Copilul TE alege ?!

[silvia_112]

Eu cred ca alegerea este reciproca,iar destinul ,in acest caz,ti-l da Dumnezeu.Cand am fost s-o vad pe printzesa mea ,am intrat in salonul de abandonati ,m-am uitat la bb-ei si cand am vazut-o pe ea parca am vazut asemanarea la chip cu a sotului meu si am zis"ea va fi fetita mea",cu toate ca nu stiam nimic de situatia ei nici sociala si nici din pct. de vedere medical si uita ca maine facem deja 8 luni ,suntem o rasfatata iar viata fara ea nu ne-o putem inchipui.Asa ca Elise lasa destinul sa hotarasca ptr. tine si-o sa vezi ca vei fi multumita. Silvia si [zana] Florina Pupici la mamici si mai ales la bebici![pup][pup][pup][pup]

[nematics]

Doamne cit poate fi de emotionant tot ce spuneti voi aici! Si cit de frumos! Si eu cred ca un copil este un dar de la Dumnezeu, fie ca e al nostru fie ca e adoptat si mai cred ca oricit am incerca noi sa-i programam pe copii, ei vind pe lume cind vor si mai ales cind vrea cel de sus. Si vin cu personalitatea lor, bine definita din prima zi - asta mi s-a parut uluitor, nu tine de ADN, cromozomi sau alte gene parentale ci de lumea din care vin. Sa va bucurati de ei! Iuliana " Cita luciditate, atita drama - Camil Petrescu"

[asi]

Ma tot gandeam ce sa spun despre cum te alege sau iti alegi copilul. Dupa ce l-am cunoscut pe Razvan si l-am adus acasa, intr-o zi mi-am dat seama ca in noaptea cand s-a nascut l-am visat(in acea zi s-a intamplat ceva urat in familie si imi aduc aminte perfect data si evenimentele).Atunci nici macar nu aveam de gand sa adoptam. Deci cel ce va fi copilul vostru va asteapta si voi o sa stiti ce este el sau ea. PS:cand ne-am hotarat sa adoptam nici macar nu ne-am dorit baiat.Chiar inainte sa il cunoastem am cumparat o rochita si in aceeasi zi am refuzat sa ii vedem dosarul.Dar Dumnezeu a hotarat ca Razvan este copilul nostru si cand l-am vazut am stiut ca el e. Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra. [url="http://community.webshots.com/user/ubi19"]Familia mea[/url] [url="http://community.webshots.com/user/razvan2004"]Razvan[/url]

[Elise]

Si la mine e ceva ciudat: am decis sa adopt un bb si o sa o fac. Chiar daca vom avea si copilul nostru, imi doresc cel putin 2 copii, de virsta apropiata. Curioasa a fost si reactia lui barbatu-meu, care s-a trezit dintr-o data, intr-o seara, "gata cu analizele, adoptam!!" Asta, fara ca eu sa-i fi spus ceva despre planurile mele. A sarit asa, brusc, cu concluzia asta. Nu stiu ce i-a venit. I-am raspuns ok... adoptam, hai sa adoptam.... ne facem si testarile in paralel, si o sa avem doi copii. Si de atunci a ramas stabilit. Asa ca acum facem pregatiri pe ambele planuri. Elise

[irina_g]

Batfa Elise Sa va ajute Dumnezeu sa reusiti pe ambele planuri. Oricum, adoptat sau al tau, un copil e ca o raza de soare in viata noastra. Cu atat mai mult doi. Irina si [copil]Mihai

[Elise]

Sa fie, Irina. [flo] Optiunile noastra la ora actuala sint sau sa "nastem" un copil din noi 2 si sa adoptam unul, sau sa nasc eu un copil cu donator si sa adoptam, sau pur si simplu sa adoptam un bebitz si atit. La partea cu donatorul barbatu-meu nu e de acord. Lucru ciudat, daca tin cont de faptul ca un bebitz adoptat vrea oricum. Am incercat sa ii explic ca pentru el ar fi acelasi lucru. Si mie mi-ar oferi in plus experienta unei sarcini, pe care nu o am, si efectul ei terapeutic asupra ovarelor mele. Un copil cu donator n-ar fi mai copil sau mai putin copil decit unul din noi 2, sau unul adoptat. Bizar este ca am impresia ca ar iubi mai mult copilul adoptat decit un copil care sa poarte numai genele mele.... Cred ca mi-ar arunca tot timpul "copilul tau" in ochi, desi ambii ar fi ai nostri. Decizia e grea.... Elise

