Doar "ceilalti" sunt de vina!

[Mickyyy]

Orice fapta rea, orice greseala, orice intamplare neplacuta, e din vina altora! Nu isi recunoaste greselile, si am impresia ca a ajuns atat de departe cu autosugestia incat ea chiar incepe sa creada ca nu are nicio vina pentru ce i se intampla. Incepand de la lucrurile cele mai banale si terminand cu lurcuri importante (mami e de vina ca nu i-a pus sticluta cu apa in ghiozdan, desi nu e treaba lu' mami sa-i faca ei ghiozdanul, lizi e de vina ca a scris pe pereti, chiar daca cea mica n-a avut niciun pix la indemana si tot ea a fost cea care i-a dat pixul, daria e de vina ca a varsat cerealele pe jos, chiar daca ea e cea care s-a ridicat cu farfuria de la masa si-a lasat-o cine stie unde prin mijlocul casei, etc.). Si toate astea in contextul in care inainte i se spune, pregateste-ti ghizodanul, nu-i da pixuri pe mana lu lizi (sau daca o faci, supravegheaz-o cat se joaca cu el), du-ti farfuria la bucatarie, etc. Nu vrea sa inteleaga (sau se preface ca nu intelege) consecintele faptelor ei, chiar daca nu a gresit ea in mod direct, faptele ei au fost la baza greselilor celorlalti. Nu mai zic si de cazurile in care greseala e chiar a ei 100% si tot nu vrea s-o recunoasca (au trebuit 2-3 ore de discutii sa recunoasca faptul ca s-a "tuns" singura, gasisem suvite de par in baie, iar ea insista ca nu stie nimic, desi sora ei era la gradi, iar eu cu barbata-meu nu ne tunsesem niciunul!), inventeaza motive sau se leaga de orice pretext ca sa poata da vina pe ceilalti. Si asta in conditiile in care, zic eu, nu am fost niste parinti severi, sa zici ca de frica nu vrea sa-si asume faptele ei, din contra, aproape intotdeauna o greseala recunoscuta a fost iertata (sau daca chiar a fost ceva grav, macar pe jumatate tot am trecut-o cu vederea). Mai nou e suparata ca la scoala, colega ei de banca a "parasit-o" (nu stiu daca de tot, sau s-a mutat intr-o alta banca doar ieri), desi ea nu a facut nimic! ea niciodata nu face nimic, ea nu greseste nimic, toti ceilalti sunt de vina. Cum pot s-o "responsabilizez"? Cum ar trebui sa procedez? Care ar putea fi cauzele faptului ca nu vrea sa-si asume faptele ei rele?

[Androix]

Ca s-o responsabilizezi citisem ca trebuie sa-i dai sarcini in casa pe masura varstei ei, ceva de care sa se ocupe periodic doar ea. Gen dus gunoiul, udat florile chestii d-astea. Si laudata cand face asta, incurajata, sa simta ca a facut ceva bine astfel incat cand nu face sa simta si sa inteleaga ca nu a facut si e vina ei ca n-a facut. La cauze cred ca se inscrie insasi atitudinea voastra: faptul ca i-ati iertat greselile in totalitate si pe jumatate atunci cand a fost vorba de ceva mai grav. Cum sa invete sa-si asume repsonsabilitatea daca voi nu ati lasat-o sa simta efectele propriilor fapte? Atunci de ce sa recunoasca? Ca s-o ierti oricum dar totusi sa treaca prin sentimentul de jena/rusine care o incearca cand isi asuma o greseala proprie? Nu prea cred! Daca tot o iertati mai bine sare etapa recunoasterii propriei culpabilitati. Si nici pisalogeala de 2 ore nu e benefica mai ales ca nu are nici un rost devreme ce stiai prea bine cine s-a tuns. Eu i-as fi spus ca stiu si nu are rost sa se oboseasca sa ma minta, ii mai ziceam ca nu are voie sa se tunda singura dar daca tine neaparat poate s-o faca dar daca se ciunteste eu asa o las sa mearga la scoala cu bretonul stramb sau cu coditele inegale. [url="http://www.obiectiverealiste.blogspot.com"]Blogul grasei[/url] [url="http://www.bijuteriiandroix.page.tl"]Androix Bijoux[/url] Niste copii si toti copiii! [;)]

[rall]

