Nevasta, adu si tu berea aia!" sau "Cine-i face biberonul kupilului?" sau "Ma doare capul" sau "Avem bani de un frigider nou?" sau ... sau ... sau ... Eu cu sotul meu mai stam si acum, dupa 6 ani de cand ne cunoastem, uneori pana la 1 noaptea de vorba. Si comunicam. Si ne povestim ce simtim si ce revelatii mai avem despre noi insine. Si plangem impreuna. Si ne continuam si completam gandurile unul celuilalt. Uite, un exemplu concret (il fac public cu acordul lui). Un mesaj pe care mi l-a trimis pe mail zilele trecute. La terapie mi-a luat ceva timp ca sa inteleg de ce taica-meu mi-a pus pe umeri o raspundere asa de mare spunandu-mi pe patul de moarte sa am grija de sor-mea dupa ce el nu va mai fi. Insa nu ajunsesem atat de departe ca in discutia cu tine. Probabil ca ma feream instinctiv sa vad adevarul Mie imi este de f. multe ori greu sa-i vad lui greselile. Si motivul este unul singur: m-a iubit cu adevarat si pt. mine se afla mai tot timpul pe un piedestal. Din cauza asta sunt de multe ori orb. Singura chestie la care am reusit sa-i vad greseala si s-o accept a fost faptul ca m-a batut. Am fost asa de furios pe el, cum n-am fost niciodata, cum nu mi-am dat voie niciodata sa fiu pana atunci. Mi l-am imaginat stand acum in fata mea si l-am intrebat de ce m-a batut. I-am citit parerea de rau pe fata, insa asta nu m-a linistit si am simtit iesind din mine un val de furie atat de puternic de parca ar fi fost unda de soc de la o bomba explodata. Apoi nu am mai reusit sa ma controlez si l-am luat si eu la "bataie". Nu m-am oprit pana nu am vazut ca nu se mai misca. Mi-a parut rau dupa aceea, insa astfel m-am linistit si nu mai am nevoie sa car dupa mine furia neexprimata. Furia pe el ma insotise inconstient toata viata si asa se explica de ce uneori aveam iesiri de furie necontrolate: conflictul se cerea rezolvat. Taica-meu a stiut intuitiv ce greseli a facut fata de sor-mea: el nu s-a putut identifica niciodata cu ea (el isi dorea 2 baieti) si din cauza asta nici nu a fost in stare s-o accepte vreodata. Din cauza asta s-a chinuit de multe ori sa para c-o iubeste mai mult decat pe mine, insa sor-mea a simtit, asa cum un copil simte intotdeauna daca este iubit sau nu. Imi aduc aminte de multe ori cum la masa ma simteam cateodata neglijat si credeam ca o iubeste mai mult pe ea decat pe mine. Din cauza asta am si avut cateva discutii cu el in care i-am reprosat ca pe unul din noi il iubeste mai mult. Pe atunci nici nu banuiam ca eu sunt acela pe care il iubeste mai mult si ca se chinuia din rasputeri sa nu se dea de gol fata de sor-mea (plus ca-l mustra constiinta fata de ea si n-ar fi admis nici in ruptul capului ca pe ea nu o poate iubi ca pe mine). Nici mie nu mi-a fost bine, fiindca aveam nevoie de gesturi nu numai de vorbe din partea lui. Totul se intampla in perioada cand maica-mea ne parasise si eu si sor-mea aveam nevoie de iubirea lui ca de aer. Cred ca taica-meu m-a iubit cu intensitate maxima atata timp cat am fost mic. In momentul in care am crescut si am inceput sa pun intrebari si sa devin mai rebel, gesturile lui de dragoste fata de mine s-au rarit in intensitate. Si atunci au inceput si conflictele cu el: eu vroiam sa fac ce vreau si el ma sfatuia sa fac cum e mai bine (din experienta lui de viata). Bineinteles ca intotdeauna am facut ce am vrut eu si nu-l mai intrebam deloc. Insa iubirea pe care mi-a daruit-o cand eram mic a ramas si m-a ajutat f. mult la dezvoltarea ulterioara si mai ales la increderea in propriile forte. Alta chestie pe care am observat-o la el, era ca avea o latura sensibila, aproape feminina. M-am intrebat multa vreme de unde venea si am realizat urmatoarele: tatal lui era mai tot timpul pe santiere si statea doar o zi, doua pe luna acasa. Deci lui taica-meu i-a lipsit un model barbatesc (copiii imprumuta f. mult din comportamentul parintilor fara sa stie, nu?) si singura persoana apropiata a fost mama lui. Probabil ca ea a fost martorul lui salvator. Din tot ce mi-a povestit el in timpul vietii am ajuns la concluzia ca intre ei a existat o relatie deosebita. Poate asa se explica de ce si eu pot discuta deschis despre sentimente si chestii mai profunde decat toti barbatii pe care i-am intalnit in viata mea. Marea majoritate sunt educati ca sa fie tari, sa nu arate slabiciuni, insa tocmai asta ii conduce mai tarziu spre cancer, infarct sau alte boli. Asta e pentru mine comunicare. Restul se cheama conversatie. Dar, cum spuneam, in 39 de ani nu am intalnit si nu am auzit vreodata de vreun alt barbat care sa poata comunica astfel.