[mimsi]

quote:

---

Originally posted by Elise
Sa fie, Irina. [flo] Optiunile noastra la ora actuala sint sau sa "nastem" un copil din noi 2 si sa adoptam unul, sau sa nasc eu un copil cu donator si sa adoptam, sau pur si simplu sa adoptam un bebitz si atit. La partea cu donatorul barbatu-meu nu e de acord. Lucru ciudat, daca tin cont de faptul ca un bebitz adoptat vrea oricum. Am incercat sa ii explic ca pentru el ar fi acelasi lucru. Si mie mi-ar oferi in plus experienta unei sarcini, pe care nu o am, si efectul ei terapeutic asupra ovarelor mele. Un copil cu donator n-ar fi mai copil sau mai putin copil decit unul din noi 2, sau unul adoptat. Bizar este ca am impresia ca ar iubi mai mult copilul adoptat decit un copil care sa poarte numai genele mele.... Cred ca mi-ar arunca tot timpul "copilul tau" in ochi, desi ambii ar fi ai nostri. Decizia e grea.... Elise

---

Elise, parerea mea e ca punctul pe care il pierzi din vedere in tentativa de a-ti intelege sotul este acela ca ei nu rationeaza ca si noi. Nu au acelasi mod de gandire si de abordare a problemelor. Eu cred ca la femei sunt alte instincte (normal, dealtfel!). Cred ca sotul tau nu este de acord cu donatorul pentru ca din punctul lui de vedere acela nu va fi copilul vostru, ci copilul tau cu alt barbat. Gandeste-te ca poate intr-o situatie identica si tu s-ar putea sa ai retineri. Un copil adoptat va fi "neutru" din punct de vedere genetic, pe cand in cazul anterior va purta genele tale si ale acelui barbat. Chestie de orgoliu. In plus, in momentul in care e adoptat persoanele apropiate vor sti, pe cand daca-l vei naste tu nu va scrie pe tine "donator" si toata lumea va incerca sa gaseasca asemanari intre copil si sotul tau - iar un stres pt el. Daca se va sti ca-i cu donator si mai rau - in "cultura" romaneasca sterilitatea masculina este asimilata cu impotenta...Asa ca incearca sa-l intelegi si pe el de ce este mai deschis adoptiei decat donatorului. Mimsi si [copil] Alexia(10.09.2005)

[asi]

Elise eu il inteleg perfect pe sotul tau.Nici eu nu as vrea un copil cu un donator (daca ar fi cazul).Nu am o explicatie foarte clara dar nu imi doresc asta.As simti ca nu ar fi copilul nostru chiar daca eu as fi mama biologica. Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra. [url="http://community.webshots.com/user/ubi19"]Familia mea[/url] [url="http://community.webshots.com/user/razvan2004"]Razvan[/url]

[Tango]

Dragelor, desi sunt oarecum parelela cu subiectul si imi cer scuze pentru asta, eu simt ca undeva ma asteapta un copilut sa-l infiez. Nu stiu cum sa va explic...ma uit uneori pe strada si ma intreb care din ei este cel care ma asteapta...Inainte sa avem fetita ne-am gandit sa adoptam, apoi am ramas insarcinata, timp in care nu am uitat gandul de a infia..iar acum tot ma bantuie gandul...mai vorbesc cu sotul meu dar el evita subiectul... Dincolo de toate vreau sa va spun ca va admir , ma inclin in fata sufletelor voastre si va doresc sa aveti parte de toata fericirea din lume alaturi de pruncii vostri! victoria si minunea mea Daria