Prietenii in Diaspora

[cait]

Olga eu te inteleg f bine si chiar daca zic unii ca problema este la noi, etc eu am renuntat sa mai caut prieteni adevarati.Stiu ca este greu cand ai nevoie dar mai bine lipsa.Chiar astazi am trecut pe la fostul meu job si sefa de acolo cu care credeam ca sunt prietena ,care imi facea tot felul de confidente astazi abia ma saluta din mers iar inca o fosta colega cu care la fel eram prietene in loc sa ma intrebe de sanatate imi zice ce faci draga te plictisesti acum ca stai acasa si vii pe aici? Deci no comment cu asa prieteni. Cait Home is where heart is...

[Ramona J]

Olga, imi pare rau pentru jobul sotului si sper sa se rezolve repede problema. Buflea, ai dreptate cu ipocrizia, dar ea e aceeasi si in Romania. Eu n-am contat niciodata pe adunarile astea dintre romani. Pentru mine prieteniile sint mai mult de socializare, apreciez intotdeauna micile ajutoare si am avut mereu noroc sa putem conta pe cineva. La treaba cu invidia nu mai sint de acord, avem un bun prieten fara acte. Cred ca ne invidiaza, dar nu in sens negativ. E un baiat foarte bun. Trebuie sa ai cite ceva in comun, asta e cel mai important. Pe mine nu ma deranjeaza statutul legal sau social, finantele cuiva, studiile. Am gasit jerks cu si fara studii, cu si fara bani. Lume multa, oameni putini

[maru]

Olga, eu nu inteleg notiunea de prieten adevarat. Eu am prieteni, si cam atat. Nu adevarati sau neadevarati! Si eu nu astept nimic de la prieteni, ca nu au cum sa imi ghiceasca nevoile, asa cum eu nu le ghicesc eu pe ale lor. Ce inteleg eu prin asta? daca ai nevoie de ajutor suna-ma, te pot ajuta bine, nu, cu parere de rau, ce sa fac? Andrei e mare, deci nu am nevoie de babysitter la el, dar am prietena care cand e in pana ma suna si ma intreaba daca isi poate lasa fetita la noi. Daca suntem acasa, sau unul din noi e acasa, de ce nu? cu placere. Daca putem schimba programul, de asemenea! Cu invitatiile, ce sa zic, eu sunt cam antisociala, si prefer sa vina lumea la mine acasa, asa pot sa enjoy o bere, o discutie pe teritoriul meu! Desi sunt plimbareata de felul meu, am inceput sa imbatranesc si parca sunt obosita tot timpul... Pe de alta parte, nici cu rudele nu avem intotdeauna o relatie de prietenie adevarata, atunci ce sa ceri la cineva not blood related? Emma Aida e inger[ruga] Doamne'ajuta! http://maru-incotro.blogspot.com/

[Hilde]

Eu trebuie sa fac "click" cu prietenii. [:D]Atat. Nuu ma intereseaza situatia lor sociala, materiala sau altele, pe care le consider chestii personale. Unii imigranti in diaspora sunt un pic mai diferiti, dificili, pentru ca multi au plecat din tarile lor ca sa se realizeze, ceea ce pt multi = sa faca bani si atunci judeca totul in jurul lor prin prizma banilor. Ii inteleg dar nu pot sa "click" cu ei de cele mai multe ori. Nu poti sa discuti despre bani, masini si case non-stop. Editez sa zic ca nu e rau sa faci bani dar e rau cand obsesia banilor nu te mai lasa sa te bucuri de viata. Cand totul in jurul tau e competitie. Si mai grav, sa discuti situatia altor cunostinte. E un big turn-off pt mine. Cand cineva barfeste o cunostinta la mine, stiu ca a doua zi va barfi si despre mine la cunostinta respectiva. Si nu ma deranjeaza ca cineva ar vb despre mine sau familia mea potential negativ( cand nu fac nimic rau la nimeni, stiu ca problema nu e la mine), ma deranjeaza caracterul persoanei respective. Nu e compatibil cu prietenii mei. Intre prietenii mei avem o vorba: "daca nu ai nimic de zis pozitiv despre alt prieten, mai bine nu mai zici nimic". Daca cineva are o problema, deschide el/ea discutia si cere ajutor. Iar discutia ramane intre cei care au fost de fata la momentul X.

[ionica]

Cu timpul am crescut,am invatat sa reperez oamenii de suflet si am selectionat,atat de mult am selectionat incat mi-au ramas doar 2 prieteni buni zic eu. Ieri seara chiar faceam cu sotul meu un test; sa scrie fiiecare pe o bucatica de hartie 5 nume de persoane care-i vin in minte. Mie personal mi-au iesit asa de-o bere cu vreo 4 gagici pe care le stiu din vremurile vechi[:D],cand m-am uitat pe lista lui era scris asa: sotia mea fiica mea mare fiica mea cea mica mama mea[:D] El saracu, care este mult mai activ in viata sociala s-a redus total la familie[:D]. Aici unde locuim acum chiar nu vreau sa socializez cu ele doamnele nemtoaice,abia astept sa o tai de aici,doamne cum pot sa se adapteze unii la viata asta ca eu as muri tanara. http://picasaweb.google.com/home

[alintaroma]

Sensibil subiect .... Olga, cam aceeasi imagine am si eu despre prieteniile adevarate [flo] adica sa te caute si sa fie acolo pentru tine si cind stiu ca ti-e un pic mai greu nu doar cind e chef si veselie (desi noi nu suntem cu chefurile mai deloc, poate si de aia nu ne "fit" in unele cazuri). Eu cind ma imprietenesc cu cineva apoi dau totul. Poate nu e si bine ca fac asa dar sunt prietenoasa si ma implic emotional iar cine are rabdare sa ma cunoasca stie ca va putea conta pe mine no matter what ca sunt foarte loiala. Dar vice versa rar am primit asa ca m-am retras in carapacea mea. Dar nu toata lumea vede asa lucrurile si poate doar noi avem asteptarile prea mari , who knows ... Toata lumea se intreaba de ce avem nevoie de prieteni ... pai de aia ca suntem intr-un mediu nou, fara familie si exact cum spunea Buflea sa mi se intimple ceva aproape ca nu am pe cine suna sa mearga sa-mi ia fata de la scoala ... in afara de DH si nu e normal. Abia atunci realizezi ca e trist, sau cit e de trist. Tot vorbeam cu niste fete de facut imputernicirea de a lasa copilul in grija cuiva daca Doamne fereste ni se intimpla noua ceva, si deocamdata nu mi-a dovedit nimeni ca ar merita-o, ceea ce spune multe ... Si la noi la fel prietenii trebuie sa faca "click", sa fim pe aceeasi lungime de unda si restul nu conteaza ... There's no elevator to success ... you have to take the stairs!!!

[blackpanterro]

Citat:

citat din mesajul lui OlgaTarziu Pai Buflea uite de ex... In iarna eram singura, insarcinata in 7 luni, sarcina cu probleme, copil de 3 ani si sot plecat in Ro (probleme in familie). Ok zapada cat gardul in Canada, eu nu aveam voie sa ridic nimic. Dintre "prietenii" mei sa-ti spun cati au venit sa ma ajute sa curat zapada ca sa pot iesi din casa? Cati m-au intrebat daca sa ma ajute cu cumparaturile? Sau cati m-au sunat sa ma intrebe ce fac? In vara eu singura iar cu 2 copii din care unul foarte mic si absolut lipit de sanul meu. Aceeasi poveste. Dar cand trece perioada de criza apar toti. Acum sotul e fara job, sa-ti spun de cate ori suna prietenii sa ne intrebe daca avem nevoie de ceva? Si cu toti acesti oameni ( ca nu-i mai numesc prieteni cu toate ca ne stim de 6-7 ani, 5 ani)am fost super domni. Aveam eu impresia ca vin ei in vizita cel mai des, ca nu suntem invitati dar am zis ca e din cauza ca avem copii mici. Adevarul era ca relatiile nu stiu cum dar erau cam unidirectionale. Sa mai continui cu frumoasele complimente? Ca de fapt asta ,m-a determinat sa deschid acest subiect. Am obisnuit sa fiu foarte slaba, acum dupa 2 copii sunt asa mai pe stil renascentin [:D]Nici unul nu pierde ocazia sa "comenteze" proportiile mele. Asta stiind bine ca ma doare si ca am destula ambitie ca in 6 luni sa fiu iar ce am fost. De ce daca te declari prieten trebuie sa lovesti in cineva cand are nevoie de mai mult suport. Nu frate acum e jos cu moralul si self esteem-ul hai sa izbim acum ca e momentul. Ei si nu mai vreau sa aceept compromisuri si nu mai vreau acesti oameni in casa mea. Sotiul zice ca asa ajungem singuri cuc. Dar acum e intrebarea chiar am avut amici? Parerea mea sincera e ca nu. Prietena de suflet sunt sigura ca nu mai gasesc. Am avut 2 toata viata. Aici nici una. Dar am sperat sa gasim acele 2-3 familii de prieteni buni. Ma gandesc ca acum si daca ar trebui sa-mi gasesc barbat ar ramane singura. Cred ca am inceput sa astept prea mult de la oameni. Si cum zice sotul sa-i iau asa cum sunt si sa avem doar relatii superficiale. Nu stiu daca reusesc sa explic exact ceea ce vreau. Neuronul lipsa [bang]Oricum e bine sa citesc si din experienta altora. Poate reusesc sa corectez propriile greseli. Olga Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer

Eu cred ca depinde de oameni cand e vorba de ajutor, nu numai prietenii pot ajuta si nu numai un prieten poate sa iti spuna o vorba buna. Aici in comunitatea noastra americana, nimeni nu e "prieten adevarat" cu nimeni dar toti se ajuta. Eu de exemplu tai iarba vecinilor si intretin gradina dar o fac ca imi place sa fie frumos nu pt ca imi sunt prieteni, cu cei de langa casa a caror iarba o tai nici macar nu vorbim. Apoi daca suntem afara si unul spune "maine ma duc la baza" mereu ma intreaba daca am nevoie de ceva ca toti stiu ca nu conduc. Si nu suntem prieteni, doar cunostinte, mamici ce stau la taclale in parc in timp ce se joaca pruncii. Cred ca depinde de oameni daca sunt dispusi sa te ajute sau nu, sa fie alaturi de voi la nevoie, Canada ma gandeam ca e plina de oameni binevoitori. Adriana si Aidan - 4 ani [url="http://picasaweb.google.com/blackpanterro/NewAlbum611081125PM/photo#5210738316991443538"]A ticket to hell has never been funnier[/url] "May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"

[Ramona J]

Blackpanterro stiu ce zici, am observat chestiile astea mai ales de cind sintem in TX. Din experienta mea relatiile astea se fac mai greu atunci cind locuiesti intre multi romani. Americanul daca te vede ca esti mereu cu de-ai tai si vorbesti in limba ta nu se mai baga atita sa iti vorbeasca. Dar ai dreptate ca poti conta pe ei sa te ajute cu mici chestii, chiar daca nu-ti sint prieteni la catarama. Lume multa, oameni putini

[alintaroma]

Da Ramona si Adriana , aveti dreptate ca si noi avem amici americani, nemti , rusi doar romani nu [:D]. De fapt avem 2 familii dar nu aici in W ci mai catre E :) si ei traiesc doar in comunitate de romani si li se pare asa deosebit/ciudat (?) cind ne aud ca noi nu facem parte din comunitatea romaneasca (care oricum e mica tare aici in W statului) ca lor li se pare ca nimeni nu te intelege ca un conational si li se pare ca asa cum se exprima in romaneste nu o pot face in engleza si cu asta basta, chiar ma gindeam uneori ca ei traiesc ca intr-o mica Romanie asa [:D] Nu zic ca nu am incercat si mica comunitate dar nu a facut Click absolut deloc [:)] si ne-am retras. Si mi-am invatat lectia in primul an, cum ca prieteniile nu le poti lega doar bazindu-te pe nationalitate. Mi-a luat ceva timp dar I got it [8D] There's no elevator to success ... you have to take the stairs!!!

[Ramona J]

Citat:

citat din mesajul lui alintaroma Nu zic ca nu am incercat si mica comunitate dar nu a facut Click absolut deloc [:)] si ne-am retras. Si mi-am invatat lectia in primul an, cum ca prieteniile nu le poti lega doar bazindu-te pe nationalitate. Mi-a luat ceva timp dar I got it [8D] There's no elevator to success ... you have to take the stairs!!!

Perfect adevarat. Cred ca de aici apar multe probleme, am vazut ca lumea tot insista sa-si faca prieteni printre alti romani, chiar daca nu au nimic in comun. Normal ca nu iese cum trebuie si apoi e usor sa critici comunitatea pe de-a-ntregul. Sigur ca-i mai greu sa legi prietenii. Nu-i usor nici in Romania, printre atitia romani.[:D] Aici sint mai putini si deci e mai greu sa gasesti unii cu care sa click. De aia e bine sa-ti indrepti privirea si spre alte natii.[:D] Mai eu cind ma gindesc la Michigan vad asa multi-multi romani, nu stiam ca si acolo-s zone unde nu prea sint.[:D] Lume multa, oameni putini