[flo] Felicia

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ***************************** Adevar > Autonomie > Identitate Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

[simali]

quote:

---

---

Asta e pentru mine comunicare. Restul se cheama conversatie. Dar, cum spuneam, in 39 de ani nu am intalnit si nu am auzit vreodata de vreun alt barbat care sa poata comunica astfel.

quote:

---

---

Uau Felicia, nu-l clonezi ? Ar fi o afacere de prima mana. Eu nu pricep ce tot cloneaza lumea oi. Cine are nevoie de ele? Dar cred ca tot barbatii decid cine se cloneaza si cine nu. Stai insa sa ajungem noi la putere... alice

[Elise]

MissParker, am inteles la ce te referi, dar nu cred ca asta tine de "capacitatea de comunicare". Capacitatea de comunicare probabil o au, din moment ce se pot exprima articulat, intelegem ce ne spun si ei la rindul lor inteleg ce li se spune. Sa ne rezumam totusi la comunicarea verbala, sa nu dam in altele :) Deci, consider ca AU capacitatea de a comunica. Ca nu vor sa comunice, asta e alta kestie. E diferentza dintre a avea o unealta si a dori sa o folosesti. Si cred ca tine si de "interlocutor". De modul in care ne percep pe noi. Modul asta e influentat si de educatia anterioara. In fond, privesc prin niste okelari specifici - nu esti by default egalul lor, iti ia ceva sa ajungi. By default esti un fund misto si o coafura blonda si goala si eventual interesata. DIn momentul in care intr-un fel sau altul ai intrat in raza lor de interes, poti sa incepi sa cladesti puntile pe care le vrei - de incredere, daca asta iti doresti. Depinde de tine daca reusesti sau nu. Daca ramai tot o vietate umblatoare diferita de lumea lor sau poti sa ajungi sa ii faci sa vorbeasca cu tine la modul la care te referi tu. Deci remarca "majoritatea barbatilor nu pot sa comunice" poate fi privita si ca "majoritatea nu accepta sa aiba cu tine o relatie deschisa" (cu tine sau cu alta femeie, nu ma refer la cineva anume). E foarte bine ca ai reushit sa obtii asta de la sotul tau. Eu personal n-am reushit, nici nu mi-am propus, am alta viziune despre o casnicie... despre o casnicie la care tin. In schimb sint destui barbati cu care vorbesc nu deschis, ci foarte deschis. Cu conditia sa nu fiu implicata in nici un alt mod, nici ei fata de mine, nici eu fata de ei. Daca exista alte implicatii, sau abandonam ideea de atractie, sau abandonam psihanaliza, astea doua nu compatibilizeaza, cel putin pentru mine. Se distrug reciproc. Desigur, asa vad eu lucrurile, asta mi se potriveste mie, nu consider ca asa trebuie procedat in general. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[MissParker]

quote:

---

Originally posted by simali
[quote]Uau Felicia, nu-l clonezi ? Ar fi o afacere de prima mana. Eu nu pricep ce tot cloneaza lumea oi. Cine are nevoie de ele? Dar cred ca tot barbatii decid cine se cloneaza si cine nu. Stai insa sa ajungem noi la putere... alice

---

L-as clona cu mare placere, pe cuvant, daca as putea. Dar uite, tu ca mamica de baiat, ai o putere mult mai mare: oferindu-i baiatului tau iubire si acceptare neconditionata, respect fata de individualitatea lui, transmitandu-i ca este ok asa cum este si ca cel mai important in viata e sa fie el insusi (lucruri pe care cred ca deja le faci), ei bine, facand toate astea te asigur ca peste vreo 25 de ani o alta femeie ca mine iti va multumi in gand in fiecare zi, cum fac eu cu tatal lui Bogdan, D-zeu sa-l odihneasca. Fiecare mama de baiat are posibilitatea de a modela un asemenea viitor barbat: puternic, sigur pe el, in acelasi timp sensibil si deschis, matur si in acelasi timp cu prospetime sufleteasca, iubitor si cald si fara teama de a-si arata sentimentele.

[flo] Felicia

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ***************************** Adevar > Autonomie > Identitate Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

[MissParker]

Elise, eu sunt de acord cu ce spui tu, dar incercam sa accentuez ca majoritatea barbatilor - cum e probabil si in cazul de fata, al axxai - sunt niste "duri", refuza sa comunice deschis si sa spuna ce simt, traiesc ca strutul care fuge de admiterea problemelor, neaga tot ce e legat de sentimente (tipand "Bineinteles ca te iubesc. Ce intrebari prostesti pui!", in loc sa aiba empatia sa realizeze ca sotia care ii pune o asemenea intrebare are un motiv intemeiat de a i-o pune, altfel nu i-ar pune-o!), drept pentru care majoritatea barbatilor sunt consternati cand sotia - exasperata de atata lipsa de comunicare - le spune intr-un final ca ea vrea sa se desparta... La asta m-am referit. Pe de alta parte, stiu si unde bati tu. Exista mult prea multe femei care, dincolo de simpla comunicare, isi doresc inconstient ca barbatii sa le ghiceasca gandurile, sa le faca fericite si sa compenseze pentru tot ce le-a lipsit lor vreodata in viata lor, exista femei care asteapta ca barbatii sa le ghideze spre fericire, luandu-le de manuta ca pe copiii mici, exista femei care ii incarca pe barbati cu raspunderea pentru viata si fericirea lor, in loc sa aiba grija sa se dovedeasca partenere egale, femei independente si puternice, moment in care totul ar veni de la sine, natural, nimic nu ar mai trebui fortat sau solicitat. Nu stiu insa daca asta e potrivit aici. Asta cred ca axxa trebuie sa stie cel mai bine, ce se aplica la situatia ei proprie. axxa, mai da-ne niste feedback. Cum evolueaza situatia?

[flo] Felicia

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ***************************** Adevar > Autonomie > Identitate Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

[ileanna]

Si mie mi-a luat ceva timp ca sa ii explic barbatului meu ca daca isi exprima si analizeaza sentimentele, si daca recunoaste ca il doare sufletul din cand in cand - nu inseamna ca nu mai este barbat. Ei cam asa cred: comunicarea este pentru femei. Masculu' face fapte nu vorbe :). Culmea ca ei cred ca noua nu ne-ar place si nu i-am mai privi ca pe masculi :). Si sa fim seriosi ca daca esti femeie nu inseamna neaparat ca, comunici. La majoritatea comunicare inseamna sa se planga de diverse chestii, sa acuze. Chiar tu spuneai, Felicia ca a comunica inseamna a vb despre tine si nu despre el. Mi-a placut tare mult chestia asta (e ceva evident dar eu stau prost cu conceptualizarea). Never say NEVER.