Nu te pot ajuta cu un sfat, insa iti pot spune ca mama mea reactioneaza la fel (la aproape 60 de ani). Chiar si daca se frige cu uleiul care sare din tigaie, ea tzipa "mai prostule!" (la ulei, evident) [:D]

[ina.click]

Sunt de acord cu sfatul lui Androix, sa sari peste argumentele ei atunci cand e 100% clar ca ea a facut respectiva boroboatza. Exemplu: tunsul in baie. Eu personal nu tin minte, dar bunica-mea m-a spus ca era sa-i dau foc casei facand un mic foc de tabara din carpe, hartii etc si o cutie de chibrituri sterpelita din bucatarie. Cica atunci cand m-a luat la rost am zbierat in continuu "Ai dovezi? Ai dovezi? Adu dovezi, ce dovezi ai?"[:D] ...Bunica nu a considerat ca alcatuirea unui dosar de acuzatii si probe este necesara pentru acordarea verdictului. Mai bine. [gravi]26 + [baietel]

[anya]

Nu utilizezi conceptul: "pedeapsa" ci cel de:" consecinte". Ai lasat pixul aiurea? In consecinta l-a luat lizi care a scris cu el, in consecinta trebuie sa curatam peretii. Aici, daca e lavabila - in consecinta ii dai buretele si o pui sa curete. Daca e ceva mai complicat/costisitor - in consecinta taiem de pe lista iesirea la patinuar pt ca trebuie sa cutaram sau taiem de pe lista "nu stiu ce moft" si de banii respectivi cumparam vopsea/tapet... Ai lasat farfuria pe jos, in consecinta daria a varsat-o si tot in consecita ea va trebui sa curete (chiar daca dupa ce se culca mai cureti tu inca odata [:D]). Anya

[noltic]

Spune-mi te rog numele ei, varsta, ce frati surori mai are si formatia voastra profesionala(ma refer la parinti). Ceea ce acuzi cu atata hotarare mi se pare a fi, mai degraba, o neintelegere intre dorintele tale referitoare la ea si asteptarile ei maternale. Astfel de conflicte sunt generate, de regula, de lipsa/inconsistenta unor etape afectionale neconditionate in crestere si/sau neincrederea repetata in afirmarea propriei personaltati; pe acest fond sarac de incredere in sine, aparitia unui concurent fratior/surioara, care beneficiaza de mai multa atentie(perfect justificata dpdv al varstei) poate duce la aparitia conflictului de intelegere personala: gelozie, invidie sau persecutie. Orice copil normal intr-o astfel de situatie detine un arsenal puternic de aparare si atac. Asta traiesti tu acum; ceri prea mult de la un copil mai afectuos decat inteligent; copiii au un dar divin: acela de a ierta neconditionat; noi nu, vrem intotdeauna sa intelegem si sa analizam in functie de multi factori care, pentru ei, sunt complet straini. POti sa revii cu ce te-am rugat si, daca se poate, cu un scurt istoric al aspiratiilor tale/voastre familiale versus profesional???? Noltic

[Fomalhauti]

Cred ca fiica ta are temperament coleric. Asta nu e nici rau, nici bine, e doar unul din cele patru temperamente. Asa s-a nascut si nu se schimba. Am doi baieti colerici, tata a fost coleric si soacra-mea e colerica. Printre altele, ei, colericii, nu gresesc niciodata, orice ar fi. Orice argument le-ai aduce, chiar si atunci cand este evident ca au gresit, nu recunosc. Poate sa fie o chestie de nimic, de exemplu, soacra-mea daca spune "maine ploua" si a doua zi nu ploua, trebuie sa explice ca nu a gresit ea, de fapt trebuia sa ploua, dar uite ca nu ploua si asta nu e in regula[:D] Mai au si alte caracteristici, dar nu toti le au pe toate. Le place sa conduca, insista ca toata lumea sa faca asa cum spun ei. Unul dintre baietii mei urmareste si sesizeaza orice mica eroare. Ii place sa-ti atraga atentia ca ai gresit: "Ai spus ca haina e pe scaun si, uite, e in cuier. De ce ai spus ca e pe scaun?!" Citeam intr-o carte care mi-a placut mult ca principiul de viata al colericului este "faci cum spun eu, acum." (Florence Littauer - Personalitate plus) Suna relativ grav, dar nu este. Oricum ar fi, nu se poate schimba. Devin buni conducatori in orice domeniu si se casatoresc cu persoane care ii asculta (temperament flegmatic, in general).

[Fomalhauti]

O mica-mica problema ar fi...Mi se pare mie, de la subiectul tau de la "in unul sau in doi...." ca si tu esti un pic colerica (macar un pic). Aici s-ar putea sa "va ciocniti" un pic. Poate te-ar ajuta sa vezi ca este ca tine. Va creste si va deveni ca tine, o femeie puternica, capabila sa-si conduca familia atunci cand e nevoie. (Si e mereu nevoie[:D]) Trebuie sa-ti mai spun o poveste. Am ajuns sa-l inteleg mult mai bine pe tata crescandu-mi baietelul coleric (primul coleric). Cand a inceput sa spuna propozitii imi spunea frecvent "Esti proasta." I-am spus de mai multe ori apasat: "Nu ai voie sa vorbesti asa." Si nu mi-a mai spus asta dar mi-am dat seama ca asa gandeste si tata gandea la fel. Adica "eu sunt mai destept decat ceilalti si trebuie sa le spun ce sa faca si cum".

[Deus]

asta poate sa fie si temperament narcisist in care se iubeste asa de mult incat se crede superior/superioare si atunci este normal sa aiba dreptate vesnic:-)) sau pur si simplu este geloasa , nu se simte suficient de apreciata si doreste sa-i puna pe altii intr-o lumina mai proasta pentru ca ea sa straluceasca:-)))))) devii ceea ce practici www.de-azi.ro http://oscarfriends.wordpress.com/ Va rog sa-l ajutati pe ALEX! http://dianalaura.wblog.ro/.

[nelia]

Citat:

citat din mesajul lui noltic Spune-mi te rog numele ei, varsta, ce frati surori mai are si formatia voastra profesionala(ma refer la parinti). Ceea ce acuzi cu atata hotarare mi se pare a fi, mai degraba, o neintelegere intre dorintele tale referitoare la ea si asteptarile ei maternale. Astfel de conflicte sunt generate, de regula, de lipsa/inconsistenta unor etape afectionale neconditionate in crestere si/sau neincrederea repetata in afirmarea propriei personaltati; pe acest fond sarac de incredere in sine, aparitia unui concurent fratior/surioara, care beneficiaza de mai multa atentie(perfect justificata dpdv al varstei) poate duce la aparitia conflictului de intelegere personala: gelozie, invidie sau persecutie. Orice copil normal intr-o astfel de situatie detine un arsenal puternic de aparare si atac. Asta traiesti tu acum; ceri prea mult de la un copil mai afectuos decat inteligent; copiii au un dar divin: acela de a ierta neconditionat; noi nu, vrem intotdeauna sa intelegem si sa analizam in functie de multi factori care, pentru ei, sunt complet straini. POti sa revii cu ce te-am rugat si, daca se poate, cu un scurt istoric al aspiratiilor tale/voastre familiale versus profesional???? Noltic

Interesant ce spui, poti sa dezvolti, te rog? Mi s-a parut interesant punctul tau de vedere. Sint si eu oarecum in situatia lui Mickyyy cu cea mare, desi ea mai recunoaste ca a gresit, dar nu-mi place ca o apasa vina, chiar si atunci cind nu-i spun nimic (si de cele mai multe ori nu-i spun pentru ca simt ce se intimpla cu ea si nu vreau sa dezvolt mai mult decit este deja)... se inveleste in ea pina ajunge in partea opusa: nu eu sint de vina, e de vina... si asta o face sa nu faca practic nimic in acest sens. Nici sa nu greseasca, dar nici sa scape de vinile pe care le simte aiurea, cind reprosurile care i se aduc sint putine si in general legate de lucruri foarte importante... pe celelalte le trec cu vederea, mai important, penru mine cel putin, este starea ei de bine. Si, intr-un fel, inteleg foarte bine personajul acesta, vinovatul fara vina... ca si eu sint unul dintre ele, doar ca eu ma simt de-a dreptul vinovata pentru orice lucru rau care se intimpla pe lumea sta, mai ales in familia mea.[:D] CORNELIA, mami de [url="http://www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33"]AGATA, TUDORA si LISANDRU[/url]

